6,061 matches
-
mibale‘": mÄšia‘ (Is 43,11; cf. Is 45,21; Os 13,4): „Eu, Eu sunt Domnul și afară de Mine nu este nici un Mântuitor!” (C) MiqenQh Yiœer"’Ql MÄšÄ‘Ä be-‘eÖ ț"r"h... (Ier 14,8a): „Nădejdea lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie...” (C) Š"keƒó ’Pl MÄš‘"m ‘oœQh ge:ol"Ö be-Mițer"yim (Ps 106/105,21): „L-au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făptuise lucruri mari în Egipt.” (t.n.) Acest participiu prezent al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
MÄšÄ‘Ä be-‘eÖ ț"r"h... (Ier 14,8a): „Nădejdea lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie...” (C) Š"keƒó ’Pl MÄš‘"m ‘oœQh ge:ol"Ö be-Mițer"yim (Ps 106/105,21): „L-au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făptuise lucruri mari în Egipt.” (t.n.) Acest participiu prezent al formei verbale hip‘îl de la radicalul YŠ‘, se comportă ca un substantiv. După cum se observă din exemplele citate, este adesea însoțit de un pronume-sufix care indică beneficiarul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de moša‘ sau una din expresiile sinonime cu el, omul Vechiului Testament se gândește la Dumnezeu că salvator din primejdii și strâmtorări. Abia în Noul Testament mântuirea va dobândi conotația eshatologica pe care o are pentru creștini și numele de Mântuitor îi va fi aplicat lui Isus Hristos 238. Semnificație: salvator al credinciosului sau al poporului din primejdii și necazuri. 3.1.16.2. Go’el: „cela ce mântuiaște” (Is 41,14; Prov 23,11), „sprijănind” (Is 49,26), „Cel ce vă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
49, 26), „Cel ce-i apară” (Prov 23,11), „Cel ce mă va răsipi” (Iov 19,25), „Izbăvitoriul” (Ps 18,15) (Blaj); „Cel ce șteț mântuiește/ izbăvește”, „Acel ce-o să-mi dezlege” (Iov 19,25), „răscumpărătorul” (Ps 18,15) (BVA); „Mântuitorul” (Ier 50,34; Is 41,14), „Ocrotitorul” (Prov 23,11), „Răscumpărătorul” (Is 49,26) (G-R, BS); „Răscumpărătorul”; „Mântuitorul” (Is 41,14); „Răzbunătorul” (Ier 50,34; Prov 23,11); „Izbăvitorul” (Ps 19,25) (C); ho lytroúmenos (Is 41,14), ho rysámenos
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ps 18,15) (Blaj); „Cel ce șteț mântuiește/ izbăvește”, „Acel ce-o să-mi dezlege” (Iov 19,25), „răscumpărătorul” (Ps 18,15) (BVA); „Mântuitorul” (Ier 50,34; Is 41,14), „Ocrotitorul” (Prov 23,11), „Răscumpărătorul” (Is 49,26) (G-R, BS); „Răscumpărătorul”; „Mântuitorul” (Is 41,14); „Răzbunătorul” (Ier 50,34; Prov 23,11); „Izbăvitorul” (Ps 19,25) (C); ho lytroúmenos (Is 41,14), ho rysámenos (Is 49,26), lytrÄtes (Ps 18,15), ho eklýein méllÄn (Iov 19,25) (LXX); „redemptor” (Vg); „rédempteur” (BJ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Răscumpărătorul lor este puternic și numele Lui este Domnul Savaot.” (BS) ... we-ya:‘ó kol b"œ"r k ’an YHWH MÄš‘Qk we-Go’alQk ’ A>r Ya‘aqo> (Is 49,26b): „... și va ști tot trupul că Eu, Domnul, sunt Mântuitorul tău și Răscumpărătorul tău este Cel Puternic al lui Iacob.” (t.n.) ’al țre’ t"la‘aÖ Ya‘aqo> meÖQy Yiœer"’Ql ’an ‘azaretk ne’um YHWH we-Go’alQk Qe:Äš Yiœer"’Ql (Is 41,14): „Nu te
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
BVA); „singurul Dumnezeu” (G-R, BS, C); „solus Deus” (Vg); „le seul Dieu”, „l’unique Dieu” (1Tim 1,17; Iuda 25) (BJ); „the only God” (RSV). Contexte: - În doxologia de la sfârșitul Epistolei lui Iuda: mónÄi theÄÎi sÄteri hQmÄÎn... dóxa..., „singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru... slavă...” (BVA) - În doxologia din 1Tim 1,17, într-o aglomerare de epitete: tÄÎi dè basilež tÄÎn aiÀnÄn, aphthártÄi aorátÄi mónÄi theÄi, timg kaì dóxa...: „iar Împăratului veacurilor, nemuritorului, nevăzutului, unicului Dumnezeu, cinste și slavă...” (BVA) - În celebra definiție
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
întărire, de sfat și de apărare. Toate aceste semnificații la un loc nu sunt conținute de o vocabula în altă limbă decât greacă, iar traducătorul trebuie să opteze, în funcție de context, pentru o soluție parțială sau alta. 3.2.1.11. Mântuitor ho sÄter: „Mântuitoriul” (SC, Blaj); Mântuitorul (celelalte traduceri românești); „salvator” (Vg); „șnotreț Sauveur” (BJ); „șourț Saviour” (RSV). Acesta este prin excelență un nume hristic, dar în două locuri îi este aplicat lui Dumnezeu-Tatăl: - În 1Tim 2,3, se spune: to
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prin excelență un nume hristic, dar în două locuri îi este aplicat lui Dumnezeu-Tatăl: - În 1Tim 2,3, se spune: to¤to kalòn kaì apódeikton enÀpion to¤ sÄtQÎros hQmÄÎn theo¤i: „acesta este lucru bun și primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.” (BVA) - Doxologia care încheie Epistola lui Iuda (v. 25), din nou sÄtQr este apoziție pe langă theós: mónÄi theÄÎi sÄtQÎri hQmÄÎn dià IQso¤ Christo¤ to¤ kyríou hQmÄÎn dóxa...: „singurului Dumnezeu, Mântuitorului nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru: slavă...” (BVA
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este lucru bun și primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.” (BVA) - Doxologia care încheie Epistola lui Iuda (v. 25), din nou sÄtQr este apoziție pe langă theós: mónÄi theÄÎi sÄtQÎri hQmÄÎn dià IQso¤ Christo¤ to¤ kyríou hQmÄÎn dóxa...: „singurului Dumnezeu, Mântuitorului nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru: slavă...” (BVA) În Noul Testament, mântuirea are întotdeauna un sens spiritual: salvarea din robia celui rău, eliberarea de păcat, izbăvirea de osânda veșnică. De aceea, înfăptuitorul ei nu poate fi decât Dumnezeu, prin Fiul său
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Rom 9,5 se afirma: „Din ei (i. e. din israeliți) este după trup Hristos, Cel care este peste toate Dumnezeu (theós), binecuvântat în veci!” - În Țiț 2,13 i se spune creștinului cum să aștepte „...arătarea slavei... marelui Dumnezeu și Mântuitor al nostru Isus Hristos (to¤ megálou theo¤ hQmÄÎn kaì sÄtQÎros hQmÄÎn Christo¤ IQso¤)”. - Ioan, în prologul Evangheliei sale vorbește despre Cuvânt, care se va arăta ulterior a fi întrupat în Isus Hristos și afirmă: theòs QÎn ho lógos „Cuvântul era Dumnezeu 268
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ajuns în fața judecății Sinedriului, Isus confirmă această identificare când declară: „De acum îl veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Puterii și venind cu norii cerului.” (Mt 26,59; Mc 14,62; cf. Lc 22,69) Credință într-un Mântuitor ceresc, de origine nepământeana, este exprimată în unele apocalipse iudaice de dupa Daniel, cum ar fi Parabolele lui Enoh, sau IV Esdra 275. Creștinii l-au recunoscut în el pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, care, înălțat pe cruce asemenea șarpelui de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
poporului.” (Evr 2,17 - t.n.) Totodată, îi este credincios Tatălui: pistòn ónta tÄÎ poiesanti autón... (Evr 3,2): „El credincios Îi este Celui ce L-a rânduit...” (BVA) Semnificații de bază: vrednic de încredere, fidel. 3.2.2.13. Mântuitor 3.2.2.13.1. ho sÄter: „Mântuitoriul” (SC, Blaj); „Mântuitorul” (celelalte traduceri românești); „Salvator” (Vg); „le Sauveur” (BJ); „the Saviour” (RSV). Îngerii vestesc pastorilor nașterea lui Isus: hóti etéchthQ hymÄÎn semeron sÄtgr hós estin Christòs kýrios... (Lc 2,11
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pistòn ónta tÄÎ poiesanti autón... (Evr 3,2): „El credincios Îi este Celui ce L-a rânduit...” (BVA) Semnificații de bază: vrednic de încredere, fidel. 3.2.2.13. Mântuitor 3.2.2.13.1. ho sÄter: „Mântuitoriul” (SC, Blaj); „Mântuitorul” (celelalte traduceri românești); „Salvator” (Vg); „le Sauveur” (BJ); „the Saviour” (RSV). Îngerii vestesc pastorilor nașterea lui Isus: hóti etéchthQ hymÄÎn semeron sÄtgr hós estin Christòs kýrios... (Lc 2,11): „...vi s-a nascut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.” (BVA
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nascut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.” (BVA) La vremea redactării Evangheliei după Luca, aceste două nume - sÄter și Christós - erau deja uzuale printre creștini. În În 4,42, samaritenii îl recunosc pe Isus ca fiind ho sÄtgr to¤ kósmou, „Mântuitorul lumii”. Iar în Fp 5,31, Petru și ceilalți apostoli proclama în fața Sinedriului: to¤ton ho theòs archQgòn kaì sÄtQÎra hýpsÄsen tQÎi dexiăi auto¤: „Pe acestă Dumnezeu l-a înălțat cu dreapta să Stăpânitor și Mântuitor...” Salvarea pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este biruința asupra vicisitudinilor istoriei, izbăvire de dușmani sau ajutor în vremuri de restriște, ca aceea de care aveau parte israeliții în Vechiul Testament, ci este o izbăvire spirituală și eshatologica: „...cetatea noastră este în ceruri, de unde îl și așteptăm că Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va preschimba trupul smereniei noastre făcându-l asemenea cu trupul măririi sale...” (Fil 3,20-21). „Mântuitorul nostru Hristos Isus... a nimicit moartea și a adus la lumină viață și nemurirea...” (2Tim 1,10), iar creștinii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
israeliții în Vechiul Testament, ci este o izbăvire spirituală și eshatologica: „...cetatea noastră este în ceruri, de unde îl și așteptăm că Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va preschimba trupul smereniei noastre făcându-l asemenea cu trupul măririi sale...” (Fil 3,20-21). „Mântuitorul nostru Hristos Isus... a nimicit moartea și a adus la lumină viață și nemurirea...” (2Tim 1,10), iar creștinii sunt îndemnați să trăiască „în cumpătare, dreptate și evlavie în această lume, așteptând nădejdea fericită și arătarea slavei marelui Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nostru Hristos Isus... a nimicit moartea și a adus la lumină viață și nemurirea...” (2Tim 1,10), iar creștinii sunt îndemnați să trăiască „în cumpătare, dreptate și evlavie în această lume, așteptând nădejdea fericită și arătarea slavei marelui Dumnezeu și Mântuitor al nostru Isus Hristos (epipháneian tQÎs dóxQs to¤ megálou theo¤ kaì sÄtQÎros hQmÄÎn Christo¤ IQso¤).” (Țiț 2,13) Epistola a doua a lui Petru îl numește și ea de două ori pe Hristos kýrios kaì sÄter (1,11 și 3,2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.13.2. apolýtrÄsis: „mântuire” (SC, Blaj); „răscumpărare” (celelalte traduceri românești); „redemptio” (Vg); „rédemption” (BJ); „redemption” (RSV). Răscumpărarea este una dintre metaforele folosite de apostolul Pavel pentru a descrie lucrarea lui Hristos. Omul ajuns rob păcatului este „răscumpărat” prin jertfă Mântuitorului. Metaforă se oprește aici: nu se spune cine cere și primește plata pentru a da libertate robului. Hristos nu este numit niciodată în Noul Testament ho lytroúmenos, „Răscumpărătorul”, cuvânt cu care Septuaginta a tradus ebraicul go’el300. Se vorbește doar de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
YHWH/Domnul oștirilor, Cel Puternic al lui Israel.” (Is 1, 24) - YHWH, Go’alekem QeddÄš Yiœer"’Ql: „YHWH, Răscumpărătorul vostru, Sfanțul lui Israel.” (Is 43, 14) - ...’an YHWH Moš‘ek we Go’alek ’ A>r Ya‘aqÄ>: „Eu, YHWH, sunt Mântuitorul tău și Răscumpărătorul tău, Cel puternic al lui Iacob.” (Is 49, 26b) - YHWH, Bore’ haššamayim, Hó’ ha-’Elohm, Yoțer ha’"reț we-Osah: „YHWH, Creatorul cerurilor, El, Dumnezeu, Plăsmuitorul pământului și Făcătorul lui.” (Is 45, 18) - YHWH ‘ElyÄn Nor"’, Melek
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unui băț. Lumea va fi fără păcat, la fel ca aceea a Blajinilor (I. Taloș, 2001, p. 157). Motivele creștine (lupta dintre Dumnezeu și Diavol, domnia lui Anticrist, arderea lumii, purificarea prin Împărtășirea cu vin și pâine, sângele și trupul Mântuitorului etc.) sunt Împletite cu motive mitologice provenite fie din substratul local, fie din mitologiile indo-europene, fie din imaginarul oriental: mitul celor trei vârste ale umanității, uriașii - oamenii - blajinii sau rohmanii (vezi sinteza dezbaterilor În A. Oișteanu, 1998), motivul Pământului sprijinit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
creștine într-o dramă religioasă dacică: Dumnezeu trebuie să-și sacrifice cuvântul (aici pe profetul său), spre a se revela oamenilor. Tot un „eres”, „Isus pământul”, credința populară străveche, potrivit căreia nu a avut loc o înălțare la cer a Mântuitorului, ci din dragoste pentru umanitate El a rămas în mijlocul ei, fiind chiar solul pe care lumea calcă, alcătuiește miezul celei mai solide piese a lui Blaga, Tulburarea apelor, unde luteranismul exercită o energică operă misionară asupra valahilor transilvăneni și e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
procesiune i se iartă toate păcatele. Festivalul Marinduque se desfășoară În Săptămâna Patimelor. Paștele catolic filipinez este cel mai controversat din lumea creștină. De o jumătate de secol bărbații se autoflagelează În Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, Încercând să rememoreze patimile Mântuitorului Iisus Hristos. În 2 aprilie 2010, ziarele și agențiile de presă anunțau că 23 de bărbați s au autoflagelat pe străzile Manilei, unii cărând În spate o cruce grea de lemn și acceptând chiar crucificare. Festivalul Tuna simbolizând creația cerurilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Împărtășanie se mai numește și Euharistie, adică mulțumire, sau recunoștință, pentru că ni se dăruiește din iubire, ca un dar de mulțumire și de recunoștință față de Domnul nostru Iisus Hristos, dar și Sfânta Cuminecătură. Sfânta Împărtășanie Îi unește pe credincioși cu Mântuitorul Iisus Hristos, dar Îi unește și Între ei prin aceeași credință și prin dragoste creștinească; ei sunt una și aceeași obște creștinească În fața aceluiași Sfânt Altar, Împărtășindu-se de toate darurile dumnezeiești din unul și același potir ,,căci o pâine
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
de pe cruce este sângeroasă, pe când cea din Sfânta Euharistie este nesângeroasă, Însă strâns unită cu cea de pe cruce, pe care o actualizează până la sfârșitul veacurilor. Momentul instituirii Tainei Euharistiei a fost la Cina cea de Taină când prin cuvintele Sale, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu; Beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Mt XXVI, 26-28). Materia Sfintei Euharistii este pâinea și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]