6,924 matches
-
difuzare, scrisori circulare ale Episcopiei și ale Provinciei în legătură cu pregătirea preoților pentru timpuri de prigoană. Cât am fost la Bacău, după o oarecare clarificare a situației, am fost depuși la penitenciarul din Bacău. Și aici greutăți și suferințe: foame, frig, mizerie, purtări rele ale gardienilor. La penitenciarul din Bacău s-a celebrat o singură dată Sf. Liturghie. Unul dintre gardieni, un fost dascăl de-al nostru, pe nume Simon, din Sărata, ne-a adus câteva picături de vin. Drept pâine s-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
această mică aventură nu izvora dintr-o necesitate a mea, ghinioanele și bucuriile ei m-au impresionat mai puțin. Eram calm pentru a menține un fel de echilibru față de Mihai, care a fost chiar nefericit la un moment dat: micile mizerii ale excursiei noastre i se păreau a se adăuga în chip fatal mizeriilor generale ale existenței sale. Atunci m-am simțit nefe ricit și eu, mai cu seamă că nu aveam cum să-l ajut... Cu toate acestea am avut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ei m-au impresionat mai puțin. Eram calm pentru a menține un fel de echilibru față de Mihai, care a fost chiar nefericit la un moment dat: micile mizerii ale excursiei noastre i se păreau a se adăuga în chip fatal mizeriilor generale ale existenței sale. Atunci m-am simțit nefe ricit și eu, mai cu seamă că nu aveam cum să-l ajut... Cu toate acestea am avut tactul și forța de a păstra tăcere, căci ceea ce aș fi putut să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
O, și cât e de dulce să cedezi...) 1 februarie 1954 Am lipsit de acasă două nopți la rând. La aceasta a contribuit o serie întreagă de elemente: în primul rând o puternică furtună de zăpadă care a pus vârf mizeriilor iernii din acest an și în al doilea rând - teama de a mă despărți de El și de a lăsa între noi această pustietate de gheață... O discuție care n-a adus nimic nou, sau aproape nimic, decât doar sedimentarea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
încercat. Aragónul e bolnav! Nu mai sunt speranțe, nu mai e credință în nimic... Iată, Domnul meu, imaginea fidelă a unei țări nefericite. și, deoarece nu se poate muri, se pune problema de a o scoate cât de cât din mizeria în care zace. Există în prezent, Majestate, alături de Spanii două puteri de care nu se poate, orice s-ar spune, face abstracție: Regatul ce lor Două Sicilii și acela al Portugaliei. Vai nouă! Au trecut tim purile în care Spaniile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
într-un mod de viață unic, rațional, bun pentru toată lumea, credința în modul oficial al omului de mijloc al secolului XX, cu toată civilizația lui, de la noi de aici și de pretutindeni, - această credință s-a spulberat! Convalescențe Toate aceste mizerii erau însă infinit multiplicate și de cele pe care le înduram pe plan profesional... În lipsa titularului nostru de măiestrie - Victor Iliu, veșnic ocu pat cu realizarea nemuritoarelor sale opere cinematografice -, fuseserăm dați pe mâna schizofrenicului și istericului Mircea Săucan, care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îmbunătățire, am căzut pe gânduri... Că boala de gălbinare asculta de niscaiva remedii oculte eram ferm con vins, și asta datorită experienței lui Papa, care, în tinerețe, la Constanti nopol, îmbonăvindu-se crunt de gălbinare într-o si tuație de maximă mizerie și de totală imposibilitate de a fi tratat medical, a fost vindecat în două zile de un simplu bărbier turc, care l-a crestat ușor sub limbă. și nu mai spun că de atunci tata n-a mai avut niciodată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cuiva ținându-l de mână, în chip penibil, confuz, dar s-o spun... Cui s-o spun oare?! Să n-ai cui spune impresiile tale profunde! Ce singurătate! și totuși sunt destui în jurul meu, și totuși nici unul... Cum să exprim mizeria condiției carnale a omului? Trebuie să o fi resimțit ca să-ți dai seama (mizeria contactului-plăcere, și nu a contactului-natură), cu tot cortegiul său de nimicuri și de minciuni însoțitoare... Cel care a resimțit-o este un bolnav: o maladie a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
s-o spun oare?! Să n-ai cui spune impresiile tale profunde! Ce singurătate! și totuși sunt destui în jurul meu, și totuși nici unul... Cum să exprim mizeria condiției carnale a omului? Trebuie să o fi resimțit ca să-ți dai seama (mizeria contactului-plăcere, și nu a contactului-natură), cu tot cortegiul său de nimicuri și de minciuni însoțitoare... Cel care a resimțit-o este un bolnav: o maladie a sufletului, care face sufletul mai bun, dar trist... 13 februarie 1955 Dacă vrei să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
secțiile fabricii fiind răspândite prin tot orașul. Când bătea la ușă, nici nu-l zăreai, pentru că nu ajungea cu creștetul capului până la geam. În fabrică i se zicea de aceea: „Domnul Nu-i-aici“. Sau țiganii, care lăsaseră în urmă mizeria bordeielor de lut, ajungând fochiști sau lăcătuși în fabrică, și cărora li se spunea, disprețuitor, mătăsari. Să admiri într-o dictatură umorul acesta prompt, aproape fără lacună, înseamnă însă să-i aureolezi și derapajele. Acolo unde umorul se naște din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ci este întocmai așa cum trebuie să fie: în fața brutalității, orice frumusețe își pierde înțelesul specific, se schimbă în opusul ei, devine obscenă. Așa se întâmplă cu oamenii frumoși care îi maltratează pe alții, cupeisajele frumoase în care s-a încuibat mizeria umană, și la fel stau lucrurile cu frumoșii pantofiori de șopârlă, chiar dacă mă seduce clic-clac-ul lor pe asfalt. Reclama la pantof mă agresează cu amintirea unor oameni reali, torturați sub dictatură și la distrugerea cărora am fost martoră. Pantofiorul grațios
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aur și are în baie robinete de aur. Astfel se combină între ele detalii de-acum și de-atunci. Pe nesimțite, nejustificat, nepermis se formează un trecut prezent într-un prezent trecut. Nu dădusem niciodată crezare zvonului despre regele-de-aur al mizeriei. Până ce a trebuit s-o fac, după ce, la mult timp după Marburg, zvonul a fost confirmat de întocmirea inventarului casnic al Conducătorului înlăturat. Dar cum de l-am văzut tocmai în rațele de pe râul Lahn pe dictator mâncând cu tacâmuri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe dos văzându-le cum mestecă apa, iar capul mi-era amețit. Râul strălucea și dintr-o dată s-a umflat. Oare nu vătămare se cheamă când, aflat într-un loc intact, la o mie de kilometri depărtare de suferință și mizerie, tiranul detestat reușește literalmente să-ți îndese în măruntaie aurul său? În asemenea momente când prezentul și trecutul se întretaie, lipsindu-se reciproc de înțeles și deformându-se în proporții neașteptate, ești și complet nebun, și perfect normal. Stându-ți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și perfect normal. Stându-ți așezat în propria coastă, cu un aer bizar, lăsându-te atacat și apărându-te deopotrivă, vârându-ți și scoțându-ți din cap cele mai mari prostii. Îți spui în sinea ta: un asemenea rege de mizerie, zbârcit și ipohondru, n-are cum fi părtașul la rele a trei rațe. Crimele comise de el n-au absolut nimic de-a face cu ele. Poate că tocmai despre asta-i vorba: acest nimic absolut deschide complicitatea împotriva lucrurilor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lipsă. Nu cunosc o altă țară unde iubirea să fi fost așa de flămândă ca în România. În fabrica și școlile în care-am lucrat acolo, legăturile extraconjugale traversau ierarhiile în lung și-n lat. Bărbații și femeile se magnetizau, mizeria locurilor de muncă îi făcea disponibili în modul cel mai vădit. Să simți prin vreun cotlon ascuns, murdar, de fabrică dorința altuia îndreptată spre tine făcea mai suportabilă răvășeala de care erai cuprins în fața benzii rulante ori la masa de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din "Niculești-Jianu" avea un buget sărac, la limita funcționării, așa cum sunt și astăzi o mare parte din spitalele României. Prin urmare nici detergenți, nici mănuși de protecție. Așa că mama punea cenușă în recipiente și îndepărta cu ajutorul unei cârpe toată acea mizerie umană care i-a îmbolnăvit ficatul și i-a otrăvit zilele. Sărmană femeie chinuită! Biata de ea! Vă dați seama de câtă umilință a fost în stare o femeie care vorbea la perfecție șase limbi, care putea comunica direct și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
degaja doamna! Te simțeai amețit și vrăjit, transportat într-o altă lume, în care ne facem iluzia că vom ajunge cu toții dacă vom pătimi cât mai mult pe acest pământ. De ce, Doamne? De ce să suferim, pe nedrept și permanent, toată mizeria acestui pământ? Noi, cei săraci și neajutorați, drojdia societății, flămânzii și înfrigurații acestui pământ, noi care îți aprindem lumânări la biserică și ne închinăm cu smerenie în fața sfintelor icoane de la templul tău; care avem candelele aprinse pâlpâind sacru și transcendental
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bucură-te astăzi! Atâta îți rămâne. Ia cupa și te-așează sub luna de cleștar, Căci mâine, poate luna te va căta-n zadar!" (Omar Khayyam) Ajunși acasă, mama ne-a încălzit apa să ne spălăm pentru a înlătura toată mizeria depusă pe noi la câmp, în timp ce tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și i-a dus-o lui moș Danilov. A adăpat iepele, le-a umplut ieslea de coceni cu frunze lungi, proaspete și moi, apoi, mulțumindu-i proprietarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dorit să scriu "scenetă"în fine.) Trei copilași cu vârste cuprinse între 3-6 ani fac un zgomot teribil într-un tramvai neobișnuit de liber pentru această oră de vârf: chirăie, aleargă, se urcă pe scaunele de plastic roșu, murdare acea mizerie persistentă, depusă în solzi, marele secret al Balcanilor. Voi sunteți patroni acilea, în tramvai", spune ea firesc, cu multă simpatie în glas, spre marea mulțumire a mamei care îi însotea pe acești mici diavoli. Pentru români, libertatea absolută aparține acum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ghilimele mari. Au fost și momente penibile: o "înaltă" funcționară de la Crucea Roșie își manifestă deschis neîncrederea față de România, pe care a vizitat-o chiar în noiembrie 1989. Să mă enervez? Ca occidental și observator neutru, are dreptate când descrie mizeria de atunci. Sau modul în care a fost exemplar stoarsă de bani de la aeroport până în cel mai umil sat pe care l-a vizitat. Să continui seria interogațiilor mele asupra teribilei condiții de român? Despre diplomația informală practicată de noi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
orașul căruia i s-ar potrivi cel mai bine această caracterizare. Nu am simțit nici un pic de "suflet" în arhitectură: centrul, ca în mai toate marile orașe nord-americane, este sufocat de zgârie-nori. Periferii multiculturale, ca să folosesc termenul politic corect al mizeriei uneori extreme, întinse pe zeci de kilometri. Periferii middle class, formate din case de carton presat, teribil de asemănătoare una cu cealaltă. Enorm de mulți chinezi. Canadienii mai numesc Toronto, mai în glumă, mai în serios, Hongtown. Comunitatea românească este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
În realitate, un adevărat masacru, de neimaginat în țările lor de origine, acolo unde au vilă cu piscină și gazon, iubesc animalele și recuperează conștiincios și ultimul dop de la sticla de bere. Reproduc o parte din text, imaginea cristalizată a mizeriei morale dintr-o țară în care morala nu mai interesează pe nimeni. Titlu: Au murit 185 de mistreți. Fragmentul: "pe de o parte, sunt mândru ca un kenyan căruia colonialiștii i-au hăcuit 185 de rinoceri din bătătură. Pe de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care o cunoscut-o până acum omenirea. 27 aprilie 2005 ora 0.30 Doi studenți canadieni se mută. Zgomot insuportabil pe coridor, chiar în fața ușii mele. Deși mi-am promis de mii de ori să nu mai reacționez la mizeriile pe care le impune traiul în comun, ies din cameră pentru a le atrage atenția asupra gestului deplasat, a orei înaintate, a respectului față de ceilalți. Evident că nu le-a păsat. S-au uitat lung și bovin la mine pe sub
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Realitatea din spatele ficțiunii Fără libertate nu se poate crea o mare literatură și nici nu se poate trăi omenește. Diferența dintre discursul politic, optimist, plin de realizări, și dramele trăite zilnic de cetățenii României reprezintă absurdul împlinit. Multe aspecte ale mizeriei cotidiene sunt astăzi ocultate cu bună știință de nostalgicii ceaușiști care se regăsesc în mass-media românească. E bine să amintim românului uituc că, în România cultului lui Ceaușescu, poporul își pierdea ore întregi așteptând la cozi parcă interminabile orice, fiindcă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
practica adânc revoluționară.“ (Familia, ianuarie 1973) „Istoria a cunoscut veacuri aurite, de mare înflorire. Secolul lui Pericle, epoca lui Ludovic al XIV-lea, era elizabetană etc. Dar toate aceste perioade de splendoare magnifică și augustă, erau dublate de o crasă mizerie și de atroce nenorociri, fiind generate de o orânduire subliniat iniquă. Pentru prima dată, renașterea României, ce se identifică cu Era Ceaușescu, ne înfățișează o epocă de aur în care guvernează justiția socială, libertatea umană, demnitatea insului omenesc. De aceea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]