6,649 matches
-
70 (de la Vasile Vlad, Cristian Simionescu, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu până la Marius Robescu, Ion Mircea sau Adrian Popescu), dar și gruparea optzecistă (M. Cărtărescu, T. T. Coșovei, Ion Mureșan, Iaru, N. Danilov, M. Drăghici etc.). Am fost, cred, datorită unei intuiții, ca și a frecventării taberei celor "buni", ferit de pericolul de a mă duce spre școala, cât o legiune, a scriitorilor care se întreceau în a scrie pe linie, acei șacali ai succesului literar facil, cu premii acordate de "Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
descoperi. El sondează atât în propriul său subconștient, cât și în ceea ce numim subconștientul colectiv. Sunt experiențe și imagini pe care le moștenim din moși strămoși, pe cale genetică. Ei, bine, poetul posedă tocmai acest har de a comunica pe calea intuiției cu trecutul înmagazinat înlăuntrul său, cât și cu viitorul, care i se relevă sub formă de formule, imagini și metafore. Numai că această cufundare înlăuntrul său devine, la un moment dat, periculoasă. Ea îl îndepărtează de realitate. Îl face să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unor proiecte concrete, derulate conștient. Relația mea cu visul este cea pe care a definit-o Freud pentru un om. În rest, ce sublimare...! Ce subconștient! Crezi că omenirea e pe panta destructivității? Ai citit mult, ai trăit mult din intuiție și imaginație, de asta la 60 de ani poți să emiți câteva adevăruri pentru urmași: Când și cum se va sfârși omenirea? Vezi ceva semne ale Apocalipsei în comportamentul oamenilor și al aștrilor? Dă un sfat omului de după tine, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vladimir Streinu, Perpessicius la G. Călinescu și până la contemporanii noștri, I. Negoițescu și Ștefan Aug. Doinaș, Ion Pop, Marin Mincu, Octavian Soviany (o excepție care subliniază regula, Al. Cistelecan!). Și cum i-am putea uita pe scriitorii care au avut intuiții critice profunde, înaintea criticilor "profesioniști", precum B. Fundoianu, Felix Aderca, Ion Pillat? Dar Maiorescu, mă puteți întreba! Ei, cu mentorul "Junimii" lucrurile stau astfel: acesta l-a "descoperit", e drept, pe Eminescu, așezându-l cu gesturi sigure pe soclul pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar nu un ratat. Apropo, eu am scris în toate genurile literare, mai puțin am scris critică literară, cronici, recenzii (pentru care consider că trebuie să ai școală, critica și teoria literară având legătură și cu știința, nu numai cu intuiția). Din acest motiv am un motiv esențial de a fi liber la citit, deschis, să nu resping nici o carte de poezie (să rămân la poezie), să mă mulțumesc și cu un vers bun dintr-o carte sau dintr-un autor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au Întîlnit de mai multe ori. S-a uitat la mine cu o complicitate specială, cum se uită un homo la alt homo. Arăta ca un vas din ăla de teracotă În care se țin ierburile. O față de țăran, cu intuiție, prostie, viclenie și răutate de țăran. Tonomatul nu funcționa. M-am dus la om și l-am Întrebat ce nu merge. A spus că nu știe. I-am propus să bem ceva și a comandat Coca-Cola. Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-au mutat la Jonkers. De fapt, marfa lui Jonkers era mai bună și cîteodată mă aprovizionam și eu de la Jonkers sau de la partenerul lui Jonkers, un tip bătrîn și chior pe nume Richter. Cumva, Pat afla Întotdeauna - avea o intuiție de mamă posesivă - și făcea mutre două-trei zile. Jonkers și Richter n-au rezistat mult. Colțul de la Exchange și Canal e unul dintre cele mai riscante locuri din New Orleans cînd e vorba de marfă. Într-o zi au dispărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
că o mică injecție cu heroină ar ajuta. - Poate, am zis eu. A-nceput să-mi pună Întrebări, unele dintre ele atît de lipsite de noimă, că nu-mi venea să cred ce aud. În mod vădit n-avea deloc intuiție de gabor. Nu era În stare să-și dea seama ce e important și ce nu. - Care-ți sînt furnizorii În Texas? - N-am nici unul. Asta era adevărat. - Vrei să-ți vezi soția la-nchisoare? Mi-am șters sudoarea de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
proprie experiență că telepatia există. Nu mă interesează să dovedesc cuiva existența telepatiei sau orice altceva. Ce-mi doresc eu e o cunoaștere utilizabilă a telepatiei. Ceea ce caut În orice relație e un contact la nivelul non verbal, cel al intuiției și sentimentului, adică un contact telepatic. Se pare că nu sînt singurul interesat de yage. Rușii folosesc această substanță În experimentele de la muncă silnică. Vor să inducă stări de supunere automată și să obțină controlul asupra gîndirii. Îmbîrligarea de bază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pentru următoarele. * Handicapul înțeleptului: nu poate dialoga cu proștii. * Primul copil: pofta vine iubind. * Cocoșul nu cântă pentru leneși. * Ceasul cu cuc nu este o pasăre mecanică: dar nici un deșteptător. * Zâmbetele false schimonosesc chipul. * Mirosul fin este o particularitate a intuiției, nu un merit al nasului. * Numai femeile pot aprecia calitățile bărbaților după dimensiunile nasului. * Unele urechi sunt surde la ceea ce stăpânii lor nu vor să audă. * Călcatul în picioare nu se referă doar la bocanci. * Dacă cineva îți trage o
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
smulsă prin caznele cele mai barbare; tăierea mâinilor devenise pedeapsa obișnuită în locul pedepsei capitale, care se aplica din ce în ce mai rar. Unica șansă, aceea de a se recunoaște boala mintală a unui inculpat era, în astfel de condiții, o chestiune ipotetică, în funcție de intuiția și mentalitatea judecătorilor. În aceste condiții situația bolnavilor psihici era diferită. Într-adevăr, nu putem privi omogen o masă de bolnavi care prin însuși structura nosografiei psihiatrice este heterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, exista o categorie mare, aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în tot spiritul ei adânc, țărănească, robustă, legată intim de natură, hrănită de seve populare. Călinescu nu a vorbit întâmplător de Creangă. Această aristocrată a înfățișat lumea satului moldovenesc cu un simț al aderenței ieșit din comun și cu neașteptate intuiții moderne de viziune literară. Cine citește Pustiuri (1941) și dă peste halucinantele imagini de apocalips ale satului înecat, ale trupurilor moarte purtate de puhoaie până în incinta bisericii care se scufundă, nu poate să nu vadă că realismul fantastic al noii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în aceste universuri descentrate va fi acela al urmăririi refracției în oglinda conștiinței. Aici i se va înfățișa, în creația poetului, o față dublă: ""machiajul" pașoptist" va transpare în poeziile perioadei de început, dar îndărătul lui "se pot vedea deja intuițiile esențiale ce țin de atmosfera specifică a imaginarului eminescian". Exemplul analizat în această cheie este poezia din 1868, La o artistă, în care exegetul distinge "rupturi și sincope în derularea imaginilor" ce marchează, de fapt, "trecerea în registre diferite ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din România și aceeași onoare nu cere respectarea convenției iscălită de ieri. Ciudată onoare într-adevăr!". Am reprodus citatul pentru că Theodor Codreanu folosește, ca un soi de leitmotiv, această observație eminesciană privind onoarea Rusiei, în toate împrejurările istorice până azi. Intuiția lui Eminescu privitoare la soarta Basarabiei îi este un bun călăuzitor: "Eminescu înțelege că dialogul diplomatic cu imperiul țarist înseamnă o imposibilitate și că soarta Basarabiei este, în context, pecetluită. Tocmai de aceea consideră că problema basarabeană devine piatra de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Vasile Voiculescu, la o "Nuntă", dar la una ce a avut loc pe o arcă a lui Noe ce navighează cu o întreagă lume: ideea lui Platon, erosul lui Plotin, îndoiala carteziană, pilduitoarea natură a lui Comenius, educația negativă rousseauistă, intuiția pestalozziană, darurile lui Fröbel, principiul suprem al lui Diesterweg, interesul multilateral al lui Herbart, experiența lui Dewey, mintea asimilatoare din teoria Mariei Montessori, educația funcțională a lui Claparède, idealismul activ al lui G. G. Antonescu, profesia-vocație a lui C. Narly
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
toate împrumuturile efectuate, s-a constituit o mare diversitate de sisteme de învățămînt potrivit trebuințelor și posibilităților fiecărei țări sub aspect didactic se realiza în fapt o uniformitate, acceptîndu-se, mai ales, teoria herbartiană a instrucției. Chiar acolo unde se prețuia intuiția de tip pestalozzian și conversația euristică, susținute cu atîta entuziasm de Diesterweg, învățămîntul avea prin excelență un caracter intelectualist și autoritar. Către sfîrșitul secolului însă, se manifestă o puternică reacție față de acest sistem de instrucție, în diverse țări apar așa-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
remarcat reprezentanții neospiritualismului francez, integrați în curentul mai larg al "filosofiei vieții" EMILE BOUTROUX, JULES LACHELIER, F. RAVAISSON, HENRI BERGSON acesta din urmă bucurîndu-se de o deosebită popularitate în rîndul oamenilor de cultură de la începutul secolului XX. Conceptul bergsonian de "intuiție" apăra tocmai ideea de cunoaștere nemijlocită a lucrurilor, considerată ca fiind mai profundă decît cea realizată pe cale rațională: "Miezul învățăturii lui Bergson este că în esență existau două moduri de observare a realității de către om: unul e științific, simplificînd și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
existau două moduri de observare a realității de către om: unul e științific, simplificînd și canalizînd curentul bogat și variat al realității spre a acționa asupra lui în scopuri umane practice; celălalt e rar, pătrunzător și subtil. Acesta din urmă e intuiția artiștilor (...). Artistul, văzînd cu ochi proaspeți, are o mare putere de a împărtăși" (4, p. 489). Se aștepta deci de la artă o mai adîncă pătrundere în cunoașterea realității; pe primul plan însă se punea sensibilizarea ființei umane prin provocarea emoției
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de a-i fi prins semnificația și de a fi stimulat manifestarea ei: Lucrul cu totul nou în epoca noastră este studiul psihologiei copilului și teoria educației care derivă de aici" (8, p. 74). Mai mult și de data aceasta intuiția ei anticipează o teză fundamentală a educației permanente se va încerca, în acest secol, ca unele din trăsăturile specifice copilăriei să se păstreze și la vîrsta maturității. Principalele critici formulate la adresa sistemului de educație al epocii vizau, îndeosebi, atitudinea față de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mediul cărora trăiesc. Numai în felul acesta, prin experiență directă, prin sesizarea relației dintre încercare și efect se obțin cunoștințele autentice. Școala tradițională, limitîndu-se să comunice experiența altora, oferă informații, nu cunoștințe. Dewey respinge și practica instruirii întemeiată pe teoria intuiției. Potrivit acestei teorii aprecia el ar rezulta că semnificația este dată de însumarea senzațiilor primite de la obiectul perceput. În realitate, susținea Dewey, calitățile lucrurilor sînt sesizate și dobîndesc un înțeles numai prin activitate. Nu este suficient ca un copil să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un herbartian, ci, dimpotrivă, a criticat numeroase idei cu această orientare, Găvănescul a propus un plan de lecții care păstrează unele elemente ale "treptelor psihologice". Acesta cuprinde următoarele momente: 1. recapitularea lecției anterioare, 2. tranziția și anunțarea lecției noi, 3. intuiția, 4. tratarea, 5. corelația, 6. aplicația, 7. humanismul. Fiecare lecție urma să se încheie deci cu un "moment educativ" în care se valorificau pe planul formației morale noile cunoștințe transmise elevilor. Evident, cerința de a introduce în orice lecție un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un permanent contact cu aceste valori (adevăr, bine, frumos, dreptate, util, divin etc.) și, în sfîrșit, se dezvoltă capacitățile de creare a unor noi valori. Potrivit concepției acestui pedagog, receptarea valorilor culturale se realizează mai ales prin înțelegere (begreifen), prin intuiție simpatetică; cunoașterea rațională intervine numai în cazul științelor naturii, singurele preocupate să ajungă la explicarea lucrurilor și la formularea legilor. Plecînd de la conținutul valabil al spiritului obiectiv dat, educația are ca ultim țel dezlănțuirea în subiect a spiritului normativ, autonom
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Waldorf" . RUDOLF STEINER (1861-1925), provenit dintr-o familie protestantă, a manifestat de tînăr interes pentru ocultism, iar în 1901 a devenit membru al secției germane a Societății Teosofice, societate care susține putința cunoașterii nemijlocite a esenței lui Dumnezeu printr-o intuiție mistică, printr-o iluminare. Într-un timp relativ scurt publică mai multe lucrări filosofice prin care pune bazele "științei spirituale" (8). Separîndu-se de societatea teosofică, întemeiază, în 1913, Societatea Antropologică, o societate a unor inițiați care concepeau ființa umană ca
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
putea stabili precis condițiile de aplicare: ,,Cu toate că a trebuit să lucrez 16 ani într-o casă de copii, n-aș putea să spun că am ajuns la unele concluzii definitive, fapt pentru care vorbesc mai mult de niște ipoteze sau intuiții pe care le am", 2, p. 215). De altfel, multe din procedeele pe care le recomandă își datoresc succesul talentului său pedagogic excepțional (deși el pretinde că nu se poate vorbi de talent, ci numai de meșteșug 2, p. 135
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
românească, realizînd instrucția pe clase și lecții, să se desprindă totuși de sub dominația spiritului herbartian. Întemeindu-se pe tezele fundamentale ale pedagogiei culturii și fiind un spirit mai pozitiv decît Eduard Spranger, care prețuia cu precădere receptarea valorilor culturale prin "intuiția simpatetică" (18), profesorul Bârsănescu ajunge la ideea tipurilor de lecție. Acestea decurg din existența celor trei momente ale faptului de cultură, care devin scopuri în procesul educației: dezvoltarea capacităților de a recepta, de a trăi și crea valorile culturale. Care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]