6,167 matches
-
a rezultat în urma creeri unui) univers paralel în care corespondentul călătorului nu va fi conceput niciodată, ca și consecință. Totuși, existența sa precedentă în universul original nu este alterată. Exemple de universuri paralele postulate în fizică sunt: În ideea prevenirii paradoxurilor prin presupunerea că respectivul călător este dus într-un univers paralel, în timp ce trecutul său original rămâne intact, este comun de asemenea și în lucrările științifico-fantastice. Altă ipoteză, din care principiul autoconsistenței a lui Novikov poate fi luat ca exemplu, afirmă
Paradoxul bunicului () [Corola-website/Science/315079_a_316408]
-
dar direcția în care se îndreaptă va fi reluată după perioada de conflict. Poate fi de asemenea incert dacă presupusul călător a alterat trecutul sau a precipitat viitorul pe care și-l amintește. Unele povești SF sugerează că determinarea oricărui paradox va cauza distrugerea universului, sau cel puțin părțile din spațiu și timp afectate de paradox. Intrigile a asemenea povești tind să se învârtă în jurul prevenirii paradoxurilor. Considerarea paradoxului bunicului a dus la o concluzie conform căreia călătoria în timp este
Paradoxul bunicului () [Corola-website/Science/315079_a_316408]
-
de asemenea incert dacă presupusul călător a alterat trecutul sau a precipitat viitorul pe care și-l amintește. Unele povești SF sugerează că determinarea oricărui paradox va cauza distrugerea universului, sau cel puțin părțile din spațiu și timp afectate de paradox. Intrigile a asemenea povești tind să se învârtă în jurul prevenirii paradoxurilor. Considerarea paradoxului bunicului a dus la o concluzie conform căreia călătoria în timp este, prin natură, paradoxală și, astfel, logic imposibilă, în aceeași ordine de idei ca și cuadratura
Paradoxul bunicului () [Corola-website/Science/315079_a_316408]
-
precipitat viitorul pe care și-l amintește. Unele povești SF sugerează că determinarea oricărui paradox va cauza distrugerea universului, sau cel puțin părțile din spațiu și timp afectate de paradox. Intrigile a asemenea povești tind să se învârtă în jurul prevenirii paradoxurilor. Considerarea paradoxului bunicului a dus la o concluzie conform căreia călătoria în timp este, prin natură, paradoxală și, astfel, logic imposibilă, în aceeași ordine de idei ca și cuadratura cercului. De exemplu, filozoful Bradley Dowden a făcut acest argument scurt
Paradoxul bunicului () [Corola-website/Science/315079_a_316408]
-
pe care și-l amintește. Unele povești SF sugerează că determinarea oricărui paradox va cauza distrugerea universului, sau cel puțin părțile din spațiu și timp afectate de paradox. Intrigile a asemenea povești tind să se învârtă în jurul prevenirii paradoxurilor. Considerarea paradoxului bunicului a dus la o concluzie conform căreia călătoria în timp este, prin natură, paradoxală și, astfel, logic imposibilă, în aceeași ordine de idei ca și cuadratura cercului. De exemplu, filozoful Bradley Dowden a făcut acest argument scurt în cartea
Paradoxul bunicului () [Corola-website/Science/315079_a_316408]
-
ale obezității asupra sănătății populației în general sunt bine susținute de dovezile disponibile, rezultatele în materie de sănătate în anumite subgrupuri par să se amelioreze la o valoare crescută a indicelui masei corporale (IMC), un fenomen cunoscut sub denumirea de paradoxul supraviețuirii în rândul persoanelor obeze. Paradoxul a fost descris pentru prima dată în 1999, la persoane supraponderale și obeze supuse hemodializei, și a fost ulterior constatat la persoane cu insuficiență cardiacă și cu boala arterială periferică (BAP). La persoanele cu
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
general sunt bine susținute de dovezile disponibile, rezultatele în materie de sănătate în anumite subgrupuri par să se amelioreze la o valoare crescută a indicelui masei corporale (IMC), un fenomen cunoscut sub denumirea de paradoxul supraviețuirii în rândul persoanelor obeze. Paradoxul a fost descris pentru prima dată în 1999, la persoane supraponderale și obeze supuse hemodializei, și a fost ulterior constatat la persoane cu insuficiență cardiacă și cu boala arterială periferică (BAP). La persoanele cu insuficiență cardiacă, în rândul celor cu
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
cea mai recentă formă de logică matematică, în special prin lucrările sale "Noua logică" și "Logica polivalentă", unde prezintă sistemul axiomatic "Principia Mathematica" realizat de Russell-Whitehead, precum și sistemul implicației al lui C. I. Lewis. De asemenea, a cercetat intensiv problema paradoxurilor logico-semantice, având convingerea că soluția la ele era valabilă și în lucrările filosofilor scolastici. Ștefan Lupașcu, cunoscut filosof francofon al științei, a încercat să pună bazele unei noi epistemologii, în armonie cu mecanica cuantică, recent dezvoltată atunci. El a susținut
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Ironie și autoironie, Victor Știr cu două plachete: Cava"lerul norilor și" "Adulter cu moartea" alternează poemele laconice cu textele ample vădind o irepresibila înclinație spre sfidarea locurilor comune, a liniștii interioare și a stării de "călduț" din cotidian. Cultivând paradoxul o "speranța": "E/dimineață/ Cade/De pe mine șolzi/Somnul/Și-n viața intru/ Că într-un mormânt.") sau dedându-se excursului ludic, poetul e, în genere, prolix în textele de mai mare amploare și sugestiv în cele mai concentrate, acestea
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
-și schimbe structurile, oglinzile senine în coșmare. Vînătorul ia ceva din hieraticul chip al naturii disponibile să instaureze o altă ordine a valorilor, să participe la regia dramei. Realitate și vis, neliniște și reculegere se conjugă într-un scenariu de paradoxuri, de amînate "replici" ale ființei, de expansiuni ale realului ce cunoaște în final revelația cuvîntului, luminii. Neiertătorul strigăt anunță nașterea luminii, purificarea de "păcatele lumii". Legea morală - o obsesie a poetului - se revendică de la mitologia luminii. Eticizarea vînătorii nu e
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
o multitudine de civilizații extraterestre avansate, atunci de ce nu au fost văzute dovezi, ca de exemplu nave sau sonde spațiale? O examinare mai detaliată a implicațiilor acestei întrebări a început cu o notița a lui Michael H. Harț în 1975 Paradoxul acesta este uneori numit și paradoxul Fermi-Hart. O altă întrebare, strâns legată, se referă la „Marea Tăcere”: zborurile stelare sunt greu de realizat, dar dacă viața este un fenomen obișnuit din Univers, atunci de ce până acum nu s-au putut
Paradoxul lui Fermi () [Corola-website/Science/320051_a_321380]
-
atunci de ce nu au fost văzute dovezi, ca de exemplu nave sau sonde spațiale? O examinare mai detaliată a implicațiilor acestei întrebări a început cu o notița a lui Michael H. Harț în 1975 Paradoxul acesta este uneori numit și paradoxul Fermi-Hart. O altă întrebare, strâns legată, se referă la „Marea Tăcere”: zborurile stelare sunt greu de realizat, dar dacă viața este un fenomen obișnuit din Univers, atunci de ce până acum nu s-au putut detecta măcar transmisii radio ale altor
Paradoxul lui Fermi () [Corola-website/Science/320051_a_321380]
-
referă la „Marea Tăcere”: zborurile stelare sunt greu de realizat, dar dacă viața este un fenomen obișnuit din Univers, atunci de ce până acum nu s-au putut detecta măcar transmisii radio ale altor civilizații? Au existat încercări de a rezolva paradoxul Fermi prin găsirea unor dovezi despre civilizațiile extraterestre, împreună cu ipoteza că viața extraterestră ar putea exista și fără să știm noi. Contraargumente sugerează că viața extraterestră inteligență nu există sau apare atât de rar în timp și spațiu, încât oamenii
Paradoxul lui Fermi () [Corola-website/Science/320051_a_321380]
-
de rar în timp și spațiu, încât oamenii nu vor face niciodată contact cu ea. Începând cu Michael H. Harț s-a depus un mare efort în dezvoltarea teoriilor științifice despre acest subiect și posibilele modele ale vietii extraterestre, astfel încât paradoxul Fermi a devenit un punct teoretic de referință pentru o mare parte din această muncă științifică. Există deja numeroase lucrări de specialitate care abordează problemă în mod direct, încercând să dea răspunsuri și la întrebările specifice din domeniile corelate precum
Paradoxul lui Fermi () [Corola-website/Science/320051_a_321380]
-
deja numeroase lucrări de specialitate care abordează problemă în mod direct, încercând să dea răspunsuri și la întrebările specifice din domeniile corelate precum astronomie, biologie, ecologie și filozofie. În special domeniul emergent al astrobiologiei a adus o abordare interdisciplinara a paradoxului Fermi și a întrebărilor asupra vieții extraterestre.
Paradoxul lui Fermi () [Corola-website/Science/320051_a_321380]
-
() este o ipoteză care se referă la implicațiile paradoxului lui Fermi și poate fi considerată o explicație pentru ceea ce se numește "marea tăcere". Imposibilitatea de a găsi o civilizație extraterestră în universul observabil implică posibilitatea ca un "mare filtru" să acționeze pentru a reduce numărul mare de locuri unde
Marele filtru () [Corola-website/Science/320363_a_321692]
-
deja istorie?") scris de economistul Robin Hanson. Prima versiune a fost scrisă în august 1996 și a fost actualizată ultima dată pe 15 septembrie 1998. Din acel moment, ipoteza lui Hanson a primit recunoașterea mai multor surse publicate care discutau paradoxul lui Fermi și implicațiile sale. Nu există nicio dovadă că extratereștrii au colonizat Pământul și nici nu am observat vreo urmă de viață extraterestră inteligentă cu tehnologia noastră actuală și nici nu am găsit cu programul SETI transmisiile altor civilizații
Marele filtru () [Corola-website/Science/320363_a_321692]
-
fi improbabili (în altă parte). Există multe scenarii alternative, care ar putea permite vieții inteligente să evolueze în Univers, fără niciun scenariu de autodistrugere catastrofică sau fără dovezi vizibile pentru noi. Aceste scenarii sunt analizate în detaliu în secțiunea argumentelor paradoxului lui Fermi: "Ei există, dar nu vedem noi nicio dovadă". Argumentele includ și ideile: Ca un exemplu, astronomul Seth Shostak de la Institutul SETI susține că se poate postula ideea unei galaxii plină de civilizații extraterestre inteligente care nu au reușit
Marele filtru () [Corola-website/Science/320363_a_321692]
-
cu mega-proiectele extraterestre de inginerie galactică? Unde sunt ei? Putem concluziona din absența lor ca marele filtru funcționează și că unul dintre pașii care duc la viață inteligentă este puțin probabil? Seth Shostak precizează: Aceasta este, desigur, o variantă a paradoxului lui Fermi: Noi nu vedem indicii despre dovezile unei inginerii galactice și, în consecință, trebuie să concluzionăm că suntem singuri. Dar ipoteza posibil viciată aici este când noi ne putem pronunța dacă proiectele de construcție extrem de vizibile sunt un rezultat
Marele filtru () [Corola-website/Science/320363_a_321692]
-
cauză-efect. Consecințele tuturor acțiunilor trebuie suportate. Deși o acțiune ulterioară poate schimba "efectele" uneia anterioare, aceste efecte (și acțiunea inițială însăși) nu pot fi făcute să nu fi existat. Orice încercare de a altera evenimente trecute poate da naștere unui paradox care să distrugă structura timpului, afectând întregul Pământ. În cărțile despre Thomas Covenant, Donaldson preia termeni din limba sanscrită, semnificativi pentru hinduism și budism, adaptându-le înțelesul limbajului folosit în Tărâm. De exemplu, termenul "moksha", care în sanscrită se referă
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
și H.G. Wells se poate spune că are o apariție episodică, sub forma fotografiei de pe peretele casei lui Alex, lângă ușa din față). Filmul a fost regizat de stră-strănepotul lui Wells, Simon Wells, având o intrigă revizuită și idei de paradox și schimbare a trecutului. Locația se schimbă din Richmond, Surrey, până în centrul New York City, unde călătorul temporal se duce înainte în timp pentru a afla răspunsul la întrebarea sa despre 'Aplicațiile practice ale călătoriei temporale'. Întâi ajunge în New York-ul
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
prezentată la începutul articolului), insistă asupra caracterului nealeatoriu a literaturii potențiale. Această idee provine de la Queneau. El este cel care, cu mult înainte de înființarea grupului, teoretiza o opoziție fundamentală între "hazardul pur" și "hazardul născut din constrângere". Prin urmare, contradicția, paradoxul sau chiar tensiunea ce ar putea fi observate între libertate și constrângere nu reprezintă decât o aparență. Ceea ce Raymond Queneau nu suportă nu este incertitudinea în sine, ci incertitudinea născută din hazard. Sunt admise soluțiile multiple, ca condiția ca el
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
la Jocuri. Acest lucru s-a întâmplat rar, dar un exemplu notabil este cel al prințesei spartane Cynisca, fiica lui Archidamos al II-lea, care a câștigat cursa carelor de luptă de două ori devenind prima câștigătoare din istoria Jocurilor. Paradoxul este și mai pronunțat prin faptul că ea, cel mai probabil, nu a fost prezentă la propria victorie, femeilor fiindu-le interzisă participarea inclusiv ca și spectatori. Cursa carelor era o metodă prin care grecii își demonstrau propria prosperitate. Cazul
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
migrat în masă spre galaxia noastră cu milioane de ani în urmă, pentru a scăpa de un cataclism cosmic și din care au evoluat civilizațiile actuale, printre care și pământenii - aducând-l la viață și producând astfel în Secoh un paradox atât de violent, încât îl neutralizează. Van Vogt a declarat că "povestea "Jucătorilor" este cea mai fantastică și cea mai îndepărtată de această lume pe care am scris-o într-o viață de vise fantastice". SciFiDimensions consideră că romanul "este
Jucătorii non-A () [Corola-website/Science/321534_a_322863]
-
ale uneia dintre primele versiuni ale ghidului "Star Trek Concordance" și coperți ale revistelor "Galaxy" și "F&SF". Bear oferă deseori soluții ficționale problemelor științifice și culturale majore. De exemplu, în "The Forge of God" el oferă o explicație pentru paradoxul lui Fermi, pornind de la ipoteza că galaxia cuprinde potențiali prădători inteligenți, iar civilizațiile tinere pot supraviețui dacă rămân tăcute și nu le atrag atentia. În "Queen of Angels", Bear studiază crimă, vina și pedeapsă în cadrul societății. El își conturează aceste
Greg Bear () [Corola-website/Science/321567_a_322896]