6,354 matches
-
criterii: Criteriul tematic reunește lirica erotică (idilă, eglogă, romanță, elegie erotică etc.), lirica peisagistă (pastel, pastel psihologic), lirica cetății (poezia patriotică și poezia socială: imn, odă, meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul, rondelul, gazelul, glosa, haiku, trioletul etc. Criteriul dominantei afective vizează tonalitatea definitorie a discursului liric (imn, odă, doină, elegie, satiră, parodie etc.). Ca „artă a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul, rondelul, gazelul, glosa, haiku, trioletul etc. Criteriul dominantei afective vizează tonalitatea definitorie a discursului liric (imn, odă, doină, elegie, satiră, parodie etc.). Ca „artă a Limbajului“, mai mult decât celelalte genuri, genul liric apelează la procedee expresive care evoluează de la simplul strigăt emoțional la rafinata utilizare a tuturor tipurilor de imagini, de figuri de stil sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se trimite euharistia acasă, prin diaconi.” Aceasta formă originară a Liturghiei se va dezvolta treptat deoarece În cadrul schemei de mai sus, liturghisitorii aveau o mare libertate de improvizație În ceea ce privește formularea rugăciunilor, În stabilirea lecturilor biblice, dar și În introducerea unor imnuri religioase. Cu timpul s-au precizat anumite idei principale care trebuiau abordate, Într-o anumită ordine, În cadrul rugăciunilor, s-au generalizat anumite anaforale liturgice alcătuite de personalități marcante ale vieții bisericești și, mai apoi, În diverse regiuni, s-au stabilit
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
Traian Liviu Birăescu, Romanul unui tânăr scriitor, O, 1955, 2; Traian Liviu Birăescu, Romanul unei epoci de glorie, O, 1956, 10; Simion Bărbulescu, „Atac la sol”, O, 1966, 4; Simion Bărbulescu, „Steaua de mare”, O, 1966, 10; Voicu Bugariu, Un imn al vitejiei românești, AST, 1967, 7; Magdalena Popescu, „Strămoșii”, GL, 1967, 31; Aurel Martin, „Dincolo de linii”, „Viața militară”, 1968, 7; Ion Sever, Mult e dulce și frumoasă..., AST, 1969, 9; C. Costin, A sosit ora, CRC, 1969, 49; Hristu Cândroveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
prin statele comuniste, care aveau la bază tot o ideologie ieșită de sub freza a doi cazari mozaici, K. Marx și F. Engels, ,,îmbunătățită” substanțial de cazarul Lenin și pusă capul popoarelor din fostul imperiu rus în anul 1917! În Cartea imnurilor, la ll, 20-30 este un text al esenilor care vorbește de ,,frăția mincinoasă, ceată a lui Belial” ce le făcea mari ticăloșii, atrăgînd prin minciuni, de partea lor pe iudeii din Frăția Celui Ales, ca să se știe bine cu ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
au auzit că și Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu.” Expresia ,,Cuvîntul lui Dumnezeu” se referă tot la scrierea esenă Evanghelia păcii, pe care ovom găsi numită și în alte feluri în scrierile lor precum Noul Legămînt. În manuscrisul Cartea imnurilor descoperit la Qumran, în capitolul 19,Xl-Xll avem zicerea ce ne luminează asupra originii creștinismului care spune că a apărut la Neamuri așa cum zice și Justin Martirul, Meliton din Sardes și Celsus: ,,Binecu- vîntat să fii, o Doamne,/ Tu care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
iudei care s-au înstăpînit pînă în anul 66 pe centrul de la Qumran, le-am analizat la subcapitolul Eseni, aseni, au-soni, găsindu-se în conținutul manuscrisele descoperite la Marea Moartă Docu- mentul sadochit, Comentariu la cartea lui Habacuc și Cartea imnurilor 2,ll, 2-19 și următoarele, dar asta numai dacă ai minte în cap să gîndești, altfel își cîntă cucul sub freză de atîta minciună și făcătură. Moartea lui Ili/Iisus Pentru a ne lumina asupra vieții lui Ili pe pămîntul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
aproape totul este curățit cu sînge; și fără vărsare de sînge nu este ierta- re.” Caracterul satanist al mozaismului este arătat pe deplin de această zicere care te înfioară prin cruzime și sălbăticie. În manuscrisul descoperit la Qumran intitulat Cartea imnurilor la ll,2-l9 scriu ivriții oploșiți în acest centru despre ,,calea cea rea” și ,,calea dreaptă” pentru că îi bîntuia rău teozofia iar la 4,ll,31-36 găsim planul de a-l ucide pe Ili pentru ca mozaicii să-și primească iertarea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
tradus, manuale pentru seminariile teologice sau pentru învățământul laic elementar, ca, de pildă, Biblioteca tinerilor începători sau Culegere de întâile cunoștințe trebuincioase pentru învățătura copiilor ce încep a ceti (1838). Tot o carte didactică este și traducerea din franceză, intitulată Imnuri în proză pentru copiii care încep a ceti (1858). Pentru educația morală a învățăceilor, el alcătuiește Principii generale de înțelepciune și datoriile tinerilor (1871). Un manual de omiletică poate fi considerată lucrarea sa teoretică Principii de retorica și elocuința amvonului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
Adunare de meditații, I-II, București, 1850; ed. Iași, 1859; Chateaubriand, Geniul hristianismului, I-II, București, 1850-1851; Din confesiile Sfântului Augustin, I, București, 1851; Din meditațiile Sfântului Augustin, I-III, București, 1851; Proverbele lui Solomon, București, 1852; Ecclisiastul, București, 1852; Imnuri în proză pentru copiii care încep a ceti, Iași, 1858; ed. Buzău, 1869. Repere bibliografice: Melchisedec, Biografia prea sânțitului Dionisie Romano episcopul de Buzău, București, 1882; Gh. Popescu, Viața și activitatea lui Dionisie Romano, episcop de Buzău. 1859-1873, București, 1898
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
parte o mică zînă în genunchi cu ochii la cer. La stînga tronului, România armată, în picioare, încununînd tronul cu o ramură de dafin. D-asupra tabloului întreg fîlfîie tricolorul și în nouri strălucește cu lumini deviza Nihil sine deo. Imnul regal cu cor, orchestră și fanfară. Cortina încet." Cu această imagine în față, mă întreb la ce se referă titlul " Mare farsor, mari gogomani", cui este adresat îndemnul " Ca rol fu mare mititelul! Hai, gogomani, la jubileu!" și la cine
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
bogată a stilului său răsună ca o orchestră întreagă. Ecoul perioadelor lui ne învăluie ca o atmosferă [...]. Mai ales atunci cînd instrumentul său simfonic se acordă pentru a intona lauda și evlavia [...], cîntecul său dobîndește greutatea și elanul stăpînit al imnurilor." Răsfoiesc cartea mateină și nu aflu exemplu mai potrivit pentru ilustrarea acestor intuiții decît celebrul pasaj din Asfințitul crailor care îmi amintește și de impresionantul final al capodoperei Maestrul și Margareta datorate lui Mihail Bulgakov " Se făcea că la o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ani, mai pornește într-o călătorie, aproape simbolică, la Lvov, pentru recuperarea manuscriselor lui I. Budai-Deleanu. O conștiință de ctitor animă opera scriitorului, deprins a cultiva și inventaria prolific, și uneori prolix, toate genurile și speciile literare; cele poetice - oda, imnul, elegia, sonetul, meditația, legenda și balada, satira și fabula, alături de proză și dramaturgie. O creație întinsă pe jumătate de veac îl face contemporan cu mai multe faze ale literaturii, de la „dimineața” anacreontică a poeziei române la lirismul clasicității - căruia A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
în compoziții clasice: sonetul Cătră Tibru sau oda La Italia. Adorația peisajului sudic se răsfrânge în contemplarea măreției romane, a vestigiilor arheologice, transcrise într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și militant din Prolog. La Patrie (1836) propovăduiește funcția melioristă a artei și a cunoașterii în transformarea obștii. În ton oratoric sau encomiastic, sunt marcate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
gândirii producătoare, anulând diferența dintre știință, eseu, oratorie, poezie, proză, creație religioasă, reportaje, film, text ezoteric, creație plastică. Din această perspectivă se discută și se descriu „casetele modelatoare” ale psalmilor, odelor, epigrafelor, ale textelor goliardice, ale povestirilor versificate sau ale imnurilor vechi. Canoanele contemporane de poeticitate nu mai permit omologarea lor ca atare, dar demonstrația lui N. îngăduie accesul la orizontul lor originar de receptare și mai ales identifică funcțiile pe care azi ele le-ar împărți cu alte produse culturale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
acompaniată baudelairian de viziunile descompunerii (Al. Macedonski, Idile brutale, Mircea Demetriade, Spasm, Desflorare, Beția cărnii, Cincinat Pavelescu, Senzitivă), ca și poezia obiectelor evocatoare (G. Orleanu, Pendula de stejar) nu sunt străine de simbolism. La Șt. Petică apar stilizări prerafaelite (Serenadă, Imn profan), anticipate, prin religiozitate și hieratism grațios, de Cincinat Pavelescu (Fecioara, Bisericească). Dintre marii poeți români ai secolului al XX-lea sunt prezenți, la începuturile creației lor, în paginile L. G. Bacovia, care debutează la 20 martie 1899 cu poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
așa. Că nu este vorba doar de o impresie trecătoare este confirmat de una din cele mai inspirate definiții ale poeziei, formulate de Ion Barbu: "Ardere imobila și neprihănit îngheț - versul"38. O adeveresc, de asemenea, cunoscutele stihuri din "Steaua imnului": "Să port - sub raze deget șters înting - / Un liniștit, un rar și tânăr mugur / Prin ger mutat, prin tufele de zinc,/ La stăncile culcate: să le bucur", sau cele din "Edict": "Din roua caratelor sună, / geros, amintit ce-ru-le"39 [s.n.
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
un râu, pentru a recupera lumină (amintirile), care să confere sens experienței prezente. De altminteri, imaginea nu este singulară, ea revenind, în înfățișări ușor diferite, în poemele barbiene din ultima perioadă de creației: apare drept "lăudată seară"45 în "Steaua imnului", este "certă se(a)ra animală"46 invocată, într-un ritual expiator, în "Legendă". Printre amintiri, există unele "dominante", diferite de la un nivel mintal la altul, "comme des pointes remarquable" (italice în original) [ca niște puncte remarcabile]47, ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
are chiar obligația "să închidă această experiență"32 [a Creației], altfel spus, să-i dea expresie artistică adecvată. Comentariul barbian din "Veghea lui Roderick Usher" continuă astfel: Și "psalmii deșertatului de soare stăpân" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei 33. "Întristata geografie" circumscrie, fără îndoială, spațiul imaginar al apologului poesc, al cărui "stăpân" este Roderick Usher, căruia îi lipsește, totuși, un "principiu eliberator
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
impulsurilor htoniene (ca om, el se supune legilor materiei și are, deci, un corp tributar durerii și frustrării), reușește să depășească acest moment, printr-o măiastra improvizație. Rezonând cu mișcarea din străfundurile sufletului, tonul lamentației se transformă, aproape imperceptibil, în imn - "marele accent poesc" - în glorificare adusă Creației și cunoașterii extatice pe care o presupune, asemănătoare experienței mistice, cu care actul de creație poetica este uneori asemănat 35, si la care, într-un fel, participă, prin acel "cântec încăpător precum / Foșnirea
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Absolutului și pare să se miște odată cu sferele cerești, iar întreaga natură pare să îi răspundă, invizibilul vorbește prin glasul lui, iar cuvintele lui devin, atunci, "adevărate" și se transformă într-o laudă adusă Creației. Nu întâmplător, în parafrază barbiana, "imnul" renașterii spirituale ("un mare accent poesc", "tonul nunților rasei") cântat de Roderick Usher ce armonizează Sufletul și Cosmosul, lucru sugerat, printre altele, si de versurile din Béranger care servesc drept motto povestirii poești: "Son coeur est un luth suspendu; /Sitot
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
forțelor ce le controlau existența 44. Enunțul barbian nu este departe, nici de meditațiile mallarméene asupra operei poetice, în care poetul francez dezvolta cunoscută metaforă paulină a "lumii că o carte": Dar opera în sine ce va fi? Răspund: un imn, doar armonie și bucurie; o grupare imaculata a relațiilor universal adunate pentru o ocazie miraculoasă și scânteietoare [s.n.]. A omului care să vadă cu ochii divinității; căci dacă legătură lui cu divinitatea urmează să fie făcută clară, ea poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în efortul lui de a se detașă de lume pentru a ajunge, astfel, la uniunea cu Absolutul / Divinul, este subtil evocat de Ion Barbu, în poemul "Poartă", din Joc secund: "Suflete-n pătratul zilei se conjuga. / Pașii lor sunt muzici, imnurile - ruga. / Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, / Vindeca de noapte steaua-n tremurare. // Pe slujite vinuri frimitura-i astru / Munțu-n Spirit, lucruri într-un Pod albaștri / Raiuri divulgate! îngerii trimeși / Fulgera Sodomei fructul de măceș". Cu deosebirea că, în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
202 Hilbert, David , 123, 132, 197 Hyppolite, Jean, 44, 202 I imaginație, 75 imaginar, 31, 38, 39, 79, 89, 90, 135, 137, 152, 191 imagine, 28, 46, 57, 64, 66, 79, 112, 131, 146, 151, 163, 165, 177, 181, 195 imn, 90, 92 indeterminare, 138 înecare, 99 îngheț, 43, 164 inspirație, 67, 69, 100, 112 integrare, 31, 61, 77, 91, 98, 109, 183, 198 intelect, 130 inteligență, 106, 153 întreg, 53, 91, 101, 112 intrigă, 49, 50, 54, 149 intuiție, 44
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pp. 13-26: "Now I designate Beauty aș the province of the poem...". 86 O imagine asemănătoare apare în "Legendă și somnul în poezia lui Blaga" (1929), în Versuri și proza, 1984, p. 171. 87 Metaforă împrumutata, după toate probabilitățle, din Imnurile nopții, a lui Novalis, vezi Novalis. Hymns to the Night, 1988, p. 11. 88 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher", în Versuri și proza, 1984, p. 214. 89 Edgar Allan Poe, Eureka, 1848, p. 53: "The key to the secret
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]