8,326 matches
-
rătăcire. Revenirea lui la bunul-simț se întâmpă numai atunci când resortul lui vital se frânge."191 Suntem în fața unei reprezentări arhetipale a morții ca panaceu al bizarei tulburări mintale. În aceeași logică a faptelor, nuanțăm o altă reprezentare, cea a femeii iubite, dar care nu știe că este iubită. Atât Dulcineea del Toboso cât și d-na T. s-ar încadra perfect în toposul "nu știe că nu știe." Asocierea se susține și din perspectiva unei aserțiuni aparținând lui Miguel de Unamuno
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
numai atunci când resortul lui vital se frânge."191 Suntem în fața unei reprezentări arhetipale a morții ca panaceu al bizarei tulburări mintale. În aceeași logică a faptelor, nuanțăm o altă reprezentare, cea a femeii iubite, dar care nu știe că este iubită. Atât Dulcineea del Toboso cât și d-na T. s-ar încadra perfect în toposul "nu știe că nu știe." Asocierea se susține și din perspectiva unei aserțiuni aparținând lui Miguel de Unamuno: "Și după asta caută domnița pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
relevă și această dulce povară a reabilitării memoriei ultragiate a regelui. Fiindcă înainte de a fi răzbunat, el trebuie înfățișat conștiinței colective așa cum a fost: un rege bun, dar sever, purtând mereu pe chip lumina adevărului și a devotamentului față de femeia iubită pe care "...nu lăsa nici vântul să o bată/Prea aspru în obraz." În optica lui Hamlet, tatăl se cuvine reinvestit postum ca erou solar (asemeni lui Danton, Fred Vasilescu și d-na T.) și ca deținător al peceților unor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
reprezentare arhetipală consubstanțială: coborârea în Infern. Fiind într-o misiune diplomatică și militară la Bruxelles, află târziu de moartea primei sale soții, Gabrielle. Ajuns la șapte zile după înhumare, durerea îi anihilează luciditatea și, în pofida dogmelor creștine, dispune ca femeia iubită să fie dezgropată. În plină noapte, vegheat de făcliile celor din anturajul imediat, el vrea să o vadă și să o îmbrățișeze pentru ultima dată. Descinderea pe tărâmul iubitei răpite de moarte amintește doar vag de mitul lui Orfeu, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
elementar, dar adevărat, dragostea creează frumusețea, ambele reușind să răzbată peste timp "Solidaritatea femeii cu mine e ca zborul a două suflete în nesfârșitul lumii."362 Metafora zborului atrage asocierea cu gesturile ultime, sublime ale Meșterului Manole și ale ființei iubite, credincioase și, în special, împărtășindu-i dragostea, ceea ce constituie garanția edificării și durabilității Creației. Doamna T. este rar non-prezentă în sensul că accesul narativ și vizual al cititorului este brusc oprit de un "zid" al inacesibilului, al neimplicării, asemeni atitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mulțumit să dea procură unui avocat."364 Bariera vizuală imuabilă tematizează o nouă "privire" asupra personajului supus la două seturi de constrângeri: cel al limbii (oximoronic "taci în glasu-ți...") și al subiectivității poetice. Dezactualizarea rostirii este sincronă cu dispariția ființei iubite. Este o "cădere" la propriu și la figurat: prăbușirea suicidală cu avionul și "prăbușirea" în tăcere tocmai a unei instanțe narative, care se recunoaște expusă, vulnerabilă în existența ei figurală. Caracterul foarte elaborat al discursului este o dată în plus probat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acest om să mă întrebe mai mult...Era singurul pe lume căruia i-aș fi încredințat taina, pe care n-o știu nici părinții mei, faptul cumplit care e cancerul vieții mele, care mă face să fug de o femeie iubită (...) Aș fi vrut să-i spun că de un an și jumătate viața mea e o viață de spion și condamnat. Aș fi vrut să-l rog eu să-mi ceară să-i povestesc, căci deși era atât de tăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ales am schimbat câteva nume și date, complicând puțin lucrurile nude, pe care bănuiesc că el însuși le mai complicase de asemeni, ca să evit indiscrețiile."370 Trecerea sub tăcere a simțămintelor, reala "ofrandă" adusă actului creator prin îndepărtarea de persoana iubită pot fi reținute ca semnificative pentru dimensiunea sacrificială a demersului creatorului. Interesul sporit pentru construirea întregului roman pe "existențe dispărute" transcende aceleași limite și intensifică sistemul conotativ. Solicitarea de a scrie formulată, în primul rând, către doamna T., dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
București, 1989; 135. Zamfir, M., Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian, Editura Univers, București, 1976, 136. Zamfir, M., Un Eminescu între două secole, în revista România literară, nr. 34, an 2000, pp. 12-13; 137. ***, Dulcea mea doamnă/Eminul meu iubit. Corespondență inedită Mihai EminescuVeronica Micle, Editura Polirom, Iași, 2000; 138. ***, Scrisori către Camil Petrescu, Editura Minerva, București, 1981. Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Mircea Zaciu, Glosse, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970, apud Camil Petrescu, Opere, vol. al II-lea, ediția citată, p. 421 270 Cf. Mircea Eliade, Drumul spre centru, Editura Univers, București, 1991, pp. 7-8 271 Mihai Eminescu, Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit. Corespondență inedită Mihai Eminescu-Veronica Micle, Editura Polirom, Iași, 2000, p. 127 272 Cf. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1995, vol. al II-lea, p. 102 273 Cf. Svetlana Paleologu-Matta, Eminescu și abisul ontologic, Editura Științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1995, vol. al II-lea, p. 102 273 Cf. Svetlana Paleologu-Matta, Eminescu și abisul ontologic, Editura Științifică, București, 1994, p. 106 274 Cf. Idem, p. 164 275 Mihai Eminescu Dulcea mea Doamnă /Eminul meu iubit. Corespondență inedită Mihai Eminescu Veronica Micle, Editura Polirom, Iași, 2000, p. 65 276 I. E. Torouțiu Studii și documente literare, București 1931, vol. al IV-lea, pp. 112-113, apud Ion Nica Mihai Eminescu-structura somato-psihică, , Editura Eminescu, București 1972, p. 119 277
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și concretizeze. Cel ce avea să ducă la îndeplinire aceasta sarcină, puternicul ministru al împăratului Arcadiu, Eutropiu, știa că se va confrunta, pe de o parte, cu poporul antiohian, care n-ar fi fost de acord cu plecarea păstorului lor iubit, iar pe de altă parte, cu un eventual refuz chiar al celui în cauză, care nu era dornic de mărire și, totodată, se simțea foarte legat de orașul în care s-a născut. În plus, poziția de conducător al Bisericii
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
empatice. Dragostea, sentiment de mare intensitate se conturează În perioada pubertății ca trăire tainică, neliniștitoare, mai puternică decât simpatia, uneri cu manifestări de conduită bizare. In adolescență, dragostea se contureză ca o trăire complexă de atașament, emoționalitate exaltantă pentru persoana iubită, cu forțe absorbante, și cu eforturi ca acest sentiment să nu pară neînsemnat (și să se neglijeze sau să se transforme toate Împrejurările dificile În drumuri ce trebuie Învinse pentru a fi la Înălțimea dragostei (personal construită. In aceasta perioaăa
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
fusese persecutat fiind trimis la "munca de jos" pentru că scrisese numele patriei punând în centru (Â) în loc de (Î), și ajunsese astfel director de editură, director de uzină, în timp ce destinul îl chema în areopagul Marii Adunări Naționale. În 1985 "cel mai iubit fiu al poporului" îl trimite la marginile sistemului pe "cel mai mare poet al epocii". Elpi făcuse propria lui "epurare" puțin mai devreme comițând acel "meurtre symbolique" asupra căruia va insista în Însem(i)nările Magistrului (nota din 18 martie
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de feministele din HUI(Hexagonal University of Iashi) și veți avea tabloul complet al reputației vocalei I. Din fericire pentru ea, în România lui Ceaușescu, culoarea roșie face parte din tricolor și era ținută sus și tare de drapelul Partidului iubit. 10 Titlu pus de dr. A. Kulakov. De la Master X primesc următoarea observație: "Cuvântul Fanți este nepotrivit cu contextul, astfel că ar trebui reconstruit fie cu ajutorul lui ELE (din eleganți), fie cu SICO (din sicone, pl. de la siconă "tip de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
tatălui său împărătesc. Atras până și el în rețeaua de ficțiuni a fiului adoptiv, Frederic luase parte, sub pretextul unei cruciade, la călătoria crailor spre împărăția Preotului Ioan. Murise însă, cum vom vedea, în împrejurări încâlcite. Ambiții eșuate, pierderea femeii iubite, frustrări paricide. Bilanțul unei vieți ce nu și-a spus încă ultimul cuvânt. Grupul însuși se destramă pe drum, prietenii dezamăgesc. Personajul posedat de putere și bogăție lumească, poreclit în derâdere Poetul, este ucis chiar de Baudolino: "dreptatea s-a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
scrie despre o Românie defunctă a socialismului multilateral dezvoltat, cu foametea, cozile la orice ar fi fost cât de cât comestibil, întreruperea curentului electric, defilarea pe străzi a sacoșelor transparente de plastic, inclusiv despre "onduleul de pe frunte" al celui mai iubit fiu al poporului, acest părinte colectiv care în decembrie 1989 s-a enervat atât de tare încât și-a împușcat odrasla (vânătorul de onoare al țării) ca pe un tiran căzut în dizgrație. Tindem să credem că prin formația cultural-spirituală
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
matematician înrudit mai curând cu poetul și compozitorul, dovedind prețul pe care-l pune pe armonie și perfecțiune. În schimb, evită sistematic să-i vorbească despre trecutul său și, spre a scăpa elegant de subitul interes și înflăcărarea "celui mai iubit dintre nepoți", îi dă să rezolve pe timpul vacanței o problemă insolubilă ("orice număr par mai mare decât 2 este suma a două numere prime"), fără să-i spună că e vorba de faimoasa Conjectură cu care se chinuise el decenii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și părăsește camera și clădirea în care locuia, cu gândul să nu se mai întoarcă acolo, persecutat de ideea traiului sub același acoperiș cu acel porumbel. Singurătatea morbidă în care se exilase își spune cuvântul. Jonathan nu avea prieteni, nici iubită, nu comunica decât strict utilitar și profesional, nu îngăduia vreun contact fizic, era de o castitate suspectă în relațiile sale cu ceilalți, având comportament de automat, robot, sfinx (cum îi plăcea să creadă că arată un gardian ideal). Jonathan ține
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să-și trimită emisarii bărboși pentru a-i citi mortului o seamă de versete biblice. Adevărul e că Alik avea gusturile și vocația unui cetățean al lumii, avea stofă de magician menit să îmbrobodească pe toată lumea și să se facă iubit, atât de consângeni, cât și de americani get-beget, albi, negri, cariocas ș.a.m.d. O dovadă a universalității destinului său este ultimul act al romanului, un fel de funeral party, onorată de un public ecumenic, multirasial, și multiconfesional, venit să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care procurorul nu era străin. Personaj mai apropiat de tagma luciferienilor, afin acestora mai mult decât s-ar putea crede. De-o bună bucată de timp, procurorul se retrăsese din elita separeului de la "Concordia", pentru a se însoți cu femeia iubită. De care se lasă înrobit, anihilat, mistuit. Iubind-o cu un egoism feroce, diabolic, punându-și în operă în cele din urmă năravurile patologice de voyeurist. Fascinat și stârnit nu de păcatul posesiunii, ci de cel al dorinței. Ce-l
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lămurească ... „femeia Își reparcurge toate impresiile În Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. amintire ... ea rumegă, Într-un fel durerile și bucuriile, le Întinerește, le ia de la capăt și le străbate din nou ... această constantă plastică, acest circuit etern În jurul ființei iubite are Întotdeauna drept model miracolul feminin, maturitatea incubația ... fiecare germene e Învăluit, Încălzit și protejat În inima și-n pîntecul femeii, astfel Încît se dezvoltă, se Întregește, se dilată, se organizează și trăiește precum embrionul unei ființe nemuritoare...” Astfel putem
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Introduction à une anthropologie de la surmodernité): un spațiu de anonimat, mort, fără nicio urmă, depersonalizat. Veselia forțată a pestriței hore imaginate într-unul dintre poemele angrosistului incluse în eu și câțiva prieteni nu ascunde suficient tristețea poetului la vederea orașului iubit, atât de amorțit într-un început din ce în ce mai palpabil de mortificare. Cauza esențială a acestei depersonalizări cvasigeneralizate este, firește, ceea ce poetul însuși numește a communication gap, o fractură în comunicarea dintre ființele ce traversează, abulic, aceste spații ale golului și inutilității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
plânge, moarte a mea cu cap de miel,/ Căci însămi îți voi așeza botul la pieptul meu/ Și te voi dezmierda în tăcere o vreme/ Și doar apoi voi adormi și eu) ci pe înfruntarea fățișă, aproape sfidătoare a morții: "iubită moarte, cu pași de panteră de-ai merge,/ și tot știu că ești pe urmele mele. panteră roz/ de culoarea sângelui dogorind din stomac/ mă umflă râsul la gândul cum o să te/ sinucizi tu hăpăindu-mă.// (...)// uniune decăzută,/ ordură înfloritoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
femeie în brațele unui amant, la Pariziana se mai adaugă și sentimentul de aventură, de căutare a ineditului 231. A trăi și a iubi constituie aventură pariziana. Dar pentru femeie viața amoroasă liberă este deseori o capcană, dependentă de bărbatul iubit e aceeași. Paradoxal însă soarta femeii în relația adulterina o repeta pe cea din căsătoria legitimă. În societatea secolului al XIX-lea, soția va fi deseori fidelă amantului. Pe când amantul în titlu, care cere fidelitate, reia, de fapt, locul și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]