8,329 matches
-
deja, e o dramă personală, insignifiantă, se face cu inocență jucată, ca și cum toată povestea aceasta își dezvăluie acum aspectele pozitive, "Cel puțin era liniște, femeia - bună și calmă.../ ...când m-am trezit, banca era dură și eu nu mai aveam pălărie...". E o trezire la realitate dintr-o lamentație a singuraticului, a inacceptatului. Alunecările spre un astfel de lirism al confesiunii sunt rapid amendate. Un alt text construit pe temele comune ale singurătății și ale lipsei de inspirație este Insomnie. Asocierea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu resturi sau ca la o pereche de sandale." (Coșmar). Într-o manieră apropiată de cea a expresioniștilor umanul se prelungește monstruos zguduind alcătuirile și universul să devină o vietate în agonie: "Deasupra noastră norii țin cerul, ca pe-o pălărie, să nu cază/ prin văile unde ugerul lui de piele zbârcită stă-n lapte de fân" sau "Doamne, auzi-mi inima ca pe goarnele decapitate/ cum strigă din toate părțile, din toate ruinele, din toate șopoanele./ Vezi-mi, Doamne, sufletul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al străzii și a fost refuzat de prescripțiile ideologice care îi fac pe cei fără adăpost niște proscriși, își mărturișește lui însuși inversarea norocului (la persoana a treia): "Și-a confirmat că este un proscris, iar de sub borul coborât al pălăriei ochii au început să-i lucească vinovat, având acea expresie criminală specifică anumitor convingeri" (43). Ca proscris, Crane a rezistat și el în fața concluziilor ideologice implicite care îl exilează pe cel fără adăpost, etichetându-l drept Celălalt. A te apropia
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
condiții inumane, mai ales dacă proveneau din Europa de Est sau de Sud - urmează să fie descoperită. Portretul realizat de Cahan adaugă și mai multe dimensiuni concluziilor ce pot fi trase, atunci când o tânără nemțoaică, deținătoare de cetățenie americană, care poartă o pălărie "cu o pădure de pene de struț" și lucrează ca servitoare în America, vine la centrul de imigrări pentru a-l lua pe fratele ei proaspăt sosit din Germania: "Uite-l că vine! Uite-l că vine! Hugo!" spunea fata
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
început, norocul fratelui este în completă opoziție cu cel al mozaicului de imigranți de dinainte. Cineva a venit după el. A reușit ceea ce unii doar visau: să fie eliberat. Apoi, îmbrăcămintea surorii, care nu includea doar penele de păun din pălărie, ci și o "jachetă nou-nouță din stofă albastră supraîmpodobită cu firete în toate culorile curcubeului" sugerează gradul de asimilare americană și succesul fetei, din nou în opoziție cu familiile de imigranți descrise mai sus (116). Ceea ce îi face hainele în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se așază seara la colțul bulevardului Broadway și al străzii Twenty-sixth (Douăzeci și șase). Asemeni lui Crane, Dreiser manipulează în mod abil așteptările majorității cititorilor atunci când acesta le descrie un "soldat scund, îndesat, într-un mantou larg și cu o pălărie din fetru moale", căruia un polițist i se adresează în treacăt, când îl salută, drept "Căpitane". Căpitanul și-a ocupat locul în zona teatrului de lux al orașului, pe unde trec "persoane înstărite care se plimbă, un domn în haine
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aliniați în spatele lui. Apoi își duce companionii fără adăpost la o pensiune și le plătește șederea pentru acea noapte. "Când ultimul dintre ei a dispărut pe scara ponosită, el iese în aerul rece, se înfofolește în mantou, își coboară borurile pălăriei și hoinărește solitar și tăcut prin noapte" (172). Până aici, se poate bănui că și Căpitanul este un om fără adăpost. Dar acest lucru nu este niciodată confirmat, iar cititorul este lăsat să se confrunte cu prezentul neconcludent, pe lângă faptul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
iar în ei se aflau niște viermi respingători. Viermii ne-au micșorat într-atâta rațiile încât nu mai speram să scăpăm de foamete și credeam că vom sfârși devorați de acei viermi dezgustători. Mâncau totul cu excepția fierului: hainele, cizmele, papucii, pălăriile, cămășile, ciorapii; iar din navă mâncau bârnele și ne temeam că vor face o gaură într-una din părțile navei și ne vom scufunda (Jane 119). O relatare despre colonizare mai subtilă din punct de vedere psihologic este povestea lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aseamănă mai mult cu o cronologie, dar sunt prezente tehnici asociate cu romanul modern. De exemplu, Dennis Clancie este luat prizonier de tatăl femeii pe care o iubește. După ce acesta se eliberează, un servitor aduce apă, altul prosopul și altul pălăria; toți l-au servit la cină și l-au dus în camera sa. A doua zi, după ce i s-au returnat calul și armele în bună ordine, își ia rămas bun de la Doamna casei, care l-a ajutat să scape
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
asociat de obicei cu romanul realist. Wild, în cârdășie cu hoții, vrea să returneze lucrurile furate de la o doamnă în schimbul unei recompense, aceasta fiind metoda sa favorită de a înșela oamenii: Atunci când mergea doamna pe strada..., un hamal autorizat cu pălăria într-o mână se oprește lângă trăsură iar doamna, înțelegând mesajul, oprește trăsura, coboară geamul și îl întreabă pe individ: "Vrei să-mi spui ceva, prietene?" Individul nu răspunse, ci îi puse în palmă ceasul furat și toate lucrușoarele și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Capone s-a întunecat. L-a împins cu violență pe de Lawd deoparte. "Dispari naibii din calea mea", a mârâit [Capone]". Întorcându-se spre Harrison, Berger observă: "Ochii bătrânului erau umezi din cauza durerii și a umilinței. Și-a strâns puternic pălăria în mâini. S-a uitat cu ochii pierduți după gansterul care se îndepărta. Nu era nevoie să facă asta", a spus el" (180-181). Berger amintește de acest incident trei ani mai târziu, la înmormântarea lui Harrison, sub cupola arcuită a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
secolului al XIX-lea locul femeii este mai mult pe piedestal, cea de-a doua jumătate produce o imagine mai puțin poetica. Pariziana din jumătatea a doua nu mai poate fi comparată cu acea femeie, necunoscută firava și tandra cu pălărie roz, moartă pe străzile Parisului, al cărei sânge revoluționarul Florent în Le Ventre de Paris de Zola îl va resimți tot timpul pe mâinile sale. Această apariție, despre care el nu știe și nici nu va afla nimic concret, va
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
femeia pariziana 307. Pariziana întreține mitul întâlnirii romantice neașteptate, cu toate ca de multe ori are grijă să o regizeze în prealabil. Frédéric califica prima întâlnire cu doamna Arnoux că o apariție, în care sunt invocate detaliile cele mai semnificative: strălucirea ochilor, pălăria, rochia elegantă 308. Efectul acestei apariții depășește portretul 309. Frédéric revine de nenumărate ori la această primă întâlnire, surprinzând detaliile care îi scăpaseră pe moment 310. Speranța repetării acestei miraculoase întâlniri devine pentru Frédéric o obsesie 311. Însemnătatea primei întâlniri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
toilettes légères qui montrent la peau" [Maupassant, L'inconnue, în La parure, p.685]. Costumul sculptează, cât permite codul estetic al epocii, corporalitatea sensibilă a Parizienei. Natură țesăturii (satin, mătase, dantelă, catifea) conota senzualitatea atingerii. Încorsetata, decorată cu mănuși și pălărie, în mătase, blănuri și dantele, Pariziana tulbură sufletele și inimile bărbaților. "Quand elle traversa leș salons, dans să grande robe de faille roșe à longue traine Louis XIV, encadrée de hautes dentelles blanches, îl y eut un murmure, leș hommes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
îmbrăcată în doliu: "Hélène venait, pour la première fois, de quitter le deuil. Elle portait une robe grise, garnie de nœuds mauves" [Zola, Une page d'amour, p.78]. Îmbrăcămintea este un cod complex: formă, culoarea 398, dimensiunile, ornamentele coafurii, pălăriei sau rochiei sunt semne ale modei. Accesoriile seducției Parizienei constituie capitole care nu sunt neglijate în descrierile de epocă și cele românești: "Nous ne craignons pas d'exagérer en disant que toutes leș femmes avaient des diamants, excepté deux ou
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Fiecare dintre Pariziene se personalizează prin anumite detalii: "C'était Mme Correur, avec un chapeau garni d'une botte de roses" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.74]. Anumite obiecte ale toaletei, sugestive în receptarea estetică franceză, cum ar fi pălăria sau mănușile, pot defini eul Parizienei mai mult chiar decât față sau corpul lor399. Elementele miniaturizate importante se concentrează cu precădere în jurul capului și al picioarelor. În opera să, cum menționează E.P.Kuciborskaia [1973, p.80], detaliul are cel mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
journée à perdre: toilette du lever, toilette du matin, toilette de la journée, toilette du soir, toilette de concert ou de bal..." [Kock, p.150]. 399 Spectatorul poate fi atras de arhitectură savanta a coafurii mai mult decât de trăsăturile fetei. Pălăria este de un efect estetic deosebit și servește pentru a înnobila și încadra față: "Ea înseamnă, în sensul cel mai literal, o încadrare a feței, ca un tablou într-o râma" [Huizinga, p.275]. "Leș conditions sociales ne șont jamais
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
grace et en gentillesse, ce qu'il perd en dimension. (...) Comme ce mignon chapeau relève le teint, anime leș yeux, fait ressortir la régularité du profil, ou en dissimule l'incorrection!" [La Parisienne, nr.4, 1869]. În salonul lui Renée, pălăriile nu trec neobservate: "M. de Mareuil, dans le trouble où l'avaient laissé șes espérances électorales, trouva des mots profonds sur la nouvelle forme des chapeaux" [Zola, La Curée, p.47]. Fiecare din Pariziene pune accent pe anumite lucruri: "La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
realitate pe care nu prea o înțeleg. Unde lumea votează, după slujba de duminică, din bun-simț pentru comunitate, ascultând de preot și de primar. Acolo e cheia votului, și în fața neprihănirii lor, a celor din România profundă, eu îmi scot pălăria. 14 decembrie 2009 În urmă cu exact douăzeci de ani, câțiva concetățeni de ispravă, idealiști, exasperați și îndrăzneți până la ignorarea instinctului de conservare, au încercat să-i scotă pe ieșeni în stradă pentru a protesta împotriva regimului dictatorial comunist instaurat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
el era cu vreo 2-3 centimetri, poate și patru, mai scurt, avea o musculatură herculeană, piciorul la scobitura talpei era plin (Platfuss, cum zice neamțul), însă nu-l jena deloc la mers. Păr negru ca corbul, fața, un brun alb. Pălăria lui favorită era semi-joben, mergea totdeauna privind în pământ, cu capul puțin aplecat în jos, și mai totdeauna gînditor. Somnul îi era neregulat, aci citea de cu seară până răsărea soarele, aci dormea de cu seară până la amiază și uneori
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a învăța să scrie și să citească și pentru toți cei care cred, ca mine, că educația este valoarea de bază pe care statul trebuie să o cultive și să o subvenționeze, îmi scot, acum la început de an școlar, pălăria și le urez succes și șansă! Și sper să nu emigreze chiar toți. 30 septembrie 2014 Din noianul de știri, șantaje, capcane, dezinformări și minciuni pe care ni-l revarsă neobosit Facebookul, mi-a atras atenția, de curând, reluarea, de către
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
are loc bătătura casei acesteia, ci cu Ana lui Vasile Baciu, promisă de tatăl ei lui George Bulbuc. Acesta din urmă, vrând să-l provoace pe Ion, dansează cu Florica. La un moment dat, lumea se oprește, barbații Își scot pălăriile, cei de pe prispă se ridică; venise preotul Belciug Împreuna cu doamna Maria Herdelea, nevasta Învățătorului, cu domnișoara Laura si cu Titu. În acest timp, Ion și-a dat Întâlnire cu Ana, În grădină, sub un nuc. În timp ce stăteau Îmbrățișati, au
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prevăzută cu două buzunare În care se mai găsesc sau nu resturi de tutun și uneori chiar foița necesară confecționării unei țigări. Când aceasta lipsește, face apel la ziarul „Dimineața”, mai tot timpul rupt pe margini pentru același scop. Forma pălăriei unui țăran nu mai seamănă nici pe departe cu obiectul, inițial În momentul procurării lui. (O scenă a pălăriei o joacă Marin Preda și la Paris.) Borurile se pleoștesc, pamblica putrezește din pricina ploilor, iar culoarea e anulată și ea de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
confecționării unei țigări. Când aceasta lipsește, face apel la ziarul „Dimineața”, mai tot timpul rupt pe margini pentru același scop. Forma pălăriei unui țăran nu mai seamănă nici pe departe cu obiectul, inițial În momentul procurării lui. (O scenă a pălăriei o joacă Marin Preda și la Paris.) Borurile se pleoștesc, pamblica putrezește din pricina ploilor, iar culoarea e anulată și ea de soare, ca și În cazul pantalonilor. Ni-l imaginăm pe Moromete ieșit la podișcă, cu trei degete de la mâna
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Pe acest fond, apărea amintirea iubitei de la Charlotenburg, un leitmotiv al nuvelei. Semnele schimbării apar În finalul acestui episod, gestul personajului având semnificații premonitorii. „Aproape ajunsese când auzi tramvaiul gemând metalic În urma lui. Se opri și Îl salută lung cu pălăria. Prea târziu! - exclamă. Prea târziu.” Astfel se pregătește trecerea spre spațiul irealului. Episodul al doilea, cel mai lung dintre toate, dezvoltă planul secund și sporește ambiguitatea textului. Grădina „țigăncilor” se constituie În contrast cu lumea din care vine Gavrilescu, „neașteptată, nefirească răcoare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]