6,144 matches
-
structurile, au dat naștere evoluției istorice contorsionate și unui ethos al cuceririi care au marcat constant umanitatea, pregătind apariția și proliferarea "ultimului om" ca figură premergătoare momentului schimbării subiectului. Post-umanul și postumanismul reprezintă așadar instalarea așteptată într-o nouă perioadă metafizică, într-un nou "val" globalizant prin care subiectul uman își extinde prezența în lume. O faimoasă controversă, apărută în anul 1997, avea să declanșeze un scandal de proporții internaționale, impunând într-un mod neașteptat numele filozofului în dezbaterea contemporană de
Peter Sloterdijk () [Corola-website/Science/304838_a_306167]
-
ar fi decît fie născociri, fie i-ar fi fals atribuite. Alți critici, mai circumspecți, au susținut, pe temeiul inaderenței lui Xenofon la sub-tilitățile filosofice, că adevăratul Socrate ar fi cel prezentat de Platon, care a înțeles adecvat resorturile ultime, metafizice, ale gândirii maestrului. Este, adevărat că discipolul Xenofon a stat departe de magistrul său ani îndelungați, este cert, de asemenea, că formația lui intelectuală nu i-ar fi permis să urmărească toate meandrele dialecticii, dar el nici nu și-a
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
subiect este înțeleasă că prezența a formelor și evenimentelor și în prezența și în lipsa subiectului, că 'existența a naturii', necondiționată de subiectul percepator. Relativ la exterioritate și autonomie fenomenala, adică la alcătuirea și relația lumii cu subiectul, există două mari perspective metafizice, una declarând și susținând exterioritatea și independentă realității, adică existența universului nelegata de existență și funcțiile interpretant modalizante ale subiectului. A doua caracterizare existențiala susține dependența realității de subiect, nefiind logic să credem că există forme, proprietăți și situații, autonom
Realitate () [Corola-website/Science/306324_a_307653]
-
contribuind decisiv la apariția Scolasticii. Iamblichos s-a născut în Siria, devenind elevul lui Porfir în Italia. Se spune că era mai puțin talentat decât maestrul său în arta expunerii, dar îl depășea în forța comprehensivă. A modificat profund doctrina metafizică neoplatonică. Lucrările sale poartă titlul generic de „Compendiu al doctrinelor pitagoreice”. El accentuează și mai mult decât Porfir caracterul magic și teurgic al doctrinei salvării, încercând de asemenea să aducă completări asupra teoriei emanației. Proclus a fost cel mai sistematic
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
căreia substanța pâinii și vinului se transformau în Trupul și Sângele lui Hristos, după cuvintele Luați ...Mâncați...Accidenții sau formele exterioare ale elementelor încă erau percepute de simțuri ca pâine și vin, dar în substanțe a avut loc o transformare metafizică. Tot acum s-a stabilit organizarea unei noi cruciade, care să se organizeze în anul 1217. Dar nu a mai ajuns să vadă materializarea planului său, căci la 16 iulie 1216, pe când se găsea la Perugia, pentru cauza cruciadei, l-
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
păsărilor. În vechiul Egipt s-au făcut descrieri ale metamorfozelor insectelor și broaștelor. Egiptenii și babilonienii stăpâneau o serie de cunoștințe privind anatomia și fiziologia omului. Totuși, nivelul scăzut al cunoștințelor acelei perioade a lăsat loc liber superstițiilor și speculațiilor metafizice. Astfel, în Babilon și Asiria, organele de animale erau folosite pentru predicții (obicei transmis și în lumea greco-romană), iar în Egipt actul medical presupunea și elemente mistice și de ritual. Mitul creației, frecvent în religiile acestor popoare, cuprindea aspecte privind
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
Popper, metoda de descoperire a adevărului fără a se recurge la inducție sau la principiul regularității fenomenelor, întru cât teoriile empirice nu sunt decisive. Această metodă oferă în același timp o soluție alternativă în problema demarcării științelor empirice de tezele metafizice. Scopul raționalismului critic constă în acest caz, în furnizarea unui instrument rațional, sistematic și obiectiv pentru verificarea teoriilor științifice, cu ajutorul criteriului falsicabilității. Afirmațiile care nu sunt falsificabile, nu pot fi deci infirmate, nu aparțin științelor empirice, sunt metafizice. Este adevărat
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
de tezele metafizice. Scopul raționalismului critic constă în acest caz, în furnizarea unui instrument rațional, sistematic și obiectiv pentru verificarea teoriilor științifice, cu ajutorul criteriului falsicabilității. Afirmațiile care nu sunt falsificabile, nu pot fi deci infirmate, nu aparțin științelor empirice, sunt metafizice. Este adevărat că, în anumite domenii, cum ar fi astronomia sau fizica nucleară, prin faptul că nu sunt posibile totdeauna experiențe adecvate, nu se pot face observații directe. Tot astfel, axiomele matematice nu sunt falsificabile. Infirmarea unei axiome nu este
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
în acea perioadă, școlile americane considerau semantica o ramură a pozitivismului logic promovat de Cercul de la Viena, pe care nu-l agrea, considerându-l o variantă secundară a materialismului dialectic. În consecință, Ghyka a introdus în cursurile sale și elemente metafizice, transformându-l într-un curs de simbolism, concentrându-se asupra teoriei matematice a ritmurilor în literatură, teorie elaborată de omul de știință român Piu-Șerban Coculescu (cunoscut și sub pseudonimul "Pius Servien") La terminarea acestui contract, în 1947 a fost numit
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Sociologul H.H. Stahl (1938) consideră drept sterile interpretările filosofice și literare, afirmând că, în definitiv, urcarea ciobanilor la munte se explică prin împrejurări istorice și economice, nu prin tânjirea după spațiul ondulat al plaiului, ocupația pastorală nefiind efectul unui dor metafizic Dramaturgului Victor Eftimiu (1942) nu propune nici sensuri noi, nici interpretări originale, ci epurarea acestei creații folclorice. „...faimoasa baladă a Mioriței, pe care unii o socotesc cea mai frumoasă poezie românească și pe care eu aș scoate-o din toate
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
a fost ignorat în mod unanim. În 1946, etnomuzicologul Constantin Brăiloiu publică, la Geneva, exegeza "Sur une ballade roumaine: La Mioritza", pe care o redactează pornind de la mai multe coordonate: anchetele de teren, studiul lui I. Mușlea (1925) și interpretarea metafizică, datorată îndeosebi lui L. Blaga (1936). Mircea Eliade - dar și A. Fochi (1964) - îi va dedica lui C. Brăiloiu un capitol aparte, socotind că această lucrare marchează o dată importantă în istoria interpretărilor mioritice, impunând o orientare antimetafizică și antimistică „și
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
brahmanii sunt singurii hinduși care au dreptul de a citi din Vede imnurile, versetele, incantațiile și tratatele ce datează din perioada invaziilor ariene și care sunt fundamentul învățăturilor hinduse. Upanișadele, lucrări elaborate pe baza Vedelor, reprezentau un compediu de speculații metafizice și filozofice puse în circulație în jurul anului 900 i.Hr.Potrivit textelor Vedice, destinul unui hindus este determinat de toate acțiunile sale și de consecințele acestora de-a lungul fazelor succesinve ale existenței. Destinul său este numit Karma. O viață corectă
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Astfel, Ana Maria, sora lui Dali, ar fi Clitemnestra, cea muritoare dintre gemene, pe când Gala ar reprezenta-o pe divina Elena. Salvador Dalí însusi a scris: ""Am început să o pictez pe Leda Atómica care o exaltează pe Gala, zeița metafizică și am reușit să creez 'spațiul suspendat"". Convingerile catolice ale lui Dali permit și alte interpretări ale tabloului, care poate fi considerat ca o interpretare a Bunei Vestiri. Lebăda pare să-i șoptească Ledei la ureche o prevestire a viitorului
Leda atomica () [Corola-website/Science/313444_a_314773]
-
mai însemnați ai secolului trecut. În prezent unele dintre lucrările sale sunt expuse la Museul Fondazione Umberto Mastroianni din Arpino. "«Realismul său în pictură înseamnă oarecum o încălcare a limitelor spațiale construite în mod paradoxal din povești comune, din imagini metafizice, dintr-o amintire reactualizată. Se menține o durere profundă, constantă ce opune rezistență unor fărâme de seninătate. »" "« Nu o imagine romantică, ci proiecția unei emotivități frământate, mute, care se exprimă în culori, bogată în elemente culturale și locale, cu acorduri
Vittorio Miele () [Corola-website/Science/313463_a_314792]
-
este cu adevărat consistent cu pozitivism și/sau cu unele dintre afirmațiile lui Bohr Niels Bohr sublinia faptul că știința este preocupată cu predicții ce rezultă din experimente, și ca orice propoziții adiționale oferite nu sunt științifice ci mai degrabă metafizice. Bohr a fost profund influențat de pozitivism. Pe de altă parte, Bohr și Heisenberg nu au fost total de acord, și au avut opinii diferite la momente diferite. Heisenberg în particular a fost determinat să se mute către Realismul filosofic
Interpretarea Copenhaga () [Corola-website/Science/314823_a_316152]
-
realității virtuale, Mark Pesce, deși recunoaște marea influență asupra lui și faptul că „nici un alt scriitor nu a oferit un model mai elocvent comunității hacker-ilor,” spune despre ideile lui Gibson că sunt „fantezii de adolescent despre violență și experiențe metafizice.” În "Pattern Recognition", acțiunea se țese în jurul unor secvențe de film postate anonim în diverse locuri de pe Internet. Personajele fac speculații despre identitatea producătorului filmului, motivele și metodele sale, discutând pe mai multe website-uri, anticipând fenomenul Lonelygirl 15 din 2006
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
Filmările au fost realizate la Castelul Ghika din Dofteana (județul Bacău). Recenziile critice au fost mixte, fiind evidențiate calitatea imaginii, a scenografiei și a coloanei sonore, dar și lipsa de competență și incapacitatea regizorului de a reflecta conotațiile filozofice și metafizice ale poveștii, precum și interpretările plate și artificiale ale actorilor (în special Tudor Istodor și Maia Morgenstern). În afara acestor două filme, au mai existat și alte încercări de ecranizare a nuvelei. Presa românească consemna în anul 2006 că regizorul francez de
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
inteligentă, cordială a romanelor, și Lovinescu, înțelegînd seriozitatea obiecției și, poate, temeinicia ei, a simțit nevoia să le apere. Să recunoaștem, oricite obiecții am avea față de speța ușuratică a biografiei romanțate, preocuparea la E. Lovinescu de a surprinde o dramă metafizică în circumstanțele vieții comune. Pusă mai mult teoretic, acestei drame nu i se află totdeauna expresia literară adevărată, și cartea împinge curiozitatea noastră spre alte lucruri mai lumești, cum ar fi iubirea pentru Mite Kremnitz, ușoara rivalitate a lui Maiorescu
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
noi, se confruntă neîncetat cu acela pe care prozatorul îl pune în fața noastră să mănânce, să se vaite de mizeria gazetăriei, să bîrfeaseă, să facă curte femeilor frumoase și să converseze cu Maiorescu sau I. L. Caragiale pe teme de loc metafizice. Opiniile lui Lovinescu despre poezia lui Eminescu trec în paginile romanelor și nu fără surpriză descoperim, iarăși, ideile criticului formulate de poet într-o conversație cu Maiorescu sau Mite Kremnitz. În fapt, "Mite" și "Bălăuca" sînt, într-un chip mai
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
o Antologie a ideologiei junimiste constitue o operă critică impresionantă, comparabilă cu aceea a lui Sainte-Beuve despre Port-Royal. Lovinescu se află, acum, în pragul morții și toate ideile sale, de o limpezime și o gravitate nefirească, răzbat într-un tărîm metafizic. Deși împăcat de timpuriu cu ideea dispariției, omului care citise atîtea opere pline de ideea zădărniciei vieții îi e totuși teamă să privească negurile de dincolo de porțile negre. Bolnav, el se gîndește la izbăvire, și gestul de tandrețe al unui
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
autorii italieni (de exemplu, Federico Zuccaro și Gian Paolo Lomazzo), desenul (disegno) leagă operațiile manuale ale artistului de principiile înalte ale cunoașterii științifice. Astfel, arta are ca fundament cunoașterea filozofica a lumii. În semantica vasariană, disegno este un cuvant aproape metafizic, el stă în centrul unei arte ideale. Desenul se aplică atât meșteșugului, cât și fanteziei, intelectului, sufletului; în final, creația divină este tot rezultatul desenului. De fapt, în secolele XV-XVI s-a încercat teoretizarea artei ca obiect al cunoașterii; în
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
Metafizica (greacă μετά (meta) = "după", φυσικά (phisiká) = "cele despre natură") este un domeniu al filozofiei a cărui obiect de studiu îl constituie explicarea naturii lumii. Este studiul ființei și ființării, deci al realității. Ca principale subiecte în discuțiile metafizice se pot enumera: Dumnezeu, Nemurirea, Libertatea, Sufletul, Fiirea/ Existența, Spiritul, Natura. Metafizica adresează gândirii întrebări de tipul, "Care este natura realității?", "Există Dumnezeu?" sau "Care este locul omului în Univers?" O ramură esențială a metafizicii este ontologia, investigarea categoriilor de
Metafizică () [Corola-website/Science/298223_a_299552]
-
ontologia, investigarea categoriilor de lucruri care există în lume și a relațiilor dintre acestea. Metafizicianul încearcă să clarifice noțiunile prin care oameni înțeleg lumea, incluzând existența, noțiunea de obiect, proprietatea, spațiul, timpul, cauzalitatea, interconexiunile și posibilitatea. Mult mai recent, termenul metafizică a fost asociat pentru a caracteriza subiecte care sunt "deasupra" sau "în afara" acestei lumi fizice, neavând o conotație ontologică academică. Termenul "metafizică" folosit într-un sens peiorativ, având denominarea de senzațional, supranatural, asociat cu alte științe cum ar fi spiritismul
Metafizică () [Corola-website/Science/298223_a_299552]
-
înțeleg lumea, incluzând existența, noțiunea de obiect, proprietatea, spațiul, timpul, cauzalitatea, interconexiunile și posibilitatea. Mult mai recent, termenul metafizică a fost asociat pentru a caracteriza subiecte care sunt "deasupra" sau "în afara" acestei lumi fizice, neavând o conotație ontologică academică. Termenul "metafizică" folosit într-un sens peiorativ, având denominarea de senzațional, supranatural, asociat cu alte științe cum ar fi spiritismul, "citirea" în cristale, rune sau tarot, prezicerea viitorului, ocultismul, etc. nu este recunoscut de filozofia academică. Noțiune complexă și destul de disputată în
Metafizică () [Corola-website/Science/298223_a_299552]
-
physika (cele fizice) ("Meta ta physika") însemnând în accepțiunea lui Andronicus din Rhodos, după operele antume (originale sau inițiale) ale marelui gânditor grec, Aristotel. În accepțiunea sa mult mai aproape de noi în timp (să zicem Fred Sommers și Bertrand Russell), metafizica este un domeniu al filozofiei ce conține atât ontologia cât și cosmologia. Ba mai mult, conform lui C. I. Lewis metafizica ar cuprinde ontologia și epistemologia, "ca discipline filozofice ... preocupate de natura realului doar atât cât această problemă este specifică
Metafizică () [Corola-website/Science/298223_a_299552]