6,100 matches
-
minute sunt consacrate lecturării unor povești, activitate care permite participanților să trăiască emoții pozitive. Competențe verbale, non verbale, cognitive și emoționale. De exemplu, mulțumind unei persoane care răspunde favorabil unei anumite cereri. De exemplu, amânând continuarea unei conversații în care interlocutorul, cuprins de furie, se dovedește a fi ofensator. A obține ceva specific. A menține o calitate relațională acceptabilă. A lua în considerație valorile sale proprii și a amplifica sentimentul de eficacitate personală. Acesttravaliu terapeutic este realizat în cadrul unui tratament auxiliar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prin raportul cu alteritatea: Bernard din Falsificatorii de bani de Gide sau personajele lui Dostoievski) și trialogic (un „Eu” care se constituie în relație cu „Tu”, dar și cu „El”, o conștiință fluidă și complexă care se reflectă atât în interlocutor, cât și în posibilii martori: Anna Karenina sau eroii lui Slavici). Teoria e remarcabilă prin coerența fără cusur, prin acoperirea intensivă a domeniului și prin vastele aplicații pe care autorul ei le realizează sau, cel puțin, le presupune. Fără a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
Michael Argyle argumentează că persoanele aflate în contact cu o altă cultură ar trebui să fie conștiente de impresia pe care o creează prin stilul verbal pe care îl folosesc. O persoană poate indica o atitudine pozitivă sau negativă spre interlocutor, prin schimbarea stilului de vorbire cât mai asemănător sau mai diferit de al acestuia (de ex. folosirea unui accent sau dialect diferit). Fiecare cultură prezintă trăsături specifice de limbaj, anumite cuvinte sau tipuri de conversație sunt considerate mai potrivite pentru
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
și personale, creăm un orizont de așteptare, încercăm să evaluăm persoana nouă. Stilul personal creează prima impresie, ceea ce influențează comunicarea interculturală. "Stilul de a comunica desemnează calitățile personale pe care le deducem din mesajul și modul de a fi al interlocutorului 29". Putem vorbi de un stil dominant/supus, autoritar/lipsit de prejudecăți. Stilul comunicativ include faptul de a fi prietenos, de a fi mediator între oameni, de a fi critic, sfătuitor, de a lua atitudine, de a pune întrebări. Cel
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
se intereseze de noi. Nimeni, în afară de câteva categorii profesionale, printre care: personalul didactic, personalul medical și funcționarii publici. Cine simte că nu poate fi interesat de problemele altuia nu are ca căuta în aceste profesii! Emoțiile incontrolabile Emotivitatea necontrolată a interlocutorilor poate fi o barieră care să ducă la blocarea aproape totală a comunicării. Când emotivitatea este negativă, comunicarea poate fi înlocuită cu un conflict deschis. Dacă interlocutorul ne jignește sau ne umilește, este bine să întrerupem comunicarea, altfel riscăm să
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
altuia nu are ca căuta în aceste profesii! Emoțiile incontrolabile Emotivitatea necontrolată a interlocutorilor poate fi o barieră care să ducă la blocarea aproape totală a comunicării. Când emotivitatea este negativă, comunicarea poate fi înlocuită cu un conflict deschis. Dacă interlocutorul ne jignește sau ne umilește, este bine să întrerupem comunicarea, altfel riscăm să răspundem "cu aceeași monedă", ceea ce va duce la escaladarea conflictului. Ideal ar fi să ne putem controla și să dovedim, astfel, că suntem superiori. (ne aducem aminte
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
la emițător, receptorul va fi mai puțin interesat de o persoană care vorbește fără emoție, considerând-o plictisitoare. Personalitatea De multe ori, percepția ne este afectată de personalitatea celui cu care comunicăm, și invers: comportamentul nostru comunicațional îl influențează pe interlocutor. Dacă între cele două personalități există o inadvertență structurală, șansele unei comunicări eficiente scad considerabil. Întrucât este mai greu de schimbat personalitatea "celuilalt", e preferabil să încercăm să o "ajustăm" pe a noastră, modificându-ne comportamentul în sensul evitării "conflictului
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
sunt relativ ușor de rezolvat: se apelează la un translator, și eventual, la un dicționar. În cazul existenței unui vocabular comun și a limbajelor diferite, comunicarea reală este imposibilă sau iluzorie, întrucât sensul atribuit cuvintelor aceluiași vocabular diferă de la un interlocutor la altul, sau de la o cultură la alta. Când limbajele (determinate cultural) diferă, sunt posibile următoarele efecte: a. în plan semantic avem un "dialog al surzilor" ceea ce înseamnă că fiecare interlocutor decodifică mesajul celuilalt, prin intermediul propriului limbaj, adică nu "aude
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
întrucât sensul atribuit cuvintelor aceluiași vocabular diferă de la un interlocutor la altul, sau de la o cultură la alta. Când limbajele (determinate cultural) diferă, sunt posibile următoarele efecte: a. în plan semantic avem un "dialog al surzilor" ceea ce înseamnă că fiecare interlocutor decodifică mesajul celuilalt, prin intermediul propriului limbaj, adică nu "aude" decât ceea ce gândește el însuși, nu ceea ce gândește interlocutorul său (disonanța cognitivă); b. în plan psihologic intervine disconfortul psihic, și uneori, starea de exasperare de unde și tendința de evitare a contactelor
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Când limbajele (determinate cultural) diferă, sunt posibile următoarele efecte: a. în plan semantic avem un "dialog al surzilor" ceea ce înseamnă că fiecare interlocutor decodifică mesajul celuilalt, prin intermediul propriului limbaj, adică nu "aude" decât ceea ce gândește el însuși, nu ceea ce gândește interlocutorul său (disonanța cognitivă); b. în plan psihologic intervine disconfortul psihic, și uneori, starea de exasperare de unde și tendința de evitare a contactelor cu "celălalt"; c. în plan pragmatic avem o cooperare disensuală, contradictorie, cu deschidere spre conflict. Comunicarea interculturală ne
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
comunica: a atinge un sens împărtășit de ambele părți. Această afirmație este valabilă în contextul intercultural pentru că adevărata comunicare presupune a ajunge la un acord, prin faptul că mesajul emis de către destinatar primește același sens în momentul receptării lui de către interlocutor. Specific comunicării interculturale este faptul ca protagoniștii ei nu au aceleași referințe culturale sau nu utilizează aceeași limbă. Astfel, când acest proces de cunoaștere prin comunicare este îngreunat apar deseori disensiuni între grupurile de referință, ceea ce numim conflict. În viziunea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
și tehnici de comunicare. Orice comunicare interculturală poate fi situată pe un continuum între interpersonal și intergrup în funcție de gradul în care celălalt ni se pare a fi un străin. Scopul acestui tip de comunicare este acela de a-i arăta interlocutorului nostru ca deși suntem diferiți, toți avem aceleași drepturi, baza pentru o comunicare deschisa fiind constituita din respect reciproc. În context intercultural neînțelegerile pot provoca deseori disensiuni. De aceea se folosește tehnica numită: asigurarea feed-back-ului. A verifica o decodare pentru
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
A verifica o decodare pentru acuratețe se numește feed-back și folosirea lui îmbunătățește calitatea comunicării. Fără el este ușor să devii un ascultător pasiv niciodată neștiind sigur dacă ai înțeles mesajul vorbitorului sau nu. Dar prin verificarea înțelegerii ideilor lui interlocutorii vor deveni mai implicați. Există și situații în care, chiar dacă s-a ajuns la un acord acceptabil, partea adversă le poate respinge dintr-o simplă suspiciune izvorâtă din excluderea ei de la procesul de elaborare. Răspunzător pentru reacția inversă este cel
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
al ascultătorului pentru a comunica faptul că acesta din urmă îl înțelege și îl acceptă pe vorbitor, ajutându-l să exploreze subiectul în profunzime Astfel, din când în când se poate interveni pentru a spune: "Am înțeles corect că ....?" iar interlocutorul va realiza faptul că nu e numai o rutină pe care o îndeplinesc pentru a-și consuma timpul . În acest sens, există anumite modalități de reflectare, care sunt folosite pentru a asigura eficacitatea comunicării, printre care: parafrazările, sumarizările, reflectările de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
bine să ținem cont de: ascultarea activă de care trebuie să dăm dovadă, timpul pe care îl acordăm conversației, și de tendința de a ne impune propriile noastre idei. Apare uneori un sentiment de teamă și nu îndrăznim să solicităm interlocutorului enunțul deoarece ne temem de reacția lui, credem că el va gândi că nu l-am ascultat. Tocmai această solicitare de a repeta îl va convinge pe celălalt că ne străduim să îl înțelegem mai adecvat arătându-i că nu
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de la Paris și de la Berlin pentru ca acestea să tempereze, unul Austria, iar celălalt Rusia. Ei nu l-au luat în seamă pe socialistul austriac Victor Adler care s-a arătat pesimist într-atît, incît i-a dus la culmea indignării pe interlocutorii săi francezi și germani. În ceea ce-l privește, Jean Jaurès rămîne convins de posibilitatea declanșării unei greve generale simultane în țările implicate, în cazul primejdiei de război. La 31 iulie, Partidul social-democrat german trimite un emisar la Paris pentru a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
octombrie, cu Marea Britanie. Rezultatul acestora a fost însă nul, fiindcă emisarii austrieci au refuzat să admită revendicările teritoriale ale italienilor pe care francezii și englezii le susțineau.315 Cel mult generalul sud-african Smuts, emisarul primului-ministru Lloyd George și-a asigurat interlocutorul, contele Mensdorff că "n-avem intenția de a ne amesteca în treburile interne ale Austriei", avertizînd totuși asupra faptului că "această țară ar trebui să devină un imperiu, cu adevărat liberal în care popoarele ce depind de el să poată
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
folosită pentru a cîștiga simpatia electoratului. Aceasta Înseamnă deja un decalaj Între pozițiile asumate pe plan intern și cele urbane, raționale adoptate În relațiile cu exteriorul, parcă uitîndu-se că un comportament de tipul acesta, perfect identificabil, suscită mari Întrebări din partea interlocutorilor externi. Iată că am ajuns În punctul din care putem argumenta utilitatea unei recitiri a Diplomației absurdului. În relațiile bilaterale cu Statele Unite, România a reușit să depășească punctul mort În care s-a aflat pînă În 2001 (analizat succint de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
comunizarea accentuată; antisovietismul/anticomunismul, ca și filoocidentalismul lui Maniu erau nedisimulate, el credea că sovieticii ar putea să fie forțați să devină rezonabili doar prin amenințarea cu un război); Șerban Voinea, membru al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor adecvat, capabil de a face un mare efort de obiectivare; adept al democrației, Înțelegea situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de a distruge
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și că nu dorea alegeri libere; că PCR făcea tot ce putea spre a a cîștiga cît mai multe poziții În țară). Mark Ethridge a avut Întîlniri separate cu industriașii Max Auschnitt și A. Ștefănescu (În vreme ce la Întîlnirile cu precedenții interlocutori abordase chestiunile politice, la cea cu Auschnitt a fost interesat de aspectele economice, necesare pentru a-și Întregi imaginea asupra țării; Ștefănescu era pesimist În legătură cu viitorul României, crezînd că aceasta „a intrat Într-o temporară, dacă nu lungă, perioadă de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Groza. Credea că În cazul unor alegeri libere ar fi cîștigat PNȚ; identificarea cu URSS, cu abuzurile Armatei Roșii, Îi făcuse nepopulari pe comuniști, credea Șraer. Regele era văzut ca un simbol național, al rezistenței contra comunizării). În general, majoritatea interlocutorilor democrați vedeau ieșirea din impas a României cu ajutorul anglo-americanilor. Se observă diferențe Între interviuri care țineau de competențe politice și profesionale, ca și de interesul lui Ethridge de a obține o informație sau alta. O altă anexă privește acțiunile guvernului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un guvern italian antifascist pe teritoriul ocupat de forțele Aliate [11, p. 236]. Conferința de la Cairo Președintele Roosevelt și primul-ministru Churchill s-au reîntâlnit la Cairo în toamna anului 1943. Sosit înaintea președintelui american, Churchill a avut la început ca interlocutor pe Eisenhower. Primul-ministru britanic a insistat, în convorbirea aceasta, asupra unui subiect favorit, respectiv despre importanța unui atac împotriva Germaniei prin "pântecele moale" al Europei și deci necesitatea de a menține ritmul ofensivei în Italia și de a-i lărgi
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
a fost una dintre temele sale centrale, dar nu preocupare față de imagine și față de un simbolism religios al gândirii, prezente la intelectualii moderni. Dialog filosofic. Dialog critic, dar nu artă de a fi "superior" și/sau artă de a inferioriza interlocutorii prin sofisme. În lumea modernă nu au triumfat Socrate, spiritul său deschis, gândirea autentică, ci ecclesiocrațiile tribale ale sofiștilor. După el, cei mai importanți filosofi greci, Platon, Aristotel, au așezat preocuparea de sine în centrul acelei arte de a trăi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mare dezordine, memoria mea. De pildă, cea în care Victor Hugo, patriarh încărunțit și melancolic, îl întâlnea, sub bolta de verdeață a unui parc, pe Leonte de Lisle. „Știți la ce mă gândeam eu acuma?”, îl întreba patriarhul. Și, în fața interlocutorului său încurcat, declara cu emfază: „Mă gândeam la ceea ce îi voi spune lui Dumnezeu când, foarte curând, probabil, voi ajunge în împărăția lui...” Atunci, Leconte de Lisle, ironic și respectuos totodată, afirma cu convingere: „Oh, îi veți spune: «Dragă confrate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la française”, dar, de fapt, prea puțin diferită de poveștile vesele, adesea fără perdea, pe care ni le spuneam în timpul recreațiilor, trăgând din țigările noastre grăbite. Am remarcat destul de repede că trebuia să-mi dreg poveștile mele franțuzești după gustul interlocutorilor mei. Aceeași istorisire își schimba tonul dacă o povesteam „proletarilor”, „tehnocraților” sau „intelectualilor”. Mândru de talentul meu de povestitor, variam genurile, adaptam nivelurile de stil, alegeam cuvintele. Astfel, pentru a plăcea celor dintâi, zăboveam îndelung asupra îmbrățișărilor pătimașe ale Președintelui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]