6,703 matches
-
în condiția dobîndirii pentru prima dată a unei viziuni asupra lumii obiective, ci pentru el această lume are deja o formă ca rezultat al cunoașterii limbii materne, care i-a modelat într-o anumită măsură celelalte activități ale sale. Percepțiile, intuițiile și conceptele sale s-au interrelaționat cu cuvintele și formele limbii lui materne, iar pătrunderea în spiritul unei limbi străine înseamnă apropierea de o lume nouă care are o structură intelectuală proprie. Totuși, prin cunoașterea unei (unor) limbi străine se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
posibilitatea sa de a recunoaște și de a înțelege frazele alcătuite după regulile gramaticii, de a interpreta frazele ambigue, de a determina frazele incorecte și de a produce fraze noi. Această interiorizare (internalizare) a normelor limbii este în relație cu intuiția subiectului vorbitor, dîndu-i posibilitatea de a emite judecăți asupra enunțuri-lor pe care le receptează. Conceptul de "competență" a apărut pe terenul gramaticii generative și corespunde, în parte, conceptului de "limbă" din lingvistica structurală. Noam C h o m s k
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reda și să poată produce sentimentul 346. De aceea, poezia poate face loc elementelor conceptuale, dar dobîndește "plenitudine intuitivă"347 numai prin corpul cuvintelor și prin îmbinarea lor, încît să se poată realiza prin acest corp și prin această îmbinare intuiția ideatică, iar prin conținutul exprimat o structură ideatică. Poezia este, deci, la fel ca filozofia, dincolo de realitate și mai presus de realitate, fiindcă realitatea nu este nici poetică, nici filozofică, ci devine astfel numai cînd este prelucrată de spiritul creator
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de filozoful Edmund H u s s e r l. Potrivit acestui gînditor, cunoașterea conceptuală se poate realiza prin individual și, în acest caz, individualul poate fi luat ca universal. Aceasta se întîmplă deoarece printr-un singur exemplar se creează intuiția unui mod de a fi, a unei esențe care clasifică obiectul individual împreună cu alte obiecte, căci un individ este și un mod general de a fi, și, prin urmare, un individ nu este numai și exclusiv individ, ci conține în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
83-85 general nedistinct 64 gîndire 241-249, 255, 304 glosocosmos 64, 149, 253, 255, 256, 261, 272, 273, 278, 286, 350, 351 imaginar lingvistic 213 imagine acustică 58, 60 instituirea normei 193, 195, 198 intensiune 60 intersubiectivitate 45, 66, 116, 328 intuiție 56, 57, 106, 107 lecția limbii 46, 286, 325, 327, 331 lege 172, 181-186 libertate lingvistică 32, 163-268 limbaj 11-18, 31, 66, 102, 114, 115, 150, 222, 169, 287; limbaj filozofic 331-334 limbă 11-17, 19, 29-32, 36, 66, 114, 115
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
identificat de realiștii clasici drept trăsătură centrală a relațiilor marilor puteri din lumea post-Război Rece. O ultimă temă recurentă în această lucrare este încercarea de extindere a argumentului liberal privind pacea democratică la nivelul sistemului prin crearea de legături cu intuițiile constructiviste. Literatura despre pacea democratică a apărut ca o reacție directă la succesul neorealismului de a dezvolta analize la nivel sistemic asupra politicii internaționale. Ea era vădit reducționistă, în sensul că punea accent pe importanța nivelului intern ca determinant cauzal
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
către interdependență și normele păcii democratice (Wendt, 1999). Nu toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu există neapărat o afinitate între argumentele constructiviste și cele liberale. Cu toate acestea, lucrarea amintită subliniază complementarități distincte între constructivismul lui Wendt și intuițiile direcției sociologice din tradiția liberală. Așadar, vom folosi intuițiile lui Wendt pentru a produce o formulare a teoriei liberale mai sistemică decât cele existente în rândul formulărilor ortodoxe ale păcii democratice. Recunoaștem că dinamica socializării cunoaște o variație în plan
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu există neapărat o afinitate între argumentele constructiviste și cele liberale. Cu toate acestea, lucrarea amintită subliniază complementarități distincte între constructivismul lui Wendt și intuițiile direcției sociologice din tradiția liberală. Așadar, vom folosi intuițiile lui Wendt pentru a produce o formulare a teoriei liberale mai sistemică decât cele existente în rândul formulărilor ortodoxe ale păcii democratice. Recunoaștem că dinamica socializării cunoaște o variație în plan intern, însă această formulare consideră că normele sistemice pot
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Sikkink, 1998, p. 893). Autoarele aplică ciclul de viață în cazul unor regimuri internaționale, de obicei cele asociate cu preocupări umanitare. Cu toate acestea, cadrul lor ar putea fi aplicat structurii culturale a sistemului internațional. Această modalitate de contopire a intuițiilor liberale cu cele constructiviste indică faptul că, odată cu apariția unei mase critice de state democratice, se pune în mișcare un proces de aliniere la norme (Harrison, 2002; Mitchell, 2002). Putem folosi afinitățile dintre aliniere și socializare ca metafore descriptive pentru
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de ajustările de politică externă tratate de Kapstein și Mastanduno, constă în influența sistematică a variabilelor interne asupra marilor strategii ale principalelor puteri. Totuși, date fiind posibilele puncte comune dintre aliniere și dinamica socializării, Unipolar Politics ar putea oferi și intuiții utile în tendințele comportamentale asociate cu teoria liberală sistemică. Puncte asemănătoare între alinierea la hegemon și socializarea liberală pot fi identificate în raport atât cu tiparul general al activității instituționalizate între principalele puteri, cât și cu ajustările de politică externă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pe termen lung ale sistemului internațional sunt modelate teoretic. Din acest motiv, capitolul teoretic urmărește să reevalueze principalele teorii ale relațiilor internaționale, precum și modul de conceptualizare a relației dintre ele. Scopul capitolului este de a realiza o nouă sinteză între intuițiile neorealismului, instituționalismului și liberalismului, care să poată crea o conexiune între descrierea generală coerentă a sfârșitului Războiului Rece și analiza tendințelor relațiilor dintre principalele puteri în perioada ulterioară tranziției de la Războiul Rece. Astfel, spre deosebire de alte studii, lucrarea de față urmărește
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
considera neorealismul și instituționalismul mai compatibile unul cu celălalt decât cu abordarea liberală, în virtutea orientării lor sistemice. Capitolul teoretic contestă consensul existent referitor la relația dintre cele trei abordări, afirmând că acest consens s-a opus unei noi sinteze între intuițiile lor, potrivită lumii post-Război Rece. Vom dezvolta acest argument în două etape. Mai întâi reevaluăm interpretarea raționalistă convențională a neorealismului. Afirmăm că modelul neorealist nu cere asumpția raționalității actorilor pentru a produce explicații privind comportamentul internațional. În schimb, el poate
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din rândul actorilor semnificativi. Potrivit acestei descrieri, procesele competitive socializează unitățile în sensul adoptării unei identități egoiste, iar apoi asigură reproducerea ei în timp. A doua etapă a argumentului este reinterpretarea descrierii convenționale și reducționiste a teoriei liberale prin prisma intuițiilor constructiviste asupra socializării. Apariția unei școli constructiviste în anii 1990 a facilitat procesul de creare a unei legături între pacea democratică și analiza la nivel sistemic. Reinterpretarea neorealismului și a liberalismului în această manieră plasează chestiunea socializării în centrul dezbaterilor
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
liberale, pacea democratică ar putea înlocui balanța de putere ca tendință de echilibru dominantă în interiorul sistemului internațional. Prin urmare, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, privind procesele de construcție a identității de stat și socializarea în relațiile internaționale sugerează posibilitatea subsumării intuițiilor neorealiste și a celor instituționaliste într-o sinteză mai largă, compatibilă cu perspectiva asupra sfârșitului Războiului Rece ca punct de cotitură istoric major în politica mondială. Studiile de caz sunt examinate în capitole separate. Universul de cazuri posibile este ales
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în sistemul internațional în perioada 1989-1999. La rândul lor, aceste informații noi pot influența marile teorii care modelează felul în care înțelegem sistemul internațional emergent (Keohane ș.a., 1993, p. 19). Capitolul 2 Reevaluarea logicii anarhiei Raționalitate versus reflexivitate Pornind de la intuițiile constructivismului și de la încercările recente de a dezvolta un model liberal al relațiilor internaționale, acest capitol compară neorealismul, instituționalismul și liberalismul în termenii modului de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că unii reprezentanți de marcă ai
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
De asemenea, analizăm modul în care teoriile conceptualizează alcătuirea sistemului internațional, pentru a identifica logica adoptată, de tip raționalist sau reflectivist. În a patra secțiune abordăm relația dintre cele trei modele și posibilitatea de realizare a unei sinteze generale între intuițiile lor. Această secțiune prezintă perspectivele liniară și triunghiulară ale dezbaterilor dintre teoriile sistemice, și discută implicațiile acestor preocupări teoretice pentru structura programelor de cercetare din domeniu după Războiul Rece. Apoi, concluziile rezumă argumentele teoretice discutate și implicațiile lor pentru studiul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
face afirmații generale despre comportamentul internațional (Moravcsik, 1997, pp. 515-516). Totuși, această formulare a teoriei liberale inversează recomandarea lui Moravcsik, ca preferințele interne ale statelor să aibă o prioritate cauzală în raport cu structura culturală a sistemului internațional. Această formulare pleacă de la intuiții constructiviste și susține că Moravcsik trece cu vederea o dimensiune sistemică centrală pentru direcția sociologică din tradiția liberală. Cu toate acestea, eticheta de "constructivism" este evitată în favoarea unei terminologii ce recunoaște conținutul normativ liberal al dinamicii socializării. În particular, această
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
anarhiei Neorealism Structura materială Ambiguu Reproductiv Instituționalism Structura instituțională Rațional Reproductiv Liberalism Structura culturală Reflexiv Transformativ Către o sinteză generală După ce am analizat cele trei modele, putem aborda relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, precum și perspectivele unei sinteze generale între intuițiile lor. Discuția este organizată în jurul unei comparații între conceptualizarea "liniară" și cea "triunghiulară" a relației dintre cele trei teorii. Fiecare dintre aceste conceptualizări sugerează posibilitatea unei sinteze generale. Totuși, ele se deosebesc sub aspectul condițiilor de realizare a acestei sinteze
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
iar în interiorul sistemului are loc schimbarea culturală. Presupunând că socializarea și competiția încurajează schimbarea culturală într-un ritm constant în timp, densitatea instituțională va crește gradual în sistem. Este posibilă o modificare a modelului liberal de bază, care să încorporeze intuițiile instituționalismului. În acest scenariu, se consideră că anumite niveluri ale cooperării funcționale sunt condiții necesare pentru apariția unui nucleu relativ stabil, de state democratice liberale. Odată atins acest punct, efectele de socializare generate de pacea democratică pot începe să funcționeze
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pot începe să funcționeze, iar densitatea instituțională va crește mai rapid. Tendința generală produce un tipar "în spirală" al dezvoltării, în care rata schimbării culturale din sistem este accelerată foarte mult dincolo de o anumită etapă a maturității. Încorporarea succesivă a intuițiilor instituționaliste în descrierea dezvoltării istorice a sistemului internațional scoate în evidență latura triunghiului care conectează instituționalismul și liberalismul. Așa cum observă Sterling- Folker, separarea explicațiilor funcționale de cele culturale, pe motiv că primele sunt raționaliste, iar celelalte reflectiviste, generează între ele
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Așa cum observă Sterling- Folker, separarea explicațiilor funcționale de cele culturale, pe motiv că primele sunt raționaliste, iar celelalte reflectiviste, generează între ele o falie ontologică, abruptă și, în cele din urmă, inutilă. Argumentele despre eficiența funcțională a instituțiilor pot completa intuițiile constructiviste dacă se recunoaște că circumstanțele ce țin de mediu se află într-un proces de evoluție. În timp, logica funcțională poate genera efecte de selective, în care formele organizaționale ce supraviețuiesc sunt produsul unei istorii eficiente. În mod similar
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
structura culturală a sistemului internațional. Considerarea colapsului Uniunii Sovietice ca fiind simptomatic pentru modificarea structurii culturale a sistemului internațional generează un program de cercetare mult mai amplu decât cel propus prin dezbaterea dintre neorealiști și instituționaliști. Huntley se inspiră din intuițiile liberale și emite ipoteza potrivit căreia în era post-Război Rece există forțe sistemice puternice, care vor încuraja răspândirea unei structuri pașnice a relațiilor dintre marile puteri în politica mondială. El afirmă că liberalismul anticipează că între principalele state va apărea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
modele teoretice ale politicii internaționale (Huntley, 1996, p. 72). Pe scurt, se poate ca instituționaliști proeminenți să fi conceput greșit natura relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, iar astfel să fi subestimat posibilitățile de realizare a unei sinteze generale între intuițiile lor. Keohane a propus o conceptualizare liniară a relației dintre cele trei școli. Înțelese astfel, încercările de rafinare a modelelor raționaliste reprezintă cea mai fructuoasă cale de progres pentru disciplină. Programul de cercetare rezultat se concentrează pe o serie relativ
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dintre trăsăturile distinctive ale dezbaterilor din domeniul relațiilor internaționale din ultimul sfert de secol este încercarea de a dezvolta teoria sistemică. Teoria sistemică oferă explicații generale, parcimonioase ale tiparelor de comportament din politica internațională și promite disciplinei rigoarea logică și intuiția explicativă cerute de statutul ei de știință socială modernă. Totuși, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști devin tot mai neproductive, atât teoretic, cât și empiric. Chiar și participanți importanți la dezbatere recunosc de mult timp că aceasta "tinde să tulbure, și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nivel superficial, o astfel de perspectivă asupra relației dintre școlile de gândire subestimează semnificația asemănărilor dintre neorealism și liberalism. Într-adevăr se poate că tocmai angajamentul instituționalismului față de raționalism a blocat activ dezvoltarea unui model al sistemului internațional compatibil cu intuițiile liberale. O abordare mai nuanțată propune o înțelegere triunghiulară a relației dintre cele trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. O astfel de conceptualizare permite o apreciere
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]