6,787 matches
-
Cocîrță vindea iepele. Pe negustori îi lăsară în plata Domnului. Tăinuitorul mai rămăsese cu mânzul și cu două mârțoage. Tocmai era în preț cu un mușteriu și muierea dădea din clanță. - Așa căișori nu mai găsești dumneata, domnule, ehe... Clientul ocolea gloabele, le pipăia burțile pline și clătina din cap: - Le-ați umflat ca să pară mai grase, lasă, că vă știu eu... Pungașii se apropiară ca și când nu-l cunoșteau pe Cocîrță. Florea, care era mai îmbrăcat, făcea pe niznaiul: - Da ce-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gură, negustorii spintecau bostanii cu cuțitele și-și lăudau marfa: - Ia pepenii, pepenii ca mura! Nu e dulce, nu-l plătești! Cincizeci de bani bucata, marfa Iu tata! Târguiau lucrătorii pe capete, lăsau banii în palmele lacome ale țăranilor. Ceata ocolea camioanele și, când le era negustorilor lumea mai dragă, Petre, iute de mână, se prefăcea că încearcă un pepene, doi și le făcea vânt printre picioare, drept în brațele știrbului. Până să bage cineva de seamă, băieții fugeau. Prada o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de muiere. Era bun. Ei, lacomi, ar mai fi vrut. La plecare, își strânseră traistele și își dădură ghionti. Pe maidan sticlea lumina nopții. Vântul spulbera zăpada. La cumătră, Beghe a găsit lampa stinsă. Au trecut degeaba groapa, la ceferiști. Ocoliră depoul pe niște ulițe strâmte și oarbe. Trenurile se auzeau aproape. Printr-un gard de fier, plin de polei, văzură locomotivele negre, învăluite în aburi fierbinți. - Ia te uită ce de trenuri! spuse țâncul vecinului. Li se făcuse frig, mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Babele treceau și ele pe sub sfântul aer și sărutau piroanele bătute în picioarele domnului Isus și sângele de ulei ce se scurgea din ele. - Doamne, mântuiește pe păcătoși și mai dă-mi și mie zile! se ruga baba Aglaia. După ce ocoleau de trei ori masa acoperită de flori, se duceau la preot. Acesta aștepta într-un colț să le miruiască. Îi pupau și lui mâna albă, frumos mirositoare, și se întorceau să ia câte un mănunchi de zambile. Babei Lixandra îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de târg, să-i pască pe țărani. Erau îmbrăcați amândoi în șube de miel, cu căciulile așezate pe ochi până în vârful nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întins la Tarapana, după Sinefta. Filantropia se vedea de departe, dreaptă și luminată de felinare. Ningea blând și pungașul prindea în palmă fulgii ușori, care se topeau. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a întrebat. A găsit, a ocolit o curte luminată cu lămpi de carbid și-a sărit niște uluci înalte. A măsurat lung ferestrele din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute pe-o rână, cu geamuri oarbe. Într-un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
repezeală, și împrejurul salonului se întinseseră mese, la care ședeau negustorii. Plin era. Lăutarii cântau pe o estradă cocoțată în fund, acoperită cu pânză colorată, și cei mai tineri dansau în mijloc, doi câte doi, săltând vesel din umeri și ocolindu-se cu grijă. Un fum des ieșea prin ferestre și pe o ușă mare de lemn alb. O dată s-a schimbat Didina. Parcă zgomotul acela de farfurii ciocnite, de râsete înfundate amestecate cu cântecul orchestrei o întărîtase. Paraschiv i-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Președintele federației, abia ținîndu-se pe picioare, s-a ridicat după obicei. Plesnea de mândrie. O învartea ușor, râzând și spunând măscări. Ceilalți se uitau dimprejur la ei. Fetele oftau cu părere de rău, că le plăcea și lor ibovnica. Au ocolit tot salonul. De pe margini, meșterii aruncau cu confeti și cu serpentine roșii. Lanțurile de hârtie îi legase la un loc, și Petrică Cîrcu a oprit-o sub candelabru și-a dat s-o pupe. Atât așteptase Bozoncea. A răsturnat masa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăptoasă pe acoperișuri, se strecurau cetele cenușii. Din groapă urcau motanii urduroși ai sifonarului. Săreau gardurile și, peste sticlele luminoase, umbrele lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de acolo, peste burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și, pe neașteptate, se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cămașă, ținîndu-și din când în când pantalonii legați cu o sfoară și, la urmă, starostele, șiștirit, abia scăpat din brațele Didinei, ca după o moarte, ostenit, mestecând tutun, parcă nici nu-i mai ajungea pielea pe el. Treceau linia ferată, ocoleau vagoanele negre, pline de țiței, săreau scările lor unse și ajungeau la rampa Reginei, în piață. - Ce ziceți, nătăfleților, spunea Bozoncea, trecem pe la simigii? - Trecem, făcea codoșul, să-i târguim puțin... Și să-i fi văzut pe greci, că le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ăl cu milă, ăl cu dor! Ăl cu milă, ăl cu dor! Copiii goniră o pisică ce trecuse pe sub dric, să nu ia sufletul mortului și să-l facă strigoi. Clopotele de la cimitirul Sfânta Vineri se auzeau de departe. Au ocolit puțin, au trecut pe Grivița, în cele din urmă au ajuns la locul de veci al croitorului. Când au început să cadă bulgării, femeia răposatului a picat grămadă la pământ. Preotul se ruga pentru odihna tuturor nelegiuiților morți fără spovedanie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lumina de afară poleia pereții. Bătea în perdelele albe și cădea ca o ploaie peste lucruri. Bozoncea strânse bine cuțitul său lung și făcu doi pași înainte. Paraschiv nu-i vedea fața. Umbrele lor se mișcară încoace și-ncolo. Starostele ocoli masa care-i despărțea. Cel tânăr se feri. În ușa deschisă mai apucă să-l vadă pe Sandu. Acesta se uita speriat la ei. Stăpânul ridică șișul și lama luci scurt. Știa că dacă-l aruncă, nu greșește. Caramangiul zvârli
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i strângea mâna rece: - Mă frățioare, nu muri, mă, că ai nuntă azi, nu muri... Și-n loc de văl de mireasă, vecinele au pus la poarta Didinei o treanță neagră, pe care-o bătea vântul primăverii. Până seara au ocolit mahalalele ca să-și piardă urmele de sergenți si, când s-a întunecat bine, au coborât în groapă, la loc sigur, plătind șoferilor, oamenii lor. Gheorghe a făcut un foc mare și-a dat-o Paras-chiv pe gagică pungașilor s-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu boturi ascuțite, pe care-i purtau numai la zile mari, și li se făcea iar sete. Se uitau pe furiș la neveste, ei le băteau, ei le iubeau! Treceau Grivița, ținîndu-se de mână, cu copiii alături, privind galantarele negustorilor. Ocoleau halta trenurilor și mergeau în alte 318 cartiere, la nași sau la fini. Îi apuca noaptea de vorbă. Hainele se mototoleau de căldură pe ei, se desfăceau la gât încinși de zăpușeală și porneau înapoi. Lunea se sculau devreme și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ci să rămână identic sieși, Începând cu cea mai expusă parte a ființei sale, corpul. Acesta este Însă chiar programul multora dintre dandy-i reali. Mai toți se Încrâncenează, uneori cu disperare, să Își conserve dacă nu frumusețea (care Îi ocolește pe cei mai mulți), măcar tonusul. Toți ar vrea ca urmele timpului să nu poată fi descoperite ușor pe suprafața corpului lor. Pe lângă dietele draconice, pe lângă tortura exercițiilor sportive, vopseaua și fardul sunt, cum s-a văzut, alte arme de preț, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
intimitatea lui decât pe cei egali cu el, elegantul nu mai are a se teme de vreun accident; dacă totuși se Întâmplă așa ceva, Înseamnă că este vorba despre una dintre acele lovituri ale sorții pe care nimeni nu le poate ocoli. În Anglia, anticamera este o instituție, iar aristocrația Îi datorează importanți pași Înainte: există puține case fără un asemenea loc, În care se pot discuta anumite probleme. Este o Încăpere destinată primirii celor inferiori. Distanța mai mare sau mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
plină de biscuiți. —Trebuie să recunosc că nu te prea văd mergând în Goa, dragă. Întotdeauna am crezut că ai gusturi tipic europene. Mâncare italiană și tot confortul din lume. În perioada asta a anului vremea e minunată, zise Violet ocolind subiectul. Impresia că, într-adevăr, nu voia să vorbească despre Goa era foarte puternică. Nu te-ai prea bronzat. —Ah, păi nu ies niciodată în soare fără să-mi dau cu tone de cremă de plajă, spuse ea repede, îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ești jos? —Marie! Mă uitai cu coada ochiului la mobil și ridicai din umeri. Nu mai era timp: trebuia să mă mulțumesc cu atât. — Da, la muncă. Hai jos. O cafeluță? o întrebă Lurch pe Marie, care-și făcu apariția ocolind masa lui de lucru printr-o parte. L-am răsplătit pe băiat cu un zâmbet aprobator: încetul cu încetul. Se dădea pe brazdă. Deocamdată nu, mulțumesc. Poate după ce termin cu țopăitul. Marie se duse țintă către mobil, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
seară de seară, observă Hugo, pe un ton vesel. Se așeză picior peste picior, bălăngănind un papuc negru, din piele de crocodil, în vârful piciorului. — Dumnezeule, sunteți groaznici cu toții, zise Sophie. — Din câte văd eu, toți ceilalți zânișori o cam ocolesc, zise Hugo gânditor. Și nu mă refer aici la orientarea sexuală, stai calm, Bill. Helen îi aruncă o privire răutăcioasă, dar nu putu rezista tentației unei reprize de șicane. — Tabitha crede că e mai bună decât toate celelalte, de când MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la Tom, care călătorea în acel moment în India, cu prietena lui nesuferită. —Voiau să știe unde eram când s-a sinucis Philip, chestii din astea, spunea Ben. La care, tot ce le-am putut spune a fost că probabil ocolisem the Angel 2 pe jumătate în autobuzul 73... Și dacă auzisem vreodată ceva despre Shirley Lowell și Philip, la care am răspuns din nou nu. Păi, eu am venit aici la aproape un an și jumătate după ce ea a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dimineață, zise Ben. Se pare că ai trecut pe la apartamentul ei și ai luat-o la întrebări. Da, dar nici măcar nu te bănuiam. În plus... Stai, zisei eu, mai încet. Îmi aminteam că, de îndată ce-i rostisem numele lui Ben, Hazel ocolise subiectul, se uitase la ceas și spusese că trebuie să plece. În acel moment mă gândisem că pur si simplu folosise faptul că-i pronunțasem numele ca un pretext pentru a scoate în evidență faptul că ea plecase de la petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prin fața noastră, spre marea mea uimire, un mare număr de demnitari, ofițeri, juriști - ulema -, oameni cu vază veniți cam de peste tot, printre care șeicul Astaghfirullah, vizirul al-Mulih, medicul Abu-Khamr, cu totul cam vreo sută de persoane, dintre care unii se ocoleau dintotdeauna. Boabdil a vorbit domol, cu glas scăzut, silindu-i astfel pe vizitatori să tacă și să se aplece spre el, ținându-și respirația: „În numele Domnului Binefăcător și Milostiv, am vrut să se adune aici, în palatul Alhambra, toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vor întoarce femeia și cu rodul ei. Când am ajuns înapoi la Fès, părinții mei erau din nou căsătoriți și au rămas foarte mirați și dezamăgiți că nu eram deloc surprins. M-am ferit să-i întreb prin ce mijloc ocoliseră interdicția. * * * Epistola lui Khâli continua: Îmi las de asemenea în mâinile tale solia, deși nu mie îmi aparține ea, ci suveranului care mi-a dat însărcinarea asta. Prin această misiune nădăjduiam să mă apropii de el, dar, mă jur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aici, și de cea de dincolo. Ziua în care am cunoscut-o începuse îngrozitor. Băiatul care avea grijă de măgar o luase pe alt drum decât cel obișnuit, cu puțin înainte de a intra în orașul nou. Crezând că voia să ocolească vreo îmbulzeală, l-am lăsat în pace. Numai că el m-a dus în mijlocul unei gloate, apoi, punându-mi frâul în mână, mormăi o scuză și se făcu nevăzut, fără a-mi lăsa timp să-i pun vreo întrebare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără să dezvălui destinația, care nu era un loc, ci un om: Aruj corsarul, zis Barbă Roșie. Aflasem într-adevăr că Harun se afla alături de el. Am plecat așadar drept spre Tlemcen, am urmat apoi drumul de coastă spre răsărit, ocolind orașele ocupate de castilieni, cum ar fi Oran sau Mers-el-Kebir, oprindu-mă în locuri unde puteam da peste granadini, ca de pildă la Alger și mai cu seamă la Cherchell, a cărui populație era alcătuită în totalitate sau aproape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]