7,390 matches
-
dramaturgului italian o cale vizînd „cît mai strînsa colaborare între arte”, definindu-și astfel sintetic opțiunea programatică: „INTEGRALISMUL. Considerîndu-l ca o sinteză științifică și obiectivă a tuturor sforțărilor estetice pînă în prezent încercate (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.), totul pe fundamente constructiviste, și tinzînd să resfrîngă viața intensă și grandioasă a secolului nostru răscolit de vitezele mecanicismului, de inteligența rece a inginerului și de triumful sănătos al sportsman-ului, - integralismul vă oferă garanțiile artei viitorului?”. Iată, pe scurt, și răspunsul diplomatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Eminescu - reprezentînd integral sufletul omenesc - ar fi fost urmat, în veacul modern, de „obscurismul ideologic” al lui I. Barbu și Valéry, obținut din „limitarea la funcțiunea psihică a inteligenței”, și de „obscurismul factice” al poeților extremiști, „lipsit de orice fundament sufletesc”. Tradiția „decadenței moderne” ar începe - potrivit autorului - cu manierismul european al secolului al XVI-lea („excesul de virtuozitate verbală ca o compensație a anemiei concepționale”), ilustrat de maniera eufuistă și gongoristă. O propoziție la care un Max Nordau ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
indispensabile a formelor cunoașterii care se supun voinței de rigoare și de obiectivitate a științei, rămâne o presupoziție, care trece neobservată deoarece vine de la sine: aceste forme ale cunoașterii, oricât de diverse ar fi ele, constituie singura cunoaștere posibilă, singurul fundament care poate fi atribuit unui comportament rațional în toate sferele experienței. Cum se face atunci că, în locul acestui comportament adaptat și sigur de sine, observăm pretutindeni, în fiecare dintre ordinile vieții sensibile, afective sau spirituale, precum și propriu-zis intelectuale sau cognitive
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
universul moleculelor și al atomilor. În cazul în care cultura ar avea drept obiect această sferă a spiritualității umane, atunci pe bună dreptate ar regresa în fiecare zi în beneficiul disciplinelor mai apropriate, pe care le-am putea numi științele fundamentului. Nu putem trece sub tăcere extraordinara răsturnare de către fenomenologia husserliană a acestor teze bine cunoscute care susțin ideologia scientistă și pozitivistă a epocii noastre. Determinările geometrice la care știința galileană încearcă să reducă ființa lucrurilor sunt idealități. Acestea, departe de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
exclude din sine orice raportare la obiect și orice obiectivitate posibilă, orice evidență prin urmare, și mai ales orice cunoaștere teoretică sau științifică. Iată cum se întâmplă acest lucru: Descartes pune sub semnul întrebării viziunea în general ca sursă și fundament ale oricărui fel de cunoștință. În general: indiferent dacă este vorba de intuirea sensibilă a lumii sensibile sau de intuirea intelectuală a adevărurilor raționale. Dacă lumea sensibilă nu există poate cu-adevărat (nefiind decât un vis), dacă totalitatea adevărurilor raționale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vieții nu există nici un "raport cu", nici o ek-stază, nici o "conștiință" în vreme ce știința se mișcă în întregime și exclusiv în interiorul relaționării la lume și nu o cunoaște decât pe aceasta, decât obiecte. Iată de ce ea este obiectivă prin principiul său, în virtutea fundamentelor sale ontologice ultime. Și acesta este motivul pentru care ea ignoră și va ignora mereu ceea ce, încercându-se pe sine și auto-afectându-se în imanența radicală a afectivității sale și numai în aceasta, se prezentizează și se esențializează în sine însuși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
consecință a tezei statutului imaginar al operei de artă nu este mai puțin contestabilă. Căci dacă opera este un imaginar pur și s-ar epuiza în sine la fel ca orice altă imagine, am încerca în zadar să găsim un fundament pe care să-l atribuim consistenței sale interne, prin aceasta înțelegând lizibilitatea sa, determinarea riguroasă a părților sale în calitate de elemente ale compoziției estetice, elemente despre care s-a arătat că sunt deja în ele însele estetice. În realitate, ceea ce caracterizează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înfăptuirii sale reale în cel al reprezentării sale falsificatoare prin intermediul unei înțelegeri care stabilește cauze și scopuri, ci și deoarece în chiar acest loc al înfăptuirii sale reale, în subiectivitatea vieții, s-a produs o tulburare, care amenință Ființa și fundamentele sale. Atâta vreme cât se confundă cu praxisul individual spontan, tekhne nu este decât expresia vieții, punerea în operă a puterilor corpului subiectiv, și astfel una dintre formele primare ale culturii. Exigențele interne ale vieții sunt cele care o suscită (exigențe pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dictează în realitate lucrătorului natura și modalitățile puținului care-i rămâne de făcut. De capacitățile individului la locul de muncă, și mai întâi de capacitățile corporale, nu se poate face cu totul abstracție, e-adevărat, și aceasta în măsura în care Corproprierea rămâne fundamentul ascuns, dar imposibil de eludat al transformării lumii, în era tehnicii precum și în oricare alta. Se întâmplă doar că, deoarece forța acestui Corp a fost înlocuită de dispozitivul obiectiv al mașinii, nu se mai ține cont de el decât în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
luat locul vieții? Ceea ce este dispus ca dispozitiv instrumental al "acțiunii", și astfel ca acțiunea însăși redusă la mișcările sau la deplasările obiective care se înfăptuiesc într-un astfel de dispozitiv, vrute și permise de către el, este dispus de către știință. Fundamentul dispoziției dispozitivului este știința naturii la toate nivelurile dezvoltării și complicării sale, adică în ultimă instanță totalitatea teoriilor fizice. Totul este construit de către știință, în funcție de ea și pentru ea, de vreme ce legile degajate în teorii vor fi legile înseși ale funcționării
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ființă în sine și obiectivă, că aceste idealități așadar, departe de a scoate din joc subiectivitatea și a ne scăpa de ea, sunt produse de către ea și fac trimitere la ea ca la supoziția lor de neocolit și ca la fundamentul lor? Însă subiectivitatea, chiar dacă ar fi considerată drept simpla putere de a crea aceste idealități ale științei și astfel drept o conștiință dătătoare de sens, drept "conștiință a" și drept intenționalitate, este întotdeauna astfel și în mod indistinct altceva, mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însăși, în efectivitatea operației sale, că știința nu domină nicidecum totalitatea realului și nici nu o exhibă în integralitatea sa în câmpul obiectelor sale și teoriilor sale: ea a lăsat să-i scape ceva esențial, nimic altceva decât propriul său fundament. Dacă luăm în considerare cu mai multă atenție ceea ce știința nu ia niciodată în considerare fundamentul său și dacă îl raportăm cât se poate de explicit la dimensiunea ontologică ce este a sa, adică subiectivitatea absolută, ne vedem constrânși să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
exhibă în integralitatea sa în câmpul obiectelor sale și teoriilor sale: ea a lăsat să-i scape ceva esențial, nimic altceva decât propriul său fundament. Dacă luăm în considerare cu mai multă atenție ceea ce știința nu ia niciodată în considerare fundamentul său și dacă îl raportăm cât se poate de explicit la dimensiunea ontologică ce este a sa, adică subiectivitatea absolută, ne vedem constrânși să răsturnăm relația dintre știință și cultură, care nu ni se mai dezvăluie sub forma excluderii, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
categorii transcendentale care își găsesc definirea în esența vieții, care sunt propriile sale categorii, modalitățile fundamentale potrivit cărora ea se înfăptuiește ca experiență a lumii în sine. Cum poate un asemenea Fond adică Abisul unei subiectivități radicale să fie un fundament pentru tratarea obiectivă a fenomenelor umane și mai întâi pentru propria lor obiectivitate, în ce fel ceea ce se sustrage din principiu luminii ek-stazei poate, dimpotrivă, să intre în ea și să se pro-pună acolo în calitate de obiect? Prin opera acestui proces
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a exteriorității ține de faptul că, aruncându-se în aceasta, ele s-au lipsit a priori de certitudinea în sine a vieții care singură putea să le confere un sens, o direcție, un "obiect" și, în acest fel, ineluctabilitatea unui fundament absolut. În raportarea la faptul uman considerat ca un fenomen transcendent se ridică o a doua contingență, cea, așa cum am văzut, a definirii caracterelor, a semnificației lor, a metodologiilor. Metoda matematică având proprietatea de a se aplica la un obiect
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ei cu reacții emotive și, la limită, cu simple reflexe, după cum putem observa la femei, la copii sau la bolnavii mintali. Însă această ierarhizare a psihismului este inadmisibilă, nu numai pentru că ea reia presupoziții care au fost mereu lipsite de fundament, ci și pentru că, dacă viața este viață și dacă energia țâșnește din însăși natura sa, atunci istorialul acestei energii se află în egală măsură în sensibilitate și în inteligență, sporirea sa prin intermediul încercării suferirii sau refularea sa sub formele diverse
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca experiență efectivă a sa. Nu există prin urmare nici Istorie, nici Societate, ci numai "indivizi trăitori" al căror destin este cel al Absolutului, care nu survine niciodată, în calitate de subiectivitate absolută, decât prin intermediul multiplicității indefinite a monadelor, al căror unic fundament îl constituie. În ceea ce privește problema noastră, situația evocată mai sus se exprimă după cum urmează: în activitatea prin care produc bunurile necesare subzistenței lor și care îmbracă în fiecare epocă și pentru fiecare ramură a producției forme tipice, indivizii sunt locul unor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care se exclud una pe cealaltă, care se înfruntă într-o bătălie care nu poate fi decât o luptă pe viață și pe moarte. Trăsătura decisivă a lumii moderne este, așa cum am arătat, faptul că viața a încetat să constituie fundamentul societății, care, de la începutul vremurilor, era o societate de producție și consum care-și extrăgea substanța din cea a indivizilor. Se va spune că această stare de lucruri subzistă și nu va putea dispărea: viața este ineludabilă și inexpugnabilă, alfa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a "valorilor de uz", finalități extraordinare. Diversele critici pozitiviste, cu explicațiile lor pe cât de radicale pe atât de simpliste, se prăbușesc imediat ce este zărită înrădăcinarea religiei în esența vieții în faptul că aceasta, ca încercare de sine, nu este niciodată fundamentul ființei sale. Experiența sacrului este cea a acestei situații ontologice ultime a cărei contra-dovadă este angoasa morții care se înrădăcinează și ea în sentimentul trăitorului de a nu fi fundamentul lui însuși. Vedem astfel că în orice cultură cultul morților
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
faptul că aceasta, ca încercare de sine, nu este niciodată fundamentul ființei sale. Experiența sacrului este cea a acestei situații ontologice ultime a cărei contra-dovadă este angoasa morții care se înrădăcinează și ea în sentimentul trăitorului de a nu fi fundamentul lui însuși. Vedem astfel că în orice cultură cultul morților este legat de religie printr-o rețea de relații indestructibile cum este de altfel și etica. Deoarece aceasta se identifică cu praxisul, ea își ia valorile și prescripțiile din esența
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Universitatea modernă și "democratică" se prevalează de un anumit număr de valori care se încadrează în câteva rubrici: obiectivitate, imparțialitate și, astfel, "rigoare", pe scurt, "neutralitate". Însă putem oare invoca anumite valori în lipsa unei teorii generale a valorilor și a fundamentului lor, în lipsa unei etici capabile să legitimeze opțiuni fundamentale, să desemneze finalități explicite, să definească comportamente? La drept vorbind, opțiunile sunt cele care au controlat și controlează în fiecare zi stabilirea programelor, care decid importanța fiecărei materii ce urmează a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
galileană apar în interiorul său științele în sens modern. Prima academie înființată de Ludovic al XIV-lea, în 1706, la Montpellier se numește "Academia științelor și literelor". Dihotomia care se instalează atunci între aceste două mari grupe de discipline ridică în privința fundamentului său o problemă filozofică la care suntem în măsură să dăm un răspuns clar. "Științele" desemnează ansamblul cercetărilor subordonate proiectului galilean și vizând cunoașterea obiectivă a ființării naturale golite de proprietățile sale sensibile și subiective. Literele" au în vedere aceste
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
același titlu de scientificitate are același sens. Este vorba în realitate de o sociologie foarte aparte. Ca și în cazul psihologiei, o sociologie care ar trata umanitatea omului punând-o în joc nu ar putea să se lipsească de un fundament transcendental, care constă în intersubiectivitatea aflată la temelia oricărui fenomen social, de orice fel. Pe de o parte, conținutul acestei intersubiectivități nu este altul decât acela al subiectivităților care intră în raport, astfel încât legile sale, legile societății, nu sunt diferite
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
turuie. Se tot gândea la numărul acela obsedant. Fiecare raport de care Își aducea aminte miza pe cantități diferite: unicitatea lui Dumnezeu adevărat, Adam și Eva, Treimea nemăsurată și necognoscibilă, cei patru călăreți ai Apocalipsei, cei patru evangheliști, cele patru fundamente ale naturii... Oricât s-ar fi străduit, nu izbutea să găsească nici un grup semnificativ compus din cinci elemente. Cei șapte Înțelepți, cele șapte minuni ale lumii, cele nouă ceruri, cei doisprezece apostoli... ca și când cinci ar fi fost cu adevărat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
numai comunicarea în sine ca activitate umană de primă necesitate, ci face același lucru inclusiv în domeniul cultural. Și nu mă refer aici la problematica modificărilor de limbaj ori comportament, induse, implicit de acest nou mijloc ci mai ales la fundamentele culturale clasice acelea care sunt mult mai stabile și tind a rămâne așa, cum de altfel au făcut o aproape întotdeauna până acum, sub impactul unor factori exteriori. Numai că, apare o problemă! Orice tehnologie este inutilă dacă în spatele ei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]