6,058 matches
-
numele cenaclului literar al liceului. A colaborat în decursul timpului la revistele "Bucovina literară", "Revista Bucovinei", "Universul literar", "Miorița", "Națiunea", "Scrisul bănățean", "Tânărul scriitor", "Scânteia tineretului", "Iașul nou", "Iașul literar", "Gazeta literară", "România literară", "Flacăra", "Convorbiri literare", "Viața românească", "Steaua", "Luceafărul", "Tribuna", "Argeș", "Familia", "Contemporanul" etc. A devenit un scriitor extrem de prolific după război, publicând volume de versuri ("Reportaj liric", "Poem în marș", "Ctitorie în albastru", "Voievod de stea", "Poemele de-acasă", "Arboroasa", "Poeme sub drapel"), volume de povestiri ("Roiul de
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
în 1972 în revistă România literară cu poezie, sub auspiciile lui Geo Dumitrescu. Debutul editorial are loc în 1976, cu volumul de versuri "Sălaș în inima" (Ed. Eminescu). Colaborează cu poezie, proza și articole de opinie la revistele: România literară, "Luceafărul," "Ramuri," "Vatra", "Viața Românească", "Steaua", "Transilvania", "Orizont," "Familia", "Phoenix", "Apostrof", "Convorbiri literare", "Tribuna", "Calende", "Amfiteatru", "Indiană Review" (SUA)", The Poetry Miscellany" (SUA) și la alte publicații din străinătate în limbile maghiară, germană, greacă și franceză. Este autorul mai multor volume
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
premii: premiul Filialei Craiova a U.S.R. (în 1983 și 1994); premiul de haiku al Comunei Literare Vârșeț-Serbia (1987); Premiul de poezie al C.C. al U.T.C. (pentru volumul „Lamura“, 1983), premiul I pentru poezie al revistei „Amfiteatru“ (1975), premiul revistei „Luceafărul“ (1976), premiul revistei „Convorbiri Literare“ (2000), premiul revistei „Tomis“ (2001), premiul revistei „Poesis“ (2003); premiul de excelență „Laurențiu Ulici“ al Fundației „Luceafărul“ (2004), premiul de poezie „Virgil Mazilescu“ (2010), premiul de excelență „Radu G. Țeposu“, acordat de Filială Pitești a
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
C. al U.T.C. (pentru volumul „Lamura“, 1983), premiul I pentru poezie al revistei „Amfiteatru“ (1975), premiul revistei „Luceafărul“ (1976), premiul revistei „Convorbiri Literare“ (2000), premiul revistei „Tomis“ (2001), premiul revistei „Poesis“ (2003); premiul de excelență „Laurențiu Ulici“ al Fundației „Luceafărul“ (2004), premiul de poezie „Virgil Mazilescu“ (2010), premiul de excelență „Radu G. Țeposu“, acordat de Filială Pitești a U.S.R. (2010). A câștigat prima ediție a Turnirului de Poezie (Premiul „Cunună de lauri de la Muntele Olimp“, 2011). Pentru cartea "Punct și
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
1030 -93) și denumirile comerciale ale unor categorii de vinuri (РСТ Молд 1031-93). Сonform ultimului document național denumirile comerciale propuse și aprobate au fost: vinuri roșii de deșert, inclusiv Cagor - Pastoral, vinuri albe de deșert - Nectar, vinuri peliculare - Ialoveni, Madera - Luceafăr, Portwein - Prometeu, Marsala - Cărpineni etc. Dl Emil Rusu se încadrează activ la elaborarea proiectului Legii Viei și Vinului, care a fost adoptat în anul 1994. După adoptarea acestei legi sub îndrumarea m.c. Gh. Cozub, în comun cu colaboratorii științifici
Emil Rusu () [Corola-website/Science/337459_a_338788]
-
din București (1979-1983). Medic primar și doctor în Medicină Socială și Sănătate Publică, în urma susținerii tezei: “Educația sanitară pentru tineri” (conducător științific, prof. dr. V. Coroi, UMF, 1977). A propagat educația sanitară în presa (Magazin, Știința și Trehnică, Femeia, Sănătatea, Luceafărul etc.) și la Radio România. A fost în fruntea mișcării feministe din România. În anul 1992 a pus bazele Confederației Naționale a Femeilor din România (CNFR) al carei organizații a fost Președinte executiv, până în 2008. În 1990 a fost inițiatoare
Mioara Mincu () [Corola-website/Science/331174_a_332503]
-
care vegetează alături de: angelică ("Angelica archangelica"), drețe ("Lysimachia nemorum"), garofiță ("Dianthus carthusianorum"), arnică ("Arnica montana"), limba cucului ("Botrichium lunaria"), crin de pădure ("Lilium martagon"), siminic ("Antennaria dioica"), ruginare ("Andromeda polifolia"), roua cerului ("Drosera rotundifolia"), poroinic ("Dactylorhiza maculata"), plămânărică ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera rosea"), brândușă de toamnă ("Colchicum autumnale"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaură ("Centaurium umbellatum"), orhidee ("Epipactis helleborine"), păștiță ("Anemone nemerosa"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), săbiuță ("Gladiolus imbricatus"), sor-cu-frate ("Melampyrum saxosum"), pușca-dracului ("Phyteuma tetramerum"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), brustur-negru
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
face parte din grupul celor cinci poeți, la Bârlad, revista condusă de Emil Gârleanu), “Revista mondenă”, “Epoca literară”, “Floare-albastră”, “Pagini alese”, ‘Literatura și arta română”, “Revista idealistă”, “Semănătorul”, “Convorbiri literare”, “Convorbiri critice”, “Falanga”, “Țara nouă”, “Flacăra”, “Ilustrațiunea națională”, “Tribuna”, “Românul”, “Luceafărul”, “Cosânzeana”, “Naționalul”, “Epoca”, “România”, “România nouă”, ”Mișcarea”, este critic dramatic la ziarele “Universul” și “Viitorul”. Publică primele poezii în revista “Făt-Frumos”, la Bârlad, adunate mai apoi în primul său volum, “Flăcări”, tipărit în 1907. Ca student și tânăr scriitor colaborează
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
în volumul „Esențe lirice. Cronici literare 2007-2011”, editura Fides, 2011, eseuri critice despre cărțile unor autori români contemporani. Totodată, publică recenzii și în numeroase reviste din România și diaspora. Colaborează cu reviste care apar sub egida Uniunii Scriitorilor din România: Luceafărul de dimineață, Acolada, Mișcarea literară, Familia, Poezia, Discobolul, Oglinda literară, Caiete Silvane, Feed Back, Nord literar etc. Ionuț Caragea a publicat romanul memorialistic “Gândul meu. Cum am devenit poet”, la editura Fides din Iași în anul 2011, în cadrul colecției Spiritus
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
imn ar fi drumul pozitiv și exemplar al poeziei, un drum pe care merge și Ionuț Caragea. Fragmente din romanul lui Ionuț Caragea au apărut și în presa românească din țară sau din diaspora: Actualitatea literară, Clipa din S.U.A., Boema, Luceafărul de seară, Observatorul din Toronto, LitArt. Ionuț Caragea a realizat în 2009 un interviu intitulat "Literatura virtuală și Curentul Generației Google", publicat în volum. În cadrul acestui interviu la care participă cu răspunsuri și opinii critice, alături de autorul cărții, mai mulți
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
aprilie, după ce am scris-o, am recitit, am corectat și am transcris nuvela - și nu mi-am dat seama de «căderea» ultimei părți”. Varianta finală a nuvelei a apărut pentru prima dată în numărul din noiembrie 1948 al revistei literare "Luceafărul", publicată la Paris de Mircea Eliade și Virgil Ierunca. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
de este-tică la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a fost rector între 1970 și 1976. A debutat în ziarul „Flacăra roșie” din Arad în 1951. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la „Amfiteatru” (1969-1974). A mai publicat în „Lupta de clasă”, „Era socialistă”, „Revista de filozofie”, „Viața Românească”, „Gazeta literară” etc. Publică, din necesități didactice, broșurile „Problema categoriilor estetice” și „Frumosul și valoarea estetică” (1968), dar abia
Gheorghe Achiței () [Corola-website/Science/335153_a_336482]
-
a fost transferată Școlii normale de fete, situată la colțul cartierului vecin. În anii '60-'70 ai secolului trecut, clădirea se afla în gestiunea teatrului de operă și balet (acesta din urmă era amplasat în aceeași clădire cu actualul teatru „Luceafărul” până în anul 1980). Aici erau amenajate ateliere de confecționare a costumelor de teatru. În anii 1980, fațada conacului a fost restaurată conform unui proiect elaborat de arhitectul Viktor Rudenko. În prezent, clădirea aparține teatrului „Luceafărul”, care a dat-o în
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
aceeași clădire cu actualul teatru „Luceafărul” până în anul 1980). Aici erau amenajate ateliere de confecționare a costumelor de teatru. În anii 1980, fațada conacului a fost restaurată conform unui proiect elaborat de arhitectul Viktor Rudenko. În prezent, clădirea aparține teatrului „Luceafărul”, care a dat-o în arendă unui agent economic pe o perioadă de 29 de ani. Clădirea este situată la colțul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, cu fațadele aliniate la străzile Mihai Eminescu și Veronica Micle. Demisolul este înalt
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
liceul „Mihai Viteazul” din București (1947-1949). A publicat cronici literare în revistele interbelice și postbelice „Herald”, „Rampa”, „Zodiac”, „Azi”, „Vremea”, „Familia” (unde a scris rubrica Scriitori și cărți), „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Cezar Petrescu), „Axa”, „Universul literar”, „Luceafărul” (Sibiu, 1945), „Kalende”, „Saeculum”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Națiunea” etc. Pentru o perioadă a fost principalul cronicar literar al revistei "România literară". a fost apropiat de curentul filozofic trăirist, caracterizat prin dorința de trăire febrilă, prin criza sufletească și printr-un
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
în 1937 a participat la a doua conferință de la Ankara. Ion I. Lapedatu a debutat încă din anii liceului, publicând în "Gazeta Transilvaniei" din Brașov (1897) și în "Telegraful Român" din Sibiu (1898). Ca student, a participat la fondarea revistei „Luceafărul” la Budapesta în 1902 și a facut parte din Comitetul de redacție alături de Octavian Goga, Ioan Lupaș, Octavian C. Tăslăuanu etc., inclusiv în perioada 1906 - 1920 în care redactarea și publicarea au avut loc bilunar la Sibiu. Ion I. Lapedatu
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
cu doamna Toma iar otrăvirea lui Ștefăniță (dar și rolul doamnei în acest episod) a fost doar prezumată în cronici. Potrivit Emiliei Milicescu, răstălmăcirea adevărului istoric ar constitui și „o posibilă denunțare a cârdășiei politicianiste din jurul lui Carol I”. În "Luceafărul", Petru Rareș, departe de a fi un meditativ, a fost un războinic care a adus cea mai mare extindere teritorială a Principatului Moldovei. Modelele dramaturgice ale trilogiei sunt William Shakespeare, Victor Hugo, George Gordon Byron și Friedrich von Schiller. Zoe
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
drame, a națiunii."” De aceeași părere este și Aurel Martin: „"cele trei piese n-au fost gândite decât ca părți ale unui singur întreg."” "Apus de soare" tratează perioada 1503 - 1504 din istoria Moldovei, "Viforul" trei ani: 1524 - 1527, iar "Luceafărul" prima domnie de unsprezece ani (1527 - 1538) a lui Petru Rareș. În primele două drame acțiunea se concentrează asupra crizei puterii politice (al "cererii socotelii"), în timp ce în ultima parte, acțiunea este epică, cronicărească, împărțită în mai multe episoade.
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
a fost un poet român din Basarabia. A studiat la liceul de băieți din Bolgrad și la Universitatea din București. Debutează în presa literară din București. A scris versuri și traduce din literatura universală (Baudelaire), colaborând la "Limba română", "Litere", "Luceafărul literar", "Pasărea albastră", "Frize", "Orizonturi", "Viața Basarabiei", "Bugeacul" sau "Pagini basarabene". În 1938, la Bugeac, împreună cu I. Șt. Botez fondează revista literară "Moldavia". George Călinescu îl caracterizează pe Cavarnali ca fiind un reprezentant al "liricii proletariene moderne a hoinăririi, a
Vladimir Cavarnali () [Corola-website/Science/332930_a_334259]
-
a Ministerului Culturii după ce a publicat un manuscris despre răpirea Bucovinei. A murit în 1975, iar Uniunea Scriitorilor a refuzat să-i acorde un loc de veci pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu. A debutat ca licean în revista brăileană „Luceafărul literar și artistic", iar editorial cu placheta de versuri "Stanțe pentru nemurirea altora" (1934), publicată la Cernăuți. Se face remarcat prin romanul fantastic "Casa cu neguri", publicat în 1946. Romanul polițist "La miezul nopții a căzut o stea", care prezenta
Theodor Constantin () [Corola-website/Science/333625_a_334954]
-
În anul 1981, la vârsta de 11 ani, obține un premiu pentru poezie de la revista „Cronica”. În această revistă i-a fost publicat și primul poem. A mai publicat poezie în revistele literare "Amfiteatru", "Contemporanul", "Limba și literatura română", și "Luceafărul". A fost student la Facultatea de Elecroenergetică din Iași. În iulie 1991, aflându-se în vacanță la Brăila, a fost bătut de cinci foști colegi de clasă și a decedat după o săptâmână la 24 iulie într-un spital din
Ronald Gasparic () [Corola-website/Science/333029_a_334358]
-
5, București, 2000; -Ioan Lascu, în "Ramuri, nr. 2-3", Craiova, 2001 ; - Ileana Roman, în "Răstimp, nr. 2," Drobeta Turnu Severin, 2001; -Adrian Popescu, în "Ramuri, nr. 5-6", Craiova, 2001; -Ion Arieșanu, în "Orizont, nr. 6", Timișoara, 2001; -Marie-Louis Semen, în "Luceafărul nr. 23", 19.06., București, 2001; -S. Lucaciu, în "Dialog Teologic, nr. 7", Iași, 2001; -Mihai Iovănel, în "Cronica Română", 21.08., București, 2001; -Ion Zubașcu, în "România liberă," 31.08., București, 2001; -Constantin Dram, în "Convorbiri literare, nr. 8
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
propriilor declarații, el însuși a citit un singur poem, la invitația scriitorului Marius Tupan. A publicat poezii în majoritatea revistelor literare importante din România și a realizat rubrici, interviuri și anchete literare pentru mai multe reviste de prestigiu, printre care "Luceafărul", "Cuvântul", "Viața Românească", "Suplimentul de cultură" și "Poesis". În cadrul rubricii sale, „niște tineri.ro”, pe care a inițiat-o și coordonat-o, între 2003-2007, în Oglindă literară, publică, în premieră, interviuri cu tineri poeți precum Elenă Vlădăreanu , Adrian Urmanov sau
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]
-
în sursele sale de inspirație și care îl transpune în final pe pânze cu o expresivitate de invidiat. Fiind un excelent portretist al navelor românești, Știubei a lăsat o moștenire importantă în acest sens: Bricul „Mircea“, Pasagerul „Dacia“, Yachtul regal „Luceafărul“, Motonava „București“ la Londra, Cargoul „Galați“, Motonava „Carpați“ la Budapesta, Mineralierul „Petroșani“ la Istanbul, Pasagerul „Moldova“ la Budapesta, Nava-școală „Mircea“ în larg, Escadra în marș, Cargoul „Dobrogea“, Velier în larg, Monitoare pe Dunăre, Navele Diviziei de Mare în misiune, Distrugătoare
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
în cadrul proiectelor de animație, aceasta declarându-se foarte încântată de faptul că Disney s-a gândit la ea pentru a o dublat pe curajoasă Tiana, care își dorește să își schimbe viața nutrind cu toata ființă ei dorința pusă la Luceafăr. Ulterior pentru promovarea filmului, a fost prezentată o știre specială pe Pro TV, pe 21 aprilie 2009, și ulterior pe 4 decembrie 2009 în care au fost prezentate scene din film, fiind de asemenea destănuită publicului român povestea atipica a
Prințesa și Broscoiul () [Corola-website/Science/332193_a_333522]