6,250 matches
-
de rău că suferă atâta. Întotdeauna când se întâlneau echipele de fotbal, a noastră, în care câteodată și eu figuram și care avea denumirea, după inspirația patriotică a timpului, când „Tricolorul” când „Mihai Viteazul” așa cum învățătorul Lungu, mare dușman al nemților, considera că trebuie să se numească și când el însăși, căpitanul echipei lua rol de răzbunător, niciodată nu știam pentru ce, și se străduia să se răzbune pentru ceva, nouă neunoscut. Dar era unicul care marca goluri adversarului, adică echipei
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
trebuie să se numească și când el însăși, căpitanul echipei lua rol de răzbunător, niciodată nu știam pentru ce, și se străduia să se răzbune pentru ceva, nouă neunoscut. Dar era unicul care marca goluri adversarului, adică echipei formate din nemții tineri în echipa cărora Pantis cel tânăr era cel mai bun jucător, cel mai talentat, care cu atâta dibăcie știa să astâmpere dârzenia înflăcărată a învățătorului, care se avânta cu tot corpul între jucătorii adversari, chiar și atunci când aceștia nu
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
retragă la o parte. Cadi, băiatul preotului, care în sat venea doar în vacanța de vară, de la studiile din România, și juca foarte bine fotbal, îi atrăgea atenția: Dar Lungu niciodată nu asculta sfatul și ieșia învingător. Mulți din spectatorii nemți, ar fi voit să vadă piciorul frânt a lui Lungu, chiar și coechiprerii lui Pantis. Lungu simțea dorința lor ascunsă, dar trebuia să recunoască că este bătut văzând cum Pantis, la forță nu răspundea cu forța. Zicea Pătru Moarcea, că
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
că suferințele trebuie să fie întipărite pe fața ei. Dar, nu ne puteam imagina asemenea schimbări și chipul ei se transforma într-o enigmă căreia îi puteai da dezlegare după capacitatea ta. Imediat după eliberare, satul a fost epurat de nemți. Se zice că au fost duși în lagăr cu mic cu mare pentru că au colaborat cu ocupatorul, o explicație comunistă pe care nimeni nu avea putere să o conteste, ori bătrânii, femeile și copii, și foarte mulți și bărbați, colaboratori
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
tine... dar și de la ceilalți am auzit că ași putea cere un ajutor. -Cu plăcere, am zis, necrezând că odată pot conversa cu dânsa, că are nevoie de ajutorul meu. Avea propuneri concrete. De la cineva auzise, că eu ajut pe nemți să treacă frontiera către România de unde se mai putea pleca la apus, concret în Germania. Și a venit să mă roage să o ajut. O să mă răsplătească când va putea. Nevasta pregătise o cină și toți am cinat, puțini stânjeniți
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
în rezervă, ca urmare a rămânerii ilegale în străinătate a surorii sale. În perioada Revoluției din decembrie 1989, Radu Timofte a făcut parte din conducerea comitetului FSN din municipiul Roman. În legislaturile 1990-2004, el a fost ales ca senator de Neamț pe listele FSN, FDSN și PDSR. În această calitate a îndeplinit funcțiile de președinte al Comisiei Parlamentare de anchetă pentru cercetarea evenimentelor violente desfășurate în zilele de 23-28 septembrie 1991 în Valea Jiului, București și alte localități din țară (1991-1992), vicepreședinte
Radu Timofte () [Corola-website/Science/304811_a_306140]
-
la școlile monahale din Mănăstirile Neamț și Secu (1951-1952), apoi ca pedagog la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț (1952-1953). După absolvirea Facultății, este numit egumen, apoi stareț la Mănăstirea Putna (1957-1961). Îndeplinește apoi ascultări în mai multe mănăstiri din zona Neamțului: preot-duhovnic la Mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la Schitul Durău (1962-1964), muzeograf la Mănăstirea Putna (1964-1974). Este ridicat la rangul de protosinghel (1966) și apoi la cel de arhimandrit (1975). În perioada 1974-1978, este numit ca stareț la Mănăstirea "Sf. Ioan
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
edilitar, această perioadă a fost destul de înfloritoare. În martie 1854 se introduce iluminatului public cu lămpi cu ulei de rapiță. Se construiește mult, noile clădiri sunt construite în diferite stiluri: renaștere, baroc, clasic, neoclasic, romantic, romanesc, de către arhitecți francezi, italieni, nemți sau români. În plastica arhitecturală domină formele caracteristice eclectismului european, în special academismul francez. În perioada: octombrie 1854 - 25 iunie 1856 la conducerea țării a revenit Barbu Știrbei dar sub protecție austriacă. În Craiova se instalează o garnizoană austriacă neținîndu-se
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
nimic cu noi și ne-au împins să ne urcăm în mașină. Sora noastră Ileana s-a dus să ieie niște ouă și a rămas de mașină, rămânând singură, animănui. La gară ne împingeau înainte spre vagoane mai strașnic decât nemții. În tren sufeream de foame și de sete. Ne hrăneau numai cu pește sărat. Gura ni se rănise și ne ardea ca focul. Pe la Omsk ne-au urcat pe vapoare până la raionul Nahocinski, apoi ne-au mutat pe barje. Femeile
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
jandarmeriei și persecuțiile exercitate asupra comuniștilor și evreilor: În cartea sa, “Omul de taină al Mareșalului”, Cristian Troncotă precizează: La acestea Eugen Cristescu ar fi adăugat: "S-a dat lovitură de stat și trebuie să mergem cu mareșalul Antonescu, pentru că nemții sunt puternici și altfel ne vor distruge țara". În ceea ce-l privește strict pe gen. Constantin Tobescu, un proces similar s-a derulat în perioada 17-19 ianuarie 1949: Urmează o trecere în revistă a activității gen. Tobescu între 6 septembrie
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
și Suceava. Principalele limite geografice sunt date de văile unor râuri. Astfel limită nord-vestică este dată de culoarul Valea Puzdrea - Depresiunea Ostra cu valea pârâului Brăteasa - valea Suha. Spre nord-est, se învecinează - parțial cu Râul Moldova, la est cu Depresiunea Neamțului - situată pe terasa Râului Ozana, la nivelul grupei sudice cu Depresiunea Cracău-Bistrița și la vest și sud cu Rîul Bistrița. Pricipalele vecinătăți sunt: în partea de nord Obcinele Bucovinei (limită sudică a acestora - respectiv Obcina Voronețului) și Masivul Rarău, la
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
magistralei 500. De la sud la nord sunt liniile: Aeroporturile cele mai apropiate sunt la Bacău și Suceava. Munții sunt bine populați, cu ghirlande de sate răsfirate pe văi. Administrativ sunt situați pe teritoriul a două județe, Suceava în nord-vest și Neamț în sud-est. În sens orar sunt circumscriși de următoarele aglomerări urbane: Gură Humorului, Fălticeni, Târgu Neamț, Piatra Neamț, Bicaz. Conform L 83/2004, alte 2 localități: Frasin pe valea Moldovei și Broșteni pe valea Bistriței au căpătat statutul juridic de oraș
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
fac însă obiectul unor exploatări sistematice de amploare. În gresia oligocena de Kliwa au fost identificate mici rezerve de petrol, exploatate numai la Pipirig, din 1983. Activitatea turistică este inegal repartizata, concentrându-se în principal în arealul Parcului Natural Vânători Neamț. În partea de nord, acoperirea cu servicii turistice este centrată în arealul limitrof "Drumului Talienilor" (DJ209B) - pe versanții vestici, activitate în curs de dezvoltare Accesul spre asistență medicală înspre vest, este grevat de necesitatea de a traversa culmea Carpaților Orientali
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
cel mai mult în sens pozitiv în principal în arealele de sud-est și sud (culoarul Solonț - Moinești - Comănești) și cel nord-vestic (valea Bicazului), precum și în zona care cicumscrie municipiul Piatra Neamț. Administrativ sunt situați pe teritoriul a trei județe: în principal Neamț în nord și Bacău în sud. O mică parte în sud-vest aparține de județul Harghita . În sens orar sunt circumscriși de următoarele aglomerări urbane: Bicaz (nord), Piatra Neamț (nord-est), Roznov (est), Moinești (sud-est), Comănești (sud). Mai multe entități administrative (majoritatea comune
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
iulie 1788 au fost întemeiate primele opt gospodării din Ițcanii Noi, urmate la scurtă vreme de altele zece din landul Renania-Palatinat. În decursul timpului, numărul germanilor a crescut la 273 de locuitori (1880), 321 (1890), 407 (1900) și 596 (1910). Nemții se ocupau în principal cu agricultura, dar și cu activitățile comerciale și industriale. În secolul al XIX-lea, s-a stabilit la Ițcani o importantă comunitate evreiască, care a înființat prăvălii, depozite, case de export și mici fabrici și a
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
Ion Antonescu, conducătorul statului român, a dispus stabilirea în comuna Ițcani a unui număr de 49 de familii de refugiați români din Cadrilater, cărora li s-au repartizat câte 5 hectare de teren arabil și câte o gospodărie rămasă de la nemții repatriați în anul 1939 în Germania. În dimineața zilei de 9 octombrie 1941, în baza ordonanței care specifica că "“Evreii din oraș (Suceava n.n.) trebuie să predea imediat la Banca Națională banii, aurul, pietrele prețioase, acțiunile și obligațiunile și alte
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
preponderent de case. Majoritatea construcțiilor vechi din zona gării, a pasajului rutier și din alte zone ale Ițcaniului s-au păstrat până în prezent. Arhitectura clădirilor este o mărturie a faptului că Ițcani a reprezentat în trecut o comunitate mixtă (români, nemți, evrei, poloni). În Ițcani nu au fost construite blocuri de locuințe (deși exista un plan în acest sens, care nu a mai apucat să fie pus în practică). Există doar trei blocuri, situate în imediata vecinătate a Parcului Gării Ițcani
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
participat activ la construcția Bisericii, conducînd șantierul, dar totodată a fost formată și comunitatea religioasă. Familia preotului paroh este compusă din șapte persoane, părinții și cinci copii. Studiile teologice părintele le-a făcut în România: seminarul „Veniamin Costachi”, m-rea Neamț; facultatea „Patriarhul Iustinian”, București; doctoratul ne finisat la facultatea „Ovidius”, or. Constanța. Corul bisericesc este condus de Dumitrașcu Ina, corul fiind tînăr atît după voci, cît și după vârstă. Staroste al bisericii este Panciuc Petru, secretar Buzdugan Nina. Casa parohială
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]
-
telegramă, pe care ar fi primit-o de la Ion C. Brătianu, prin care se comunica: Totodată, Candiano Popescu a anunțat că el a fost numit prefectul județului Prahova. Participanții au aplaudat și au început să strige: „Ura! Am scăpat de neamț”. Apoi, mulțimea - estimată la „trei mii de oameni” - în frunte cu „noul prefect” și cu un preot îmbrăcat în odăjdii, a pornit spre cazarma dorobanților, unde sergentul de la depozitul de muniție a primit ordin „să împartă arme la popor”. Candiano
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
mai fuseseră ascunse și 51 casete de aur polonez, în greutate brută de 3.057,450 kg. Era o parte din aurul pe care polonezii (cu care ne învecinam) ni-l lăsase în păstrare, înainte de invadarea lor, în 1939, de către nemți. Cealaltă parte a tezaurului polonez fusese transportată direct în străinătate, via Constanța - România. O cutumă veche atribuia sintagma "Sfânta Mănăstire" Mănăstirii Tismana, fiind o recunoștere a faptului că mănăstirea a fost construită de un sfânt, Sfântul Nicodim de la Tismana, deși
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
dintre organizatorii Consiliului Frontului Salvării Naționale. În februarie 1990 a fost numit în funcția de director adjunct al Direcției Legislație și Studii din Ministerul Justiției. În urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, Petre Ninosu a fost ales ca deputat de Neamț pe listele FSN. În legislatura 1990-1992, el a deținut funcția de președinte al Comisiei juridice a Camerei Deputaților. El a fost unul din inițiatorii rupturii Frontului Salvării Naționale, care a dus la formarea PDSR. În anul 1992, este ales ca
Petre Ninosu () [Corola-website/Science/305324_a_306653]
-
și Suzdal și apoi ca ieromonah la 27 decembrie 1987 în Catedrala din Chișinău de către IPS Serapion Fadeev, mitropolit al Chișinăului (viitor mitropolit de Tula și Belevsk). La data de 25 septembrie 1990, este numit ca stareț la Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani (Basarabia), fiind ridicat la rangul de egumen al acestei mănăstiri la 18 octombrie 1990 de către episcopul Vichentie Moraru de Bender. A deținut funcția de stareț al Mănăstirii Noul Neamț din Chițcani timp de 8 ani, timp în care
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
întregii Moldove. Mitropolitul Vladimir i-a acordat la 28 noiembrie 1994 dreptul a purta crucea pectorală cu diamante. La 29 ianuarie 1995, arhimandritul a fost numit în funcția de prorector al Seminarului Teologic din Chișinău, cu sediul la Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani. Apoi la 28 mai 1997 a fost numit președinte al Comisiei de formare religioasă și catehizare din cadrul Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldova. Din anul 1996 este și membru al Comisiei Teologice al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
2007, fiind întâmpinat la Aeroport și însoțit de un convoi (din care făceau parte episcopii Anatolie de Cahul și Comrat și Iustinian de Tiraspol și Dubăsari) la Catedrala Mitropolitană. Episcopul își exprimase dorința de a fi înmormântat în Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani, loc unde și-a dus ascultarea de monah și stareț. În partea stângă a Catedralei i s-a săpat o groapă, dar la adâncimea de doi metri au fost găsite moaștele unui călugăr, având sub cap o cărămidă
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
familiei de´Medici. Din 1521 regele spaniol s-a aflat, împreună cu împăratul Reich-ului, Carol Quintul, în război cu regele francez Francisc I.. Ținta conflictului era nordul Italiei. Încercând inițial să rămână neutru, totuși cu timpul s-a apropiat de tabăra nemților. În 1526 însă, după arestarea regelui Francisc, a întrerupt alianța cu Carol Quintul, aderând Ligii de la Cognac. Ca urmare, în anul 1527 trupele imperiale au cucerit și prădat Roma ("Asediul Romei", "Sacco di Roma"). Clement al VII-lea, la rândul
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]