6,831 matches
-
un acces de iubire Divină. Ordinul s-a transmis pe canale nevăzute și, de la pupitrul unui dispecerat celest, impalpabile butoane acționând instantaneu au declanșat prăbușirea a miliarde de fotoni rătăcitori, într-un vuiet prelungit, preluat de un ecou cu redundanțe infinite... Să fie lumină! Să fie lumină! Atârnată de un cui în partea de răsărit a camerei, lângă Icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, lampa cu petrol numărul 8, bine curățată, cu burlanul spălat de funingine cu cenușă și apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe taburetul de lângă sobă, în care ardea focul dăruit de Prometeu oamenilor. Iar alături, lampa cu petrol numărul 8, risipind întunericul, împodobea, într-o aură sacramentală, icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, care ne zâmbea încurajator, cu blândețe și infinită înțelegere. Nu. Nu era supărată. Ne privea cu ochii ce-și revărsau bunătatea asupra întregii omeniri suferinde, parcă ar fi vrut să ne spună: "Așa e înălțarea și prețul se plătește Cu chin și suferință și slavă, omenește." (T. Arghezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ordin general: remarc, dragă colegă, că preferi să... etajezi întrebările. Sau să le combini într-o entimemă. Și, în orice moment, eu mi-aș putea spune: Uite, domnule, te rătăcești între două întrebări, când lumea, dar și literatura română, au infinite interogații care își cer soluția!... Parcă am fi în fața unui Ianus al chestionării! Pe ambele fețe câte o interogație. Ambele fețe la fel de expresive și semnificative ca mesaj. Mai bine zis, ca jumătate din mesaj. Pentru că răspunsul-mesaj, în "totalitatea" sa, întârzie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în comunicare feed back cu tine însuți. Este spunerea de sine ce întrunești și tezaurizează experiențele și darurile oferite de copilărie, apoi maturitate în panoramă prin care trec senzorii literari, ai lucidității sau subliminalului; panoramă creatoare/ recreatoare prin recursul la infinita diversitate de opțiuni, subiecte, întâmplări, "proiecte" pe care nu numai ți le (re)propune copilăria și junețea, ci o parte a cărora "le-au (și) realizat" ele însele prin șansa, norocul de a fi fost, de a-ți fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
incongruente ale unor generații diverse, dar întotdeauna vom avea sentimentul că ne-am despărțit acum cinci minute, și mereu vom ști că legătura noastră e indestructibilă, pentru că în această prietenie adevărată fiecare știe că vine cu un combustibil unic și infinit, pentru a pune laolaltă energii luminoase și dătătoare de speranță, din care se vor deschide căi și porți și pentru ceilalți. Oamenii care se iubesc sincer și care sunt în mod onest prieteni sunt capabili de gesturi nobile, de generozitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care veneau adesea la bunicul meu, oameni care știau și literatură, artă, limbi străine, care știau să converseze. Mi-au rămas în minte seratele și petrecerile de Crăciun și Revelion pe care le organizau părinții mei și prietenii lor, cu infinite dificultăți pentru a întocmi un meniu decent (mai ales după 1980), dar care erau pline de viață, cu dans și jocuri de societate, conversații fine și spirituale. A.B.A fost lung drumul de la debut și până în prezent? Am debutat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
problema cea mai acută a guvernelor din UE. Literatura și cultura în general nu au lobby puternic și eficient. Or, fără bani, fără reclamă, fără o campanie eficientă cultura de valoare nu are șansă în potopul de informație, în oceanul infinit al internetului, mediilor și divertismentului. A.B.Cum arată o zi din viață Dumneavoastră? Am pomenit de treburile editoriale de la contactele cu scriitori, redactori, traducători, corectori, graficieni, tipografii până la distribuitori. Bineînțeles scriu, lucrez la texte, traduc mult. Chiar acum am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
capului, la nivelul Sahasrarei, consider că Dumnezeu îmi permite să-I sesizez prezența și, în dragostea Lui pentru mine, pentru Spiritul meu, Îi simt îmbrățișarea imaterială, iar inima-mi, aievea unei uriașe și primitoare cupe, se umple cu o iubire infinită, asemenea îndrăgostiților topiți de pasiunea sentimentelor ce niciodată nu vor putea fi descrise cu adevărat și explicate cu ajutorul logicii mentalului... Am vrut puteri paranormale - am primit Spiritul, am dorit să... îndoi fiarele cu mintea - am învățat puterea iubirii. Iată de ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-I fac puja și, pentru o clipă, am fost în atenția-I exclusivă. Poate niciodată nu m-am abandonat cu atâta devoțiune și, cu greu mi-am oprit un nod în gât: a fost o clipă extrem de scurtă, dar... parcă infinită... La picioarele Mamei, abandonat, m-am simțit atât de mic, atât de neînsemnat, dar învăluit în același sari cu al Zeiței am fost purtat în planurile înalte ale conștiinței fără îndoială. Clipe scurte, dar intense. Întors la locul meu, în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Poezia lui Blaga aduce un puternic suflu de noutate. În poezia sa vădește o viață interioară foarte zbuciumată, însuflețită de bucurii și tristeți, de entuziasm și resemnare, de efuziuni și îndoieli. Desprinzându-se de legăturile pământești, poetul evadează în universul infinit, unde plutește între vis și realitate, între posibil și miracol, apropiindu-se de domeniul misterului.” (Literatura contemporană) Lucian Blaga (18951961) Sextil Pușcariu, ca și Nicolae Iorga, nu s-au înșelat când i-au deschis porțile celui care avea să rămână
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poate fi, în fond, responsabilă distincția semnalată deja de Eliade: pentru India, „ceea ce trebuie să reținem din această avalanșă de cifre este caracterul ciclic al timpului cosmic”5; iar „în concepția iraniană, fie că e urmată sau nu de timpul infinit, istoria nu este eternă; ea nu se repetă, ci va lua sfârșit într-o zi printr-o ekpyrosis și un cataclism eshatologic”, sau „atât la iranieni cât și la evrei și la creștini, «istoria» atribuită Universului este limitată, sfârșitul lumii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
răbdare veacuri de-a rîndul; ea se opune evadării, pierderii, absenței, căci ea își organizează propria origine internă, civilitatea, pasiunea sa. Libertatea ei înflorește într-un climat de stabilitate și închidere și în nici un caz într-un spațiu deschis și infinit". Acest spațiu personal era și putea fi oricînd invadat și perturbat de Securitate, de la referințele adunate de la vecinii de apartament, pînă la ascultarea telefoanelor. Între tehnicile folosite curent în contra disidenților și opozanților din țară, dar mai ales a celor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-l. Amintindu-l. Nu fi copil, domnișorule Cristian, nimeni nu trăiește la nesfârșit. Și nimeni nici nu cred c-ar suporta nemurirea. Viața e frumoasă tocmai pentru că se termină. Viața, da... tragica și minunata povară de a trăi, plină de infinite posibilități de măreție și de ratare ; ieri un idol, iată-te azi o fantomă. Viața plină de culoare și de cântece, de iubiri absurde, de extaz și viața sumbră, goală, nesfârșit de întunecată, duhnind a sărăcie și foame. Dintre atâtea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
psihologice, când toate „lucrurile” se aflau la locul lor - chiar și conceptele. Exilul Însemna ceea ce era de fapt - o alungare! Da, acesta e adevărul gol, crud, aproape inavuabil: cu toții, cei care am fugit de tiranie, cu furie, dezgust sau amărăciune infinită, „parțial” sau definitiv, poate cu speranța re-Întoarcerii „odată”, Într-un viitor social care părea din ce În ce mai iluzoriu sau nu, am pierdut ceva; acel ceva de care noi, azi, În turbionul vieții „moderne, americanizate”, nici nu mai suntem deplin conștienți, lucizi: acea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau scriitorii din prima emigrație, cea de după război! - pot judeca cu atâta „asprime” și uneori cu rea-voință, Într-o disprețuitoare ignoranță a textelor, numeroase, de valoare, apărute În aceste decenii!, ceea ce noi am Îndurat, jertfit și creat În această lungă, „infinită” perioadă. Am mai spus-o: pe termen scurt, categorii largi de indivizi pot păstra o rezervă clară față de injoncțiunile sau brutalitățile istoriei, dar à long terme, pe parcursul unor decenii și decenii - cînd păream părăsiți de „cei de sus”, dar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mele spiritualități, forța propriei mele conștiințe, „sensul” și „finalitatea” Întregului orizont vizibil și invizibil. Dacă, nu-i așa, aceste două „instrumente” ale modului nostru de a fi, de a gîndi, sunt cele ultime și eficiente În rezolvarea și „Înțelegerea” procesului infinit complex În care suntem „aruncați”: sensul și finalitatea, scopul! Poate, deasupra cauzalității, care este esența-esențelor legității nu numai a materiei vii, dar și a modului nostru de a gîndi, poate Însăși cauzalitatea, raporturile complexe Între cauză și efect, ideea de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Însă de visare activă, deci de creație; ce conține Însă, la rându-i, sublimul intuitiv, actualizat, un sublim oferit nouă și destinului nostru omenesc. Trecător, dar În același timp apt de a conține și de a fixa În forme virtualitatea infinită a lumii. Apt, cum o spuneam mai sus, de a susține chiar și firmamentul aprins și bombat, enorm, rotindu-se deasupra capetelor noastre. 6 Nu, Încă o dată: conștiința umană nu este, nu devine tragică deoarece sesizează dramatic „nepotrivirea” ineluctabilă, fatală
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-se Într-un fel de opoziție inteligentă și vie. S-a ridicat să-i răspundă Liviu Antonesei de la Iași, care aproape l-a „mitraliat” pe respectabilul critic și profesor, dând glas unei „falange” Întregi a tinerilor care voiau „mai mult”, infinit „mai mult”. A fost aplaudat și, cum nimeni nu a luat apărarea „bătrânilor”, Eugen Simion, secondat de Fănuș Neagu, Marin Sorescu și Valeriu Cristea s-au ridicat și cu un gest ce mi s-a părut intempestiv, au părăsit ședința
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rânduri pentru o ierarhizare elitistă Între continente și pot să adaug imediat că acei Americani, În universități sau În atelierele de creație, care se revendică din marea cultură europeană, au un bun instinct al edificării și continuării tezaurului enorm și infinit de complex al Europei - post-renascentiste și moderne. Dar sunt și unii intelectuali americani care refuză această „dependență”, această „școală” la curentele și modelele europene, voind să-și urmeze propriile tradiții. Sau, și mai mult, decretând că Întreaga cultură europeană este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
celor „profesioniști ai ei!”, scriitorii rutinați și Înzestrați cu talent, ei vor fi cei capabili „să fie sinceri” - să exprime, să „transporte” date reale despre starea unui spirit ieșit din comun. Deoarece, este evident, nu ne interesează banalitățile, enorme și infinite, pe care ni le debitează cutare ins sau cutare scriitor, chiar! Și adăugam că În ce mă privește „șocul sincerității” - de fapt, revelația ei, a acestei calități a omului de a transmite stări intime și unice - l-am avut la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să fim” și să rezistăm timpului și istoriei. Da, libertatea socială ne-a adus și acest „dar otrăvit” de a ne regăsi Încă o dată „la Începuturi”, ce erau, chiar și atunci, la „izvoarele lor”, În ’918, de fapt „sfîrșitul” unor infinite și seculare lupte, conștiente sau nu, pentru acel vis al unei singure țări, al unei Biserici și culturi mândre, al unui ins liber și demn. De fapt, și acest „Început” de nouă și liberă societate democratică este „sfârșitul” sau, dacă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sistem, Lucian Blaga, l-a pus ca ax al Întregii sale construcții armonice -, misterul materiei din noi și din cea care ne Înconjoară, vizibilă sau nu, care În cele din urmă nu e decât semnul limitei noastre: al capacității noastre infinite de a cunoaște, dar și al limitei noastre infinite de a o cuprinde. De parcă ea s-ar regenera mereu, nu În cantitate și procese, ci În alte și alte fenomene inextricabile sau de parcă „cineva” ne-ar ține mereu În față
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întregii sale construcții armonice -, misterul materiei din noi și din cea care ne Înconjoară, vizibilă sau nu, care În cele din urmă nu e decât semnul limitei noastre: al capacității noastre infinite de a cunoaște, dar și al limitei noastre infinite de a o cuprinde. De parcă ea s-ar regenera mereu, nu În cantitate și procese, ci În alte și alte fenomene inextricabile sau de parcă „cineva” ne-ar ține mereu În față acea oglindă - aburită, pentru mulți! - nu numai a neputinței
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sociale și psihologice. Sigur, am fost mereu atras de relieful munților, de norii tumultuoși ai cerului de vară, acei stratus-cumulus ce pot „picta” scene și animale „legendare”, „mișcătoarea mărilor singurătate”, ca și de sublimul pe care ni-l evocă pustiurile infinite sau vârfurile de piatră ce visează În Înălțimi unde nu au acces nici vulturii, dar... cel mai „atractiv, fascinant, pasionant” a fost pentru mine - omul, gânditorul și romancierul - mereu același și același „lucru”: ființa umană și marile furtuni ce se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vreau să zic, chiar și În poezie, iar ultimul poet patetic de limbă germană este evreul bucovinean Paul Celan! În fapt și la urma-urmei, voluminosul text de față mi-a servit mie și Îmi servește În primul rând ca o infinită, aproape „stupidă” mirare față de ciudata, neașteptata evoluție a unui tinerel născut În Nordul țării și care și-a consumat o parte a copilăriei și a tinereții În Banat; o zonă geografică din care veneau Mama și bunicile sale care l-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]