6,985 matches
-
hanul lui Slaison Armeanul (începutul sec. XIX), hanul negustorului Simon (1870-1889), hanul lui Grigore Caacaș (1870-1880). Cînd în timpul domniilor fanariote, elementul armean a fost supus la restricții, în favoarea negustorilor greci, armenii au început să se afirme ca zarafi și chiar negustorii dădeau împrumuturi, uneori și domnitorilor, cu sume importante intrate în vistieria țării. Alți negustori au devenit furnizori domnești, iar unii se ocupau cu arenda. Mulți armeni, neputînd face față persecuțiilor fanariote și concurenței grecești care acaparase comerțul și industria Valahiei
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Caacaș (1870-1880). Cînd în timpul domniilor fanariote, elementul armean a fost supus la restricții, în favoarea negustorilor greci, armenii au început să se afirme ca zarafi și chiar negustorii dădeau împrumuturi, uneori și domnitorilor, cu sume importante intrate în vistieria țării. Alți negustori au devenit furnizori domnești, iar unii se ocupau cu arenda. Mulți armeni, neputînd face față persecuțiilor fanariote și concurenței grecești care acaparase comerțul și industria Valahiei, au emigrat în Transilvania, unde armenii aveau o situație foarte bună. În alte localități
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
domnești, iar unii se ocupau cu arenda. Mulți armeni, neputînd face față persecuțiilor fanariote și concurenței grecești care acaparase comerțul și industria Valahiei, au emigrat în Transilvania, unde armenii aveau o situație foarte bună. În alte localități din Țara Românească, negustorii armeni nu aveau dreptul să deschidă prăvălii decît dacă plăteau bir la vistieria domnească sau la compania negustorilor locali. Așa prevedea, de exemplu, hrisovul domnesc din august 1803 pentru armenii și evreii din Rîmnicu-Vîlcea, dar și pentru "neguțătorii creștini cari
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
acaparase comerțul și industria Valahiei, au emigrat în Transilvania, unde armenii aveau o situație foarte bună. În alte localități din Țara Românească, negustorii armeni nu aveau dreptul să deschidă prăvălii decît dacă plăteau bir la vistieria domnească sau la compania negustorilor locali. Așa prevedea, de exemplu, hrisovul domnesc din august 1803 pentru armenii și evreii din Rîmnicu-Vîlcea, dar și pentru "neguțătorii creștini cari nu vor fi cu bir la această companie". O dispoziție similară găsim în hrisovul din 29 februarie 1804
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
obțină cantități sufiente, se practică negoțul. În Kanish, ce avea un centru administrativ, s-au găsit ruinele unor ateliere din port. Kanish era o colonie a expatriaților din Assur, Anatolia, care au venit în vest să se îmbogățească din comerț. Negustorii locuiau în zona Karemului, făcând negoț cu anatolienii. Karemul avea legi comerciale stabilite, negustorii plătind impozite regilor ce răspundeau de siguranță acestora. Catârii porneau încărcați cu bronz regulat de la Assur la Kanish pe o distanță de 1500 km, iar soldații
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
făcând negoț cu anatolienii. Karemul avea legi comerciale stabilite, negustorii plătind impozite regilor ce răspundeau de siguranță acestora. Catârii porneau încărcați cu bronz regulat de la Assur la Kanish pe o distanță de 1500 km, iar soldații regelui îi păzeau pe negustori. Au fost găsite obiecte de artă, inele, sigilii, pietre de hematit ce aparțineau negustorilor și erau utilizate ca monede de schimb. S-au format rute ce se întindeau din Siria până în Afghanistan și Iran,prin intermediul cărora comercianții făceau negoț cu
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
răspundeau de siguranță acestora. Catârii porneau încărcați cu bronz regulat de la Assur la Kanish pe o distanță de 1500 km, iar soldații regelui îi păzeau pe negustori. Au fost găsite obiecte de artă, inele, sigilii, pietre de hematit ce aparțineau negustorilor și erau utilizate ca monede de schimb. S-au format rute ce se întindeau din Siria până în Afghanistan și Iran,prin intermediul cărora comercianții făceau negoț cu cositor și țesături. Negustorii asirieni cumpărau cositor din Iran și îl vindeau regatelor din
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
obiecte de artă, inele, sigilii, pietre de hematit ce aparțineau negustorilor și erau utilizate ca monede de schimb. S-au format rute ce se întindeau din Siria până în Afghanistan și Iran,prin intermediul cărora comercianții făceau negoț cu cositor și țesături. Negustorii asirieni cumpărau cositor din Iran și îl vindeau regatelor din Anatolia și cumpărau în schimb lână și țesături. Au fost descoperite 22 000 de tăblițe cu scriere cuneiformă, majoritatea fiind scrisori între negustori și nevestele și fii lor. Deși în
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
comercianții făceau negoț cu cositor și țesături. Negustorii asirieni cumpărau cositor din Iran și îl vindeau regatelor din Anatolia și cumpărau în schimb lână și țesături. Au fost descoperite 22 000 de tăblițe cu scriere cuneiformă, majoritatea fiind scrisori între negustori și nevestele și fii lor. Deși în ultima instanță se recurgea la confruntări militare, s-a recurs și la diplomație. La Hattutas, capitală imperiului hitit, s-au găsit fragmente a 70 de tratate de pace, printre care și cea dintre
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
topor de piatră de pe Dunăre, atestă amploarea negoțului în faa finală a epocii bronzului. Căpitanul vasului era un canaanit după cum arată sabia și pumnalul ce le purta, iar greutățile în formă de animale, talerul și tăblițele de scris le aparțineau negustorilor aflați la bord, proveniți din Siria, precum și tăblițe ce conțineau scrisori despre descrierea distrugerii orașului Ugarit de "popoarele marii" ce ardeau satele și comiteau nelegiuiri, și cum era lipsit de apărare, atacat de corăbiile "popoarelor marii" bine-echipate, având la bord
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
permis să obțină cedrul gratuit. Fenicienii nu se mai temeau de marile puteri, iar prăbușirea și criză epocii bronzului a însemnat o eliberare economică cea dus la dispariția birocrației și a favorizat apariția primelor afaceri. Ierarhia s-a restabilit, iar negustorul avea un rol tot mai prioritar, ceea ce a dus la apariția unei noi clase sociale. Împărțirea socială nu mai era dată de armata sau de rege, ci de economie. S-au format primele asociații, rețele având la baza familii extinse
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
care a avut și adversari: mediul reacționar și cleric, antirepublican și antisocialist. Tatăl său, Domenico, originar din Chiavari din zona Genova, s-a mutat la Nisa. El era căpitan de marină comercială, iar frații săi erau și ei marinari sau negustori. Mama lui, Rosa Raimondi, provenea din Loano, Liguria. În familia lor s-au născut șase copii, băieții Angelo apoi Giuseppe, Michele și Felice, precum și două fete care au murit în copilărie. Garibaldi s-a născut la Nisa, la 4 iulie
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
o formau în 1878 turco-tătării (o gravură din 1860 arăta orașul dominat de 5 minarete de geamii). La începutul secolului al XX-lea, Balcicul era deja un orășel comercial cosmopolit, loc de târg cu străzi înguste, dar pline de căruțele negustorilor de grâne, geamii și biserici, clădiri înalte de piatră și magazii spațioase în port (în 1909 exista lângă port și o fabrică de cărămidă). De asemenea, orașul începuse să se extindă tot mai sus pe terase, iar către vest, la
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
în "Ideologia germană" (1845), a doua lor lucrare celebră și una dintre lucrările des citate de Marx. În "Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte" (1852), în lumpenproletariat sunt incluși așa-numiții "refuzați ai tuturor claselor", adică "escrocii, patronii de bordel, negustorii de haine vechi, flașnetarii, cerșetorii și alte epave ale societății" și reprezintă acea pătură a proletariatulului "fără conștiință de clasă" (adică asocială). În "18 Brumar", lumpenproletariatul era definit ca "fracțiune de clasă socială" care a constituit baza politică a lui
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
musculos, cu blană scurtă și cu pete roșcate pe cap, piept și picioare. Are o talie medie de 55-68 cm și o greutate de 41-50 kg. Din Evul Mediu și până la sfârșitul secolului al XIX-lea rottweilerii îi însoțeau pe negustorii de carne plecați să cumpere vite, ducând banii într-o pungă atârnată de gât. De-a lungul timpului rottweilerii au fost folosiți pentru paza turmelor și locuințelor, pentru tracțiune și drept câini-polițiști. Se consideră că ei descind dintr-o rasă
Rottweiler () [Corola-website/Science/303638_a_304967]
-
popor pre-celtic din Iberia care a supraviețuit ca grup etnic până astăzi. Fenicienii, grecii și cartaginezii navigatori s-au așezat pe coasta Mediteranei și au fondat mai multe colonii comerciale pe o perioadă de câteva secole. În jurul anului 1100 î.Hr., negustorii fenicieni au fondat colonia comercială Gadir sau Gades (astăzi Cádiz) în apropiere de Tartessos. În secolul al VIII-lea, au fost fondate primele colonii grecești, precum (astăzi Empúries), pe coasta Mediteranei către est, lăsând fenicienilor coasta sudică. Numele de Iberia
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
anume aceea din Someșfalău, unde se făceau de altfel și înmormântările reprezentanților de vază ai acestei comunități. Ca urmare a edictelor iozefine de toleranță religioasă, în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea s-au așezat în Cluj mai mulți negustori români, greci și macedoromâni veniți de la Brașov, ceea ce a dus la întărirea comunității ortodoxe. În anul 1788 negustorii Ioan Constantin și Ienache Mavrodin au adresat magistratului orașului (primarului), în numele tuturor ortodocșilor din oraș, cererea de a li se aproba construirea
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
1780 Cancelaria Aulică de la Viena a aprobat construcția și a eliberat autorizația. Protestul formulat de consiliul orășenesc la data de 5 august 1790, care critica autorizația drept un act menit să favorizeze întărirea comunității românești, a rămas fără efect, așa încât negustorii ortodocși au achiziționat terenul necesar construirii bisericii chiar la mică distanță de zidurile cetății Clujului. Lucrările de construcție au demarat în 1795 și au durat până în 1796 Prima liturghie a fost oficiată în biserică în ziua de Crăciun a anului
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
Tartessus) era un oraș portuar pe coasta sudică a peninsulei Iberice, în Andaluzia de astăzi, în Spania, la gurile râului Guadalquivir. datează cel puțin din anul 1 000 î.Hr., când fenicienii au intrat în contact cu orașul existent. Tartessienii erau negustori, care ar putea fi descoperitorii drumului către Insulele Cositorului (Marea Britanie, sau mai exact Cornwall), sau cositorul s-ar fi putut afla în aluviunile propriului lor râu. Comerțul cu acest metal era foarte profitabil începând cu epoca bronzului, deoarece era necesar
Tartessos () [Corola-website/Science/303784_a_305113]
-
împotmolesc, la începutul anului 1571, tătarii din Crimeea invadează teritoriile meridionale ale Rusiei. La 24 mai 1571 tătarii dau foc caselor de la periferia Moscovei. La 28 octombrie 1571 Ivan se căsătorește pentru a treia oară cu Marfa Sobakina, fiica unui negustor din Novgorod, iar la 3 noiembrie are loc nunta fiului său Ivan cu Eudoxia Saburova. Țarina Marfa, care se îmbolnăvise înainte de nuntă, moare la 13 noiembrie 1571. De teamă că nu i se va permite cea de-a patra căsătorie
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
Mitropoliei. Din tradiția păstrată în familie, el s-ar fi născut la 17 iulie 1803, în Transilvania, la Bendorf, scaunul Nocrich, lângă Sibiu. Părinții săi, Iosif și Maria, erau români din ținutul Târnavelor, cu ascendenți, probabil, în rândul familiilor de negustori care activaseră în zona comercială a Sibiului. Iosif, ca și frații săi mai mari, Ana și Ioan, a învățat carte la școlile românești din Transilvania, care i-au imprimat conștiința latinității poporului român. La Sibiu, împreună cu un alt ardelean, Iosif
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
în vara anului 1534. În iulie 1534 sultanul Soliman I îl trimite în Transilvania pe Aloisio Gritti. Acesta, venețian la origine, mai fusese în Ungaria în 1532 când a primit și diferite funcții de la Ioan Zapolya. Gritti era un prosper negustor la Constantinopol și reușise să intre în relații foarte bune cu marele vizir Ibrahim și chiar cu sultanul. Datorită calităților sale, în urma expediției din Ungaria din 1529, el este numit de către Zapolya ca vistiernic și arhiepiscop de Ager. Neputând redresa
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
precedent despre viața de zi cu zi a civilizației antice. Orasele antice Pompeii și Herculaneum se găseau în apropiere de poalele Muntelui Vezuviu, în Golful Neapole. În vremea Imperiului Roman timpuriu, în Pompey trăiau 20.000 de oameni, printre care negustori, meșteșugari și fermieri care exploatau solul bogat al regiunii, cultivând viță de vie și pomi fructiferi. Nimeni nu bănuia că fertilul pământ negru reprezenta de fapt rămășițe ale erupțiilor anterioare ale Vezuviului. Herculaneum a fost un oraș în care au
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
importante drumuri de legatură din Evul Mediu între Țara Românească și Transilvania, orașul devine punct vamal, pomenit pentru prima dată din acest punct de vedere în anul 1368, într-un hrisov emis de Vladislav I, prin care se stabilește obligația negustorilor brașoveni ce trec cu carele de mărfuri prin Pasul Bran să plătească la Câmpulung, ca taxă vamală, o "treizecime". După mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Argeș, Câmpulungul continuă să aibă calitatea de reședință domnească temporară. Este perioada domniilor "itinerante", când domnitorul
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care consemnează: "La distanță de o zi de drumul de Târgoviște, către granițele Transilvaniei, se găsește Câmpulungul, oraș renumit pentru bâlciul anual ce are loc pe la mijlocul lui iulie și la care iau parte negustori din toate părțile." (anexa 2.3.2.) Câmpulungul a fost singurul oraș din țară care s-a bucurat de privilegii în domeniul economic, administrativ, politic și juridic. În 1521, Neacșu Lupu emite din cancelaria orașului, o scrisoare redactată în limba
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]