7,852 matches
-
mințile, iar Durban este achitat la un proces în urma pledoariei sclipitoare a prietenului său, avocatul Dimitrie Mihăilescu. Dincolo de spectaculozitatea gratuită a situațiilor narate, există în această a doua parte a romanului, câteva pagini de proză autentică, mai ales acolo unde naratorul urmărește complicatul proces psihologic pe care îl parcurge Ozana întru cristalizarea sentimentului erotic; în fapt, este singurul personaj care trăiește cu adevărat, dar ocupă, din păcate, un plan narativ secund. Și la nivelul tehnicii narative Marele zid păcătuiește prin artificialitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
interesant. Recenta sa premiere de către Editura "Junimea", pentru microromanul Marele zid, e pe deplin îndreptățită. În ciuda spațiului fatalmente limitat al colecției debutanților, în ciuda obligației asumate de autor de a oferi o varianta prescurtată, romanul rezistă și anunță calități ale unui narator cu mari posibilități epice. Trama este condusă, în pofida unor stângăcii de început (romanul este scris acum circa 10 ani!) cu destulă îndemânare și deși numărul de pagini (133) este nesatisfăcător câteva personaje (Durban, Donia, Ozana și, chiar, Tomina și Cârjan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
putut sub tirania timpului măsurabil, prin șansa transcendenței eului -, ultimele patru capitole ale romanului cuprinzând aproape exclusiv confesiunea lui Daniel Durban pe care i-o face Doniei, înainte de a părăsi satul în care sperase că își va găsi liniștea. Pentru naratorul omniscient, Daniel Durban, cel care deschide drumul spre Opăriți, satul unde se concentrează nucleul epic al cărții, este factorul căruia îi cedează o parte din competențele epice, construindu-l ca personaj-reflector, alături de care lectorul descoperă atmosfera unei lumi rurale, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și de sine, cu toate că avea rezervată o catedră la o importantă universitate, fiind oricând primit cu brațele deschise la orice mare universitate europeană. Apariția celor două somități clarifică, în parte, situația personajului, dar o tehnică a amânării, la care apelează naratorul auctorial, face ca destinul lui Daniel Durban, cuprinzând și o esențială poveste de dragoste, pentru ca încununarea personajului să fie deplină, să prelungească suspansul. În consecință, după plecarea celor doi oaspeți inopinați, la Iași, cu promisiunea că Durban îi va urma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plante, explică: " Schimbarea cea mai derutantă pricinuită de băutură privește Timpul. Altminteri cro e particula lui Cronos". În acest mod tiranii "tot din viitor au sosit" în anumite perioade ale istoriei universale. Crospecul generează spectacolul descompunerii spectrale. Primează vocația de narator (la persoana întâi dedublată), cu motivul dublului inserat motivului Labirintului (interior și exterior). Analiza și autoanaliza psihologică transformă cele două personaje (Dragoș Ivănescu și Dimitrie Cristea) în personaje-reflectori (reflectat și reflectant), inclusiv prin tehnica jurnalului, a caietului cu însemnări. Realitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pomenit în mâinile subsemnatului. La prima vedere arhitectura romanului e o construcție simplă, constituită în temei pe spovedania profesorului și, ulterior, directorului de școală Dimitrie Cristea, numele căruia nu este ales întâmplător, calea destinului său fiind o adevărată Golgotă. "Povestea" naratorului, ziaristul Dragoș Ivănescu, pare să fie nesemnificativă, dar ea se împletește organic și firesc cu destinul mărturisitorului, făcând parte, efectiv, din același "mister" al satului Varvara. După absolvirea facultății tânărul Dimitrie Cristea, deși avea șanse să-și aleagă cele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care îl îndemnase Rebega să o scrie. În finalul cărții, după ce supraviețuiește calvarul "varvarian" și dispare, pornind în căutarea "formulei corecte", personificată prin chipul iubitei sale Cora Solomon, "formulă" necesară pentru contracararea sindromului de "varvarianită", Dimitrie Cristea îl avertizează pe narator și de alte "ciudățenii": că este o adevărată tragedie faptul că "nimeni din afara Varvarei nu crede în existența varvarienilor". În plus, pentru a ne pune la încercare credința, "Dumnezeu ni l-a trimis pe Diavol cu toată hidoșenia smintirii dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cărții, alias Theodor Сodreanu. Bineînțeles, la toate aceste "ciudățenii varvariene" cititorii ar putea adăuga nenumărate exemple din viața noastră reală trecută prin ciurul ideologic al totalitarismului, când întâlnești la tot pasul cazuri de duplicitate, ipocrizie, lipsă de discernământ, de punctualitate. Naratorul, tânărul prozator și ziarist Dragoș Ivănescu, cu două cărți publicate și, deci, având deja un nume, face cunoștință cu Dimitrie Cristea după ce îi studiază dosarul de divorț, proces intentat de soția acestuia. Inițial, cazul i se pare unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vedere satul Varvara) și care ar amenința omenirea cu o invazie asemănătoare proliferării canceroase a celulelor vii". Printre probele propuse de reclamantă fusese și un caiet al lui Dimitrie Cristea, dar acest manuscris dispare din mapa cu materialele dosarului. Apoi naratorul se întâlnește cu autorul manuscrisului care este "un tânăr blond, de nici treizeci de ani, cu trăsături de nordic, de o izbitoare expresivitate venind din niște ochi albaștri, limpezi și ușor surprinși ..." Ziaristul este intrigat nu atât de portretul fizic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însumi sunt vinovatul...", dar și de obsesia lui față de cuvântul Varvara care, "atunci când îl pronunța, avea rezonanță pitorească, combinația sonurilor prelungindu-se în ecouri vibrânde ca un tunet surd din altă lume". Vizitându-l a doua oară pe Dimitrie Cristea, naratorul descoperă pe masa acestuia de lucru un caiet cu însemnări. Evident, autorul cărții folosește cu destulă abilitate procedeul de a captiva cititorul prin intermediul unor "note" sau "însemnări" care dau narațiunii o anumită "vrajă". Iată ce-și notează Dimitrie Cristea în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
popoarele lumii au câte două, trei și chiar mai multe denumiri, există atâția cetățeni care își ascund identitatea națională, preferând-o pe alta, nenumărați indivizi trăiesc într-o lume dublă, una declarând și alta, ca în oglindă, făcând ... Într-adevăr, naratorul, prins în cursă, lasă totul și toate baltă, pleacă în satul cu pricina și descoperă uimit că "Varvara era un sat ca toate satele, o comună destul de prosperă, beneficiind de prefacerile înnoitoare ale timpului, cu buni gospodari, cu spital nou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a pierdut". Zâna Rachici, fosta soție a lui Dimitrie Cristea, recunoaște că nu de la "aventura erotică a fostului ei soț și care se numea Cora Solomon i se trage drama destrămării familiei, ci de la învățătorul Rebega, cu puterile sale vrăjitorești". Naratorul este pus în situația să revină în oraș, la casa din strada Arcadiei, unde reușește să-i smulgă lui Dimitrie Cristea niște lungi și pasionante mărturisiri. Cititorul află că după ce îndărătnicul profesor se ambiționează să nu cedeze în fața "ciudățeniilor varvariene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la biserică nu din considerente religioase, ateismul fiind o altă "ciudățenie" a lor, ci doar "ca să se poată lăuda ulterior că o văzuseră în carne și oase pe Lea". Evident, crospecul este o invenție a autorului, Dimitrie Cristea explicându-i naratorului că sensul vine de la numele lui Cronos, adică noțiunea ține de timp, a doua jumătate a cuvântului spec semnificând, se vede, noțiunea de spectacol. Tot ce se întâmplă ulterior cu Dimitrie Cristea, în călătoria inițiatică provocată de ceaiul de crospec
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și atâta azur, și atâta dor!..." După un șir de misterioase dispariții, în special a Corei Solomon din spitalul bucureștean (după ce a fost maltratată de trei varvarieni), apoi și a lui Dimitrie Cristea din casa mamei sale de pe strada Arcadiei, naratorul rămâne în posesia a șapte caiete parvenite de la Zâna Rachici, niște variante ale celor două cărți ale lui Dimitrie Cristea Marele Labirint și Muntele Alb. În ultimul caiet găsește o notiță adresată lui, ziaristului Dragoș Ivănescu, în care este avertizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de un ezoterism molipsitor amintind de eliadesca teorie a camuflării sacrului în profan -, cu impact însă doar asupra unor aleși ai destinului său numai receptivi la senzaționalul ascuns, de cele mai multe ori, dincolo de suprafața lucrurilor, alcătuit din două registre narative, al naratorului principal, ziaristul-scriitor Dragoș Ivănescu, și al profesorului cu propensiuni scriitoricești, Dimitrie Cristea, care compun un amplu dialog confesiv, dominat de confidențele profesorului, detaliate, urmând ordinea cronologică a faptelor, prin valorificarea unei memorii prodigioase, cele două personaje încercând, astfel, împreună, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
limitele spațiului familiar, vizând o finalitate inițiatică. Căutarea unor subiecte captivante pentru o rubrică a unei reviste de succes de către jurnalistul pomenit este intriga romanului, care își plimbă personajele printr-un perimetru vast, înglobând satul Varvara, apoi orașul pe care naratorii îl numesc "municipiul nostru", capitala, dar și un tărâm nelimitat inadmisibil pentru mințile care se raportează la concret, la tangibil, vizibil -, a cărui existență rămâne, până la final, suspendată între fabulație a cuiva conștient că e receptat de mulți ca paranoic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
crud și pur al ochilor ei", prezență interpretată ca semn al Divinității și reper luminos pe drumul căutării de Sine. Povestea de dragoste este relatată fragmentar, reținut, dar asta nu-i diminuează cu nimic intensitatea și semnificațiile. Tăcerea pudică a naratorului (implicat) o înnobilează, iar comentariile sobre, lipsite de patetism, o fac mai viabilă, deși e de presupus că îngrijitorul ediției a avut un rol în această privință (Lina Codreanu). Planul social-politic îl deprimă și luciditatea, prezentă chiar în linia melodică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
p. Te sărut cu tot dorul și dragul, Sandy. Sărutări de mâini lui tăticu, mămicăi și mamei moașe. Sănătate celorlalți. Sărutări de mâini și sănătate la cumetri. N.A. Depărtarea culegea și bucuriile tinereții, despre una foarte importantă ne vorbește și naratorul: „...În noiembrie 1942, pe o vreme potrivnică, dușmănoasă, cu lapoviță în România și ninsoare și viscol prin locurile în care mă aflam, primesc o veste minunată (p. 57). Ni se năștea primul și unicul nostru copil. Sunt anunțat că avem
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
să tragă cu urechea la explicațiile date colegului de bancă pe care îl medita viitorul profesor, cu care vor rămâne în gânduri toată viața. Micuțul meu prieten de atunci, își deșiră caierul desfășurat pe firul celor atâtea sute de pagini naratorul cu acumulări de atâtea și atâtea fapte de povestit, s-a dovedit un suflet cald și ales, cu o minte ageră și pătrunzătoare. A terminat Școala Normală spre sfârșitul războiului, trecând direct de pe băncile școlii în viața de militar, participând
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în 1977! Fiți atenți! Anatema!, să fie cel care nu va răspunde prezent peste cinci ani !” Omul propune și Dumnezeu dispune!... scrie profesorul. La data programată, cum se va vedea, dirigintele lor nu a mai fost prezent! Și-și continuă naratorul ceea ce avea să ne spună: „Mă uitam admirativ la făptura lui aproape atletică, impozantă - gen Sadoveanu - și-mi spuneam în sinea mea că el putea să participe nu la una, ci la 2-3 asemenea adunări. S-a luat cunoștință de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Iloaiei, lună în poziția ei inevitabil reținută în covrigul lunii, împinși spre alt regim meteorologic, nori către vest, ploaia atlantică n-a ajuns, de trei zile Franța este devastată de furtună, cere țigară mustața, din suflet vă rog! n-avem, naratorul este creditabil, nu vicios! tandemul bericică nu, dar ezită, privirea lumii în care adevăr sînt munții, așteptarea lor ca dealuri, coline care se prelungesc, se prelungesc spre ei, adorator, ațîțător, un falus te face totdeauna să visezi, așa de banal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cerectare realizată de cei doi devine exploratorie și inductivă, în sensul tradițional al concepției Școlii de la Chicago. Chiar dacă Pierre Bourdieu a criticat metoda povestirii considerând-o ca fiind responsabilă de nasterea unei "iluzii biografice" deoarece l-am putea bănui pe narator că, retrospectiv, face evenimentele mai coerente, le scapă de asperități, analiza antentă a conversației pe care o analizăm ne dovedeste că partenerii nu construiesc explicații sistemice sau paradigme explicative, că lasă mai degrabă cititorul să adauge la anumite fire narative
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Vasile Rusu. Iași: Junimea, 2000, 210 p. (Eminesciana; 61) o EMINESCIANA. SERIE NOUĂ * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață de Basarab Nicolescu. Iași: Junimea, 2000, 216 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * SOROHAN, Elvira; PRICOP, Constantin; STANCU, Valeriu P. Naratori și modelare umană în medievalitatea românească. Iași: Junimea, 2000, 172 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * PETRESCU, Ioana Em. Mihai Eminescu poet tragic. Ediția a 2-a. Iași: Junimea, 2001, 194 p. (Eminesciana. Serie nouă; 2) * LATEȘ, George. Mihai Eminescu: orfism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lui Eminescu în ridicolul proiect "Mari români" (absurditate chiar ca idee de competiție ierarhizatoare, dar dacă și alții o practică...) ignoră fundamentalul: adevărata "susținere" a poetului o poate face doar recursul la poezia eminesciană, nu la scenarita de senzațional. Afirmația naratorului (tocmai catastrofa de Andrei Gheorghe a fost găsită!) potrivit căreia, în epocă, Eminescu ar fi fost cunoscut și prețuit mai mult datorită gazetăriei și mai puțin poeziei, este complet falsă. O contrazice chiar și filmul: regina n-a invitat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de gen, sfera publică - sfera privată; semnificația timpului social etc.). Acest set complex de obiective se concretizează doar parțial în cadrul acestei cercetări fiind corelate cu opțiunea pentru modul de prezentare și de analiză a datelor (texte publicate și semnate de naratori, lăsate să vorbească de la sine, cu o intervenție minimalistă a cercetătoarei/coordonatoarei). În același timp, povestirile vieții reunite în acest volum pot fi privite și ca materie primă pentru analize calitative și cantitative viitoare, care ar putea avea ca obiectiv
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]