7,232 matches
-
El apare în amețitoarea demnitate de colaborator al lui Dumnezeu, de continuator la opera creației, cu condiția ca toate să le îndeplinească în sensul și în rostul universal, rânduit de Ziditorul lumii. Iar când oamenii cad din ordinea cosmică a paradisului și se văd goi și rușinați în fața lui Dumnezeu, puterea divină intervine pentru a-i îmbrăca. După referatul biblic, primele costume, adică meșteșugul înveșmântării e de origine divină. Citind atent Biblia, vom descoperi că, rând pe rând, toate meșteșugurile și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fost ceea ce sunt numerele abstracte pentru inteligența matematicienilor filosofi, care văd în ele arhetipuri transcendente ale lucrurilor sensibile. Similar e cazul rapsodului orb, care a fost legendarul Homer și al modernului John Milton, care, cu ochii stinși, a văzut strălucirile Paradisului pierdut. Cazurile acestea, greu de lămurit pentru metoda esteticii moderne, sunt foarte apropiate de ceea ce teologia mistică numește „simțurile interioare”. Ele corespund simțurilor fizice prin care luăm contact cu lumea externă. Dar pe când acestea revarsă spiritul în afară de sine și îl
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
inconnu și R. Biot: Le corps et l’âme.). în creștinism, această interpenetrație, această prelungire a universului în om, prin care culminează creația văzută și această înrâurire a lui asupra mediului cosmic, e un adevăr. Păcatul lui Adam a desfigurat paradisul, a introdus dezarmonia între viețuitoare, a făcut ca pământul să dea spini și pălămidă. Suferința și urâtul din natură sunt urmări ale păcatului omenesc. Transpus din morală în estetică, răul ia aspectul urâtului. E o anumită imperfecțiune de care suferă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca Racine și Corneille, ci după disciplina hagiografiei bisericești. Romanul Idiotul e, în realitate, o hagiografie modernă, iar Frații Karamazov o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație e conștiința creștină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești. Această conștiință creștină, dramatică, profundă ca un abis și eroică, deține taina marilor înnoiri ale artei moderne. Dar ca s-o înțeleagă, artistul trebuie să se elibereze cu totul de superstiția antichității. DESPRE SUBLIM Revenim în acest capitol
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lume căzută redevine cosmos și e ridicată din nou la strălucirea în care a fost creată. Sophia nu e deci numai „transcendentul care coboară”, dar și cosmosul, care suie transfigurat în lumina cerească. E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual, după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului. A despărți această idee de dogma care o conține și a o expedia în inconștient de dragul categoriilor abisale, e ca și cum ai spune că mărturisirea n are legătură cu dogma soteriologică și că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al acestei arte nu mai e ispitit să creadă că ea ar fi o spontană emanație a abisului. Cugetat și asimilat până în ultimul amănunt la viziunea vieții veșnice, stilul bizantin e concretizarea sublimă a dogmei ortodoxe. PARTEA A TREIA NOSTALGIA PARADISULUI NOSTALGIA PARADISULUI Vom căuta să răspundem, în aceste ultime capitole, la întrebarea pe care am rezervat-o și care se referă la finalitatea culturii în raport cu religia. Atât cultura cât și civilizația, cuvinte care întregesc sfera zămislirilor pur omenești, se concep
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
arte nu mai e ispitit să creadă că ea ar fi o spontană emanație a abisului. Cugetat și asimilat până în ultimul amănunt la viziunea vieții veșnice, stilul bizantin e concretizarea sublimă a dogmei ortodoxe. PARTEA A TREIA NOSTALGIA PARADISULUI NOSTALGIA PARADISULUI Vom căuta să răspundem, în aceste ultime capitole, la întrebarea pe care am rezervat-o și care se referă la finalitatea culturii în raport cu religia. Atât cultura cât și civilizația, cuvinte care întregesc sfera zămislirilor pur omenești, se concep în opoziție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Hristos și-a început Evanghelia afirmând de nouă ori existența fericirii. Această fericire, cu sensul cel mai pozitiv și cu substrat transcendent și veșnic, care absoarbe dincolo de lume supremele aspirații ale sufletului omenesc, se numește cu alt termen paraclisul. Ideea paradisului nu e specific creștină, ci o idee ce aparține întregului neam omenesc. Reminiscență a unei stări pierdute, sau aspirație către o stare viitoare, paradisul e un suspin adânc și universal omenesc. Universalitatea acestei idei se confundă cu universalitatea religiei. Caracterul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care absoarbe dincolo de lume supremele aspirații ale sufletului omenesc, se numește cu alt termen paraclisul. Ideea paradisului nu e specific creștină, ci o idee ce aparține întregului neam omenesc. Reminiscență a unei stări pierdute, sau aspirație către o stare viitoare, paradisul e un suspin adânc și universal omenesc. Universalitatea acestei idei se confundă cu universalitatea religiei. Caracterul ei supralumesc ne arată că e de natură pur religioasă. Dar, din expunerile de până acum, am constatat deopotrivă universalitatea voinței de cultură, chiar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca o fiică de mamă. Aceste motive, în care datele cele mai recente ale etnologiei concordă cu imaginea despre lume, pe care ne-o dă Biblia, ne îndreptățesc, credem, să formulăm ideea că: întreaga creație omenească se naște din nostalgia paradisului. În nostalgia paradisului noi vedem sentimentul adânc și universal omenesc, din a cărui substanță își trag vigoarea toate operele de cultură și de civilizație ale spiritului, precum norii care înfloresc nemărginirea cerului și negurile greoaie, ce se târăsc pe fața
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de mamă. Aceste motive, în care datele cele mai recente ale etnologiei concordă cu imaginea despre lume, pe care ne-o dă Biblia, ne îndreptățesc, credem, să formulăm ideea că: întreaga creație omenească se naște din nostalgia paradisului. În nostalgia paradisului noi vedem sentimentul adânc și universal omenesc, din a cărui substanță își trag vigoarea toate operele de cultură și de civilizație ale spiritului, precum norii care înfloresc nemărginirea cerului și negurile greoaie, ce se târăsc pe fața pământului se zămislesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
târăsc pe fața pământului se zămislesc din aceeași sărată și amară respirație a mării. Nu e nevoie să introducem în considerațiile noastre nici o fantasmagorie științifică la fel cu aceea a inconștientului dinamic, individual sau colectiv, pentru a înțelege că nostalgia paradisului e un sentiment fundamental și complex, care intră în alcătuirea vieții noastre sufletești ca un element neînduplecat, ce nu ne îngăduie să acceptăm pacea și seninătatea unei existențe zoologice oarecare. Nostalgia paradisului e sentimentul că suntem din această lume și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
individual sau colectiv, pentru a înțelege că nostalgia paradisului e un sentiment fundamental și complex, care intră în alcătuirea vieții noastre sufletești ca un element neînduplecat, ce nu ne îngăduie să acceptăm pacea și seninătatea unei existențe zoologice oarecare. Nostalgia paradisului e sentimentul că suntem din această lume și totuși nu-i aparținem; că lumea din spiritul nostru nu e identică cu lumea care ne înconjoară; că suntem în mijlocul ei ca niște rămași pe dinafară dintr-o ordine înaltă de existență
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în sfârșit, tot ceea ce în ființa noastră rimează în chip tainic cu veșnicia ne împinge la depășirea modului actual de existență și la cucerirea unui mod superior și desăvârșit, conceput în antinomie cu cel de acum și de aici. Nostalgia paradisului e astfel sentimentul antinomiei noastre existențiale, de făpturi libere în spirit, dar contrazise de limitele ce ne par fatale; de făpturi sfâșiate de chin, dar care concepem o liniște cerească; de făpturi menite morții, dar care ne cugetăm în nemurire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nostalgiei, vin parcă din zădărnicia oricăror strădanii de-a înfrânge captivitatea unui destin fără ieșire Chipul, care apare mereu pe cer, al ciobanului din lună dă un accent aproape tragic acestui sentiment al singurătății și al înstrăinării. Legat de ideea paradisului, sentimentul nostalgiei capătă o perspectivă dincolo de lume și dincolo de moarte. Din omenesc cum era, el devine un sentiment fundamental religios al supranaturalului. Căci nostalgia paradisului nu mai e dorul de casă sau dorul de țară din această lume, ci dorul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dă un accent aproape tragic acestui sentiment al singurătății și al înstrăinării. Legat de ideea paradisului, sentimentul nostalgiei capătă o perspectivă dincolo de lume și dincolo de moarte. Din omenesc cum era, el devine un sentiment fundamental religios al supranaturalului. Căci nostalgia paradisului nu mai e dorul de casă sau dorul de țară din această lume, ci dorul de patria cerească a spiritului nemuritor. Ideea paradisului, adică a unui loc care a fost sau care va fi al fericirii veșnice, e universal omenească
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și dincolo de moarte. Din omenesc cum era, el devine un sentiment fundamental religios al supranaturalului. Căci nostalgia paradisului nu mai e dorul de casă sau dorul de țară din această lume, ci dorul de patria cerească a spiritului nemuritor. Ideea paradisului, adică a unui loc care a fost sau care va fi al fericirii veșnice, e universal omenească. Fie ca formă anteistorică privind începutul lumii, fie ca formă postistorică privind sfârșitul ei, fie ca amândouă deodată, această idee e comună tuturor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca o cristalizare embrionară a monoteismului, socotit ca ulterior, ci ca o supraviețuire în politeismul degenerat a ideii Dumnezeului unic de la început. De această idee comună a unui Dumnezeu suprem, autor al lumii și al omului, e strâns legată ideea paradisului. Popoarele păgâne, cum observă istoricii religiilor, n-au putut concepe producerea lumii și a omului în sensul creației mozaic-creștine, ci ca o naștere din Dumnezeu, prin analogie cu generația biologică. În gândirea păgână, semizeii și eroii mitologici reprezintă astfel generații
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sensul creației mozaic-creștine, ci ca o naștere din Dumnezeu, prin analogie cu generația biologică. În gândirea păgână, semizeii și eroii mitologici reprezintă astfel generații intermediare între divinitate și oamenii muritori. Indiferent însă de felul cum e imaginată proveniența omului, ideea paradisului, adică a unei stări fericite de comunitate și de armonie a omului cu divinitatea, e comună acestor popoare, precum comună e ideea unei catastrofe care a sfărâmat armonia primară și a prăbușit pe om în condiția mizeriei și a morții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a sfărâmat armonia primară și a prăbușit pe om în condiția mizeriei și a morții terestre. În vechea mitologie sumeriană a asirobabilonienilor nu se precizează bunăoară care a fost vina omului de-a meritat pedeapsa potopului, catastrofa care a șters paradisul de pe fața pământului. În vechea mitologie egipteană această vină e precizată în revolta oamenilor împotriva zeului suprem Ra, pe care l-au socotit de la o vreme prea bătrân și neputincios ca să mai conducă lumea, drept care zeul, jignit și înfuriat, a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vină e precizată în revolta oamenilor împotriva zeului suprem Ra, pe care l-au socotit de la o vreme prea bătrân și neputincios ca să mai conducă lumea, drept care zeul, jignit și înfuriat, a dezlănțuit un adevărat masacru în neamul omenesc. Ideea paradisului, chiar la aceste popoare din afară de sfera biblică, e luată în două accepțiuni: e mai întâi un paradis pământesc, pierdut din cauze mai mult sau mai puțin lămurite și e, după aceea, un paradis ceresc, al sufletului, dincolo de moarte. însuși
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prea bătrân și neputincios ca să mai conducă lumea, drept care zeul, jignit și înfuriat, a dezlănțuit un adevărat masacru în neamul omenesc. Ideea paradisului, chiar la aceste popoare din afară de sfera biblică, e luată în două accepțiuni: e mai întâi un paradis pământesc, pierdut din cauze mai mult sau mai puțin lămurite și e, după aceea, un paradis ceresc, al sufletului, dincolo de moarte. însuși termenul de paradis în concepția primă e legat de un anume loc pe fața pământului, de frumusețe și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adevărat masacru în neamul omenesc. Ideea paradisului, chiar la aceste popoare din afară de sfera biblică, e luată în două accepțiuni: e mai întâi un paradis pământesc, pierdut din cauze mai mult sau mai puțin lămurite și e, după aceea, un paradis ceresc, al sufletului, dincolo de moarte. însuși termenul de paradis în concepția primă e legat de un anume loc pe fața pământului, de frumusețe și de fericire, ce nu-și găsește pereche în lumea de azi. În ce privește proveniența cuvântului paradeisos întrebuințat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aceste popoare din afară de sfera biblică, e luată în două accepțiuni: e mai întâi un paradis pământesc, pierdut din cauze mai mult sau mai puțin lămurite și e, după aceea, un paradis ceresc, al sufletului, dincolo de moarte. însuși termenul de paradis în concepția primă e legat de un anume loc pe fața pământului, de frumusețe și de fericire, ce nu-și găsește pereche în lumea de azi. În ce privește proveniența cuvântului paradeisos întrebuințat în introducerea Septuagintei, învățații nu sunt întru totul de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumea de azi. În ce privește proveniența cuvântului paradeisos întrebuințat în introducerea Septuagintei, învățații nu sunt întru totul de acord; unii îl derivă din ebraicul târziu pardes, iar alții din bactricul sau persanul pairidaeza, care înseamnă trecere de la o stare la alta. Paradisul trecut astfel la evrei și la greci e tot una cu Edenul biblic. Edenul e peisajul în care era grădina întâilor oameni. Dar chiar cuvântul acesta ebraic derivă din asirianul edinu, care înseamnă câmpie. Edin se numește câmpia mesopotamică, iar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]