7,150 matches
-
nasul!) a adus după sine o umplere. Cărturarul își face datoria cu tot atâta zel în Occident (este primul român căruia i se tipărește o carte în franceză, la Paris), în Rusia, China sau în Țară. Vocația culturală a învins nostalgia tronului, acea „pohtă ce-am pohtit”, cum îi spunea, ceva mai devreme, Mihai Viteazul. Și, poate, adesea, călătorul în diferite țări și culturi va fi stins dorul de țară cu sentimentul datoriei împlinite în calitate de cetățean al lumii în care trăia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pustiu. Cei puternici își adună forțele și reclădesc o altă țară din ceea ce au luat cu ei. Exilul este trăit efectiv doar de aceia bogați sufletește. În inima lor poate să încapă patria însăși, pe care și-o oferă cu nostalgie, dar și cu orgoliu. Este orgoliul exilului creator. Pe acesta va trebui să-l recuperăm în întregime pentru a ne explica mai bine exilul interior, pentru a-i șterge (celui din urmă) pecetea aceasta, de fatalitate. [Echidistanțe, nr. 5-6 (45-46
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ce decimau Europa medievală. Desigur, nu trebuie uitată medicina alternativă, trebuie reevaluate „progresele” ce se dovedesc nocive, dar la modul rațional, pe baza unei informări solide a publicului și nu prin sentințe exclusiviste, fie din interes concurențial, fie datorită unor nostalgii romantice pentru „lumea sănătoasă” din vremea bunicilor și străbunicilor. Bunica mea după tata, cardiacă, a murit la 29 de ani, deși a mâncat până și inimă de porumbel (în scop curativ!). Și ce progrese au făcut cardiologii europeni, cu banii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic în tușe mai apăsate. Articulațiile intime ale textului se sprijină pe dihotomii „tensionate”: „rugăciune” și „ispită”, „lacrimă” și „patimă”, „plâns” și „cântare”, „chemarea” și „tăcerea”, „dragostea” și „moartea” etc. Nostalgia trăirilor paradisiace și o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
tușe schițează un portret, cu câteva linii rotunjește un moment memorabil. Textele sale dezvoltă vreo trei teme mari: lumea copilăriei din satul natal, cu bunicii, unchii și mătușile, un fel de modele spre care adultul privește detașat, nu fără oarecare nostalgie; lecturile zilnice și scrisul „de meserie”; mediul în care activează alături de colegi de redacție, activiști de partid, oameni de 193 cultură, securiști, prieteni, foști colegi de școală, aspiranți în ale publicisticii etc. Constantin Călin este un „om de carte”; când
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nasul!) a adus după sine o umplere. Cărturarul își face datoria cu tot atâta zel în Occident (este primul român căruia i se tipărește o carte în franceză, la Paris), în Rusia, China sau în Țară. Vocația culturală a învins nostalgia tronului, acea „pohtă ce-am pohtit”, cum îi spunea, ceva mai devreme, Mihai Viteazul. Și, poate, adesea, călătorul în diferite țări și culturi va fi stins dorul de țară cu sentimentul datoriei împlinite în calitate de cetățean al lumii în care trăia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pustiu. Cei puternici își adună forțele și reclădesc o altă țară din ceea ce au luat cu ei. Exilul este trăit efectiv doar de aceia bogați sufletește. În inima lor poate să încapă patria însăși, pe care și-o oferă cu nostalgie, dar și cu orgoliu. Este orgoliul exilului creator. Pe acesta va trebui să-l recuperăm în întregime pentru a ne explica mai bine exilul interior, pentru a-i șterge (celui din urmă) pecetea aceasta, de fatalitate. [Echidistanțe, nr. 5-6 (45-46
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ce decimau Europa medievală. Desigur, nu trebuie uitată medicina alternativă, trebuie reevaluate „progresele” ce se dovedesc nocive, dar la modul rațional, pe baza unei informări solide a publicului și nu prin sentințe exclusiviste, fie din interes concurențial, fie datorită unor nostalgii romantice pentru „lumea sănătoasă” din vremea bunicilor și străbunicilor. Bunica mea după tata, cardiacă, a murit la 29 de ani, deși a mâncat până și inimă de porumbel (în scop curativ!). Și ce progrese au făcut cardiologii europeni, cu banii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic în tușe mai apăsate. Articulațiile intime ale textului se sprijină pe dihotomii „tensionate”: „rugăciune” și „ispită”, „lacrimă” și „patimă”, „plâns” și „cântare”, „chemarea” și „tăcerea”, „dragostea” și „moartea” etc. Nostalgia trăirilor paradisiace și o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
tușe schițează un portret, cu câteva linii rotunjește un moment memorabil. Textele sale dezvoltă vreo trei teme mari: lumea copilăriei din satul natal, cu bunicii, unchii și mătușile, un fel de modele spre care adultul privește detașat, nu fără oarecare nostalgie; lecturile zilnice și scrisul „de meserie”; mediul în care activează alături de colegi de redacție, activiști de partid, oameni de 193 cultură, securiști, prieteni, foști colegi de școală, aspiranți în ale publicisticii etc. Constantin Călin este un „om de carte”; când
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
încurce pașii. N-am capacitatea de a vedea cum va arăta jurnalismul de peste câțiva ani, dar știu sigur că nu mai este ce a fost și nici nu mă pot opri să constat că, adeseori, mă încearcă o doză de nostalgie asociată vremurilor în care informația online nu era atât de prezentă în lumea presei. Acestea fiind zise, apariția unei cărți cu interviuri din emisiunile „100%“, realizate pentru Realitatea TV, ar trebui să justifice teama de un demers publicistic care va
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
justiție pentru această chestiune. V.S. E și o parte bună, asta înseamnă că nu sunt tratat altfel decât orice alt cetățean. R.T. Suntem la rubrica de final. Am o întrebare foarte simplă pentru dumneavoastră, e vorba într-un fel de nostalgie, poate, nostalgia Parlamentului, mai ales că acum nu mai sunteți parlamentar. Dar răspundeți-mi scurt, candidați la anul? V.S. Nu. R.T. Ați declarat că nu veți candida. Vă păstrați pentru funcția de președinte al PNL? V.S. Nu mă păstrez decât
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
această chestiune. V.S. E și o parte bună, asta înseamnă că nu sunt tratat altfel decât orice alt cetățean. R.T. Suntem la rubrica de final. Am o întrebare foarte simplă pentru dumneavoastră, e vorba într-un fel de nostalgie, poate, nostalgia Parlamentului, mai ales că acum nu mai sunteți parlamentar. Dar răspundeți-mi scurt, candidați la anul? V.S. Nu. R.T. Ați declarat că nu veți candida. Vă păstrați pentru funcția de președinte al PNL? V.S. Nu mă păstrez decât pentru funcția
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
de locomotive electrice, a TGV-ului sau a trenurilor pe pernă magnetică, o călătorie cu o locomotivă cu aburi, poate chiar și pe o linie îngustă sau cu cremalieră, face deliciul nostru, nu doar al copiilor. Cu o undă de nostalgie îmbinată cu regret, George Timu relatează cum, de la început, administratorii austrieci ai Bucovinei au adus haizeri de la Storojineț și Cernăuți în dauna elementului muncitoresc autohton. Aceștia străbăteau zona binecuvântată a Bucovinei, ducând în vagoane minereul de mangan de la Iacobeni, Cârlibaba
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
arhivă accesibile, ci și memorialistică, evocări, opinii și interviuri cu personaje care i-au stat în preajmă beneficiarului reconstituirii, cum ar fi, printre alții, bucătarul Ceaușeștilor, maestrul lor de vânătoare etc. Ceea ce rezultă este o "cărămidă" cu tandrețe, invidie și nostalgie folosesc cuvântul solidă, așezată, modestă și temeinică, începând cu începutul, nașterea la Scornicești în douăzeci și șase ianuarie 1918, familia, școala, Bucureștiul proletar, în care s-a format, continuând cu istoricul mișcării muncitorești și contextul internațional, ascensiunea în aparatul puterii
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
-lea: Ironie și Humor 15. Satira 16. Ironia 17. Ironia artistică 18. Ironia ca formă a humorului Capitolul al IV-lea: Principalele forme ale humorului 19. Marele humor ca sentiment total concluziv 20. Superioritate și noblețe sufletească 21. Melancolie și nostalgie 22. Simpatie 23. Premisele intelectuale ale marelui humor Capitolul al V-lea: Tragic și humor 24. Comedie și tragedie 25. Humorul ca tip vital 26. Ipohondria (Acedia) 27. Humorul lui Shakespeare 28. Există tragic absolut? 29. Tragicul ca limită a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să numesc aici marele humor vor trebui lămurite mai de aproape în capitolele următoare, în variatele lor nuanțe și în diversele lor relații reciproce. Seriozitatea ce se ascunde în spatele glumei poate izvorî din simpatie și înțelegere sau din mîhnire și nostalgie, ori dintr-o superioritate generoasă. Vom lua în considerare aceste tipuri mai tîrziu, ceva mai de aproape. Există și un mic humor, forma cea mai populară, care este tot una cu gluma mai mult sau mai puțin blîndă. Blîndețea poate
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
amintirii sau al speranței, viața interioară poate fi atît de bogată încît, față de ea, obiectele și împrelurările din afară apar mici și neînsemnate, fără ca printr-asta să fie ignorate în valoarea lor specifică. Humorul poate avea ca bază melancolia sau nostalgia. Melancolia este îndreptată spre trecut, nostalgia spre viitor. Destine noi încearcă zadarnic să cîștige putere față de ambele; ele nu sînt însă batjocorite din această pricină ori privite cu indiferență. În virtutea expansiunii sentimentului (cf. § 6), propria stare psihică a individului va
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poate fi atît de bogată încît, față de ea, obiectele și împrelurările din afară apar mici și neînsemnate, fără ca printr-asta să fie ignorate în valoarea lor specifică. Humorul poate avea ca bază melancolia sau nostalgia. Melancolia este îndreptată spre trecut, nostalgia spre viitor. Destine noi încearcă zadarnic să cîștige putere față de ambele; ele nu sînt însă batjocorite din această pricină ori privite cu indiferență. În virtutea expansiunii sentimentului (cf. § 6), propria stare psihică a individului va putea atrage în cuprinsul ei interesul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pricină ori privite cu indiferență. În virtutea expansiunii sentimentului (cf. § 6), propria stare psihică a individului va putea atrage în cuprinsul ei interesul și năzuința celorlalți, mai ales cînd sînt ei înșiși îndreptați spre valorile amintirii sau ale speranței. Melancolia și nostalgia nu dezgustă, ci pot duce la o mai adîncă înțelegere a tot ce simte o lipsă și o năzuință. δ) Humorul capătă un caracter special cînd fundalul său îl formează o înțelegere a marilor legi ale vieții și ale existenței
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Fie că baza humorului este acea superioritate ce exclude orice fel de dispreț, fie că e generozitatea care poartă povara altora ca pe ceva firesc, fie că e melancolia ca rod al unei experiențe bogate, dar dureroase, fie că e nostalgia îndreptată spre un țel înalt, fie că e acea înțelegere ce vede totul rînduit într-o mare coerență, fie că e simpatia ce simte pulsul vieții deopotrivă în lucrurile cele mai mărunte ca și în cele mai mari există posibilitatea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sau nu poată trezi melancolia. Nimic nu este sublim și tragic în lumea aceasta de jos a vieții pîmîntești trecătoare, care, în alcătuirea sa, să nu poată decădea în insignifiant sau în ridicol" (Erwin, Berlin, 1907, p. 354). Numai în nostalgie, gîndul la tot ce e suprem poate trona sublim deasupra zădărniciei; humoristul însă e dator să considere această nostalgie ca fiind cu mult mai valoroasă decît forma mărginită în care fantezia poate configura ceea ce este mai înalt (Erwin, p. 358
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
trecătoare, care, în alcătuirea sa, să nu poată decădea în insignifiant sau în ridicol" (Erwin, Berlin, 1907, p. 354). Numai în nostalgie, gîndul la tot ce e suprem poate trona sublim deasupra zădărniciei; humoristul însă e dator să considere această nostalgie ca fiind cu mult mai valoroasă decît forma mărginită în care fantezia poate configura ceea ce este mai înalt (Erwin, p. 358)x. În lucrarea sa despre conceptul de ironie, Kierkegaard nu îngăduie acestui punct de vedere al lui Solger să
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
extrem de diferite. În legătură cu aceasta, este de mare importanță mai ales ca în atîtea alte locuri relația dintre autoafirmare și dăruire. Astfel, humorul capătă altă tonalitate cînd se dezvoltă pe baza superiorității și măreției sufletului, sau pe baza melancoliei și a nostalgiei, decît atunci cînd momentele sale esențiale sînt simpatia și înțelegerea. Pe lîngă asta, în cadrul acestor diferite forme, mai depinde și de cîtă durere și bucurie, de cîte lipsuri și satistfacții a trăit către ce se deschide privirea experienței și a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]