8,290 matches
-
C., Cinci ani și două luni În penitenciarul din Sighet (7 mai 1950 - 5 iulie 1955), ediție de Lia Ioana Ciplea, introducere de Dinu C. Giurescu, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994. Goma, Paul, Gherla, Humanitas, București, 1990. Goma, Paul, Patimile după Pitești, Cartea Românească, București, 1990. Grigore, Monica, Ionel, Oana, „Colonia-penitenciar «Salcia»: victime și călăi”, În Arhivele Securității, 1, Pro Historia, București, 2002, pp. 108-129. Iancu, Gheorghe, Țârău, Virgiliu, Trașcă, Ottmar, Colectivizarea agriculturii În România. Aspecte legislative. 1945-1962, Presa Universitară
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
deținuții sunt siliți să confecționeze cruci din instrumentele de tortură, colindele abjecte de Crăciun (așa cum fuseseră ele pervertite la Pitești) sunt Înlocuite cu un Prohod scabros, deținuții considerați a fi mistici trebuie să parcurgă camera În genunchi Întreaga Săptămână a Patimilor, fiecare purtând o cruce; este ales chiar și un „Hristos” căruia i se confecționează o coroană de spini: ceilalți deținuți sunt siliți să Îngenuncheze În fața lui, să Îi sărute dosul și organele genitale; cutiile de conserve În care s-a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de la Itșep-ip, MJM, Craiova, 2003. Davidescu, ștefan Ioan I., Călăuză prin infern, 2 vol., Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Dumitrescu, Grigore, Demascarea, Editura Autorului, München, 1978. Gheorghiță, Viorel, Et ego Sărata Pitești-Gherla-Aiud. Scurtă istorie a devenirii mele, Marineasa, Timișoara, 1994. Goma, Paul, Patimile după Pitești, Cartea Românească, București, 1990. Ierunca, Virgil, Fenomenul Pitești, Humanitas, București, 1990. Măgirescu, Eugen, Moara dracilor. Amintiri din Închisoarea de la Pitești, text stabilit de Remus Radina, Fronde, Alba Iulia - Paris, 1994. Merișca, Costin, Tărâmul Gheenei, Porto-Franco, Galați, 1993. Merișca
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și practici religioase: romano-catolicii, creștinismul oriental (Biserica Ortodoxă de Răsărit, Biserica Ortodoxă de Apus), Biserica anglicană, Biserica protestantă (luteranii, reformații, evanghelicii, baptiștii, adventiștii de ziua a 7-a, penticostalii etc.). Este o religie monoteistă, având în centrul ei viața și patimile lui Iisus din Nazaret, fiul Domnului, așa cum ne sunt înfățișate în Noul Testament. Împlinind profeția din Vechiul Testament, venirea lui Mesia pe pământ reconciliază omenirea cu dumnezeirea, salvând-o de păcatul originar și oferindu-i, prin moartea și învierea lui Iisus, viață
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fin; floare; frică; fudulie; galben puternic; gingaș; glorie; Gold Corporation; gram; indian; inel scump; lacăt; lăcomie; lemn; lingou; lingură; linguri; lucitor; luciu; măr; mda...; metal scump; modă; monedă de schimb; mulți bani; munte; neprețuit; nisip; noroc; obiect; obiecte; opulent; pasiune; patimă; pierzanie; podoabe; poleit; popă; posesie; preț; prețioase; prețiozitate; prosperitate; prostie; putere; putere falsă; putere financiară; Roșia Montana; salbă; sclipiri; superb; tinichea; uau; urăsc; valută; veșmînt; viu; zăcămînt (1); 790/148/62/86/0 auzi: ureche (116); sunet (51); asculta (32
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
început; înțelepciune; două jumătăți; limbă; liniște; liniște sufletească; loto; lovi; cel mai frumos lucru de pe pămînt; lume; de mamă; mereu; miere; minciună; minune; mister; multă; mulțumire; murdar; necesitate; neîntîlnită; nervi; nesfîrșit; noaptea; noi; oameni; oarbă; obiectiv; odihnă; om; părintească; pasională; patimă; pe veci; pentru toți; persoană; plăcut; plimbare; prieten; prietenie; profund; prostie; pur; puternică; rai; răbdare; răni; răspuns; receptivitate; relație; reproducere; romantic; salvare; săgeată; sensibilitate; sentiment frumos; sentimentul; sete; soare; soție; soțul; speranță; stare; stare de rău; stimă; suferințe; tată; tinerețe
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
foc; forță; frig; frumos; fulgere; gaz; greu; Guță; Hefaistos; iarna; incinerare; infern; inimă; la inimă; iute; încins; lăuntric; limbi; liniștit; lumînare; lup; mașina; mic; mistuire; moale; de neînvins; nestins; noroc; pace; pai; pe paie; de paie; pană; panică; și pară; patimă; pădure; pămînt; perfecțiune; piele; pierzanie; plasmă; plăcut; plîns; ploaie; poluare; pompier; prăjeală; prăpăd; profunzime; răscoală; roată; scîntei; seducție; sentiment; soare; soba; din sobă; soc; spadă; spaimă; spălare; stinge; stins; strașnic; în suflet; sus; tăciuni; tărie; teamă; temperatură; teracotă; teribil; toaletă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fericire; eliberare; epiforă; esență; fată; femeie plîngînd; de fericire; fierbinte; flegmă; foc; frîntură; glandă; gol; grea; iertare; de iubire; iubita; înțelegere; jignire; limpede; lumină; mamă; de mamă; mare; melancolie; milă; mîhnire; moarte; muci; de neiertat; nenorocire; nevoi; pe obraz; om; patimă; pedeapsă; pic; picături; pierdere; plînget; plînsete; ploaie; posomorît; profunzime; prostie; provocată; pumn; răcoare; recunoștință; rouă; sare; scîrbă; seara; sensibil; sentimente; silă; sincer; sînge; de sînge; sora; soră; substanță; suferința; suflet; supărat; suspinare; tihnă; trenul; triste; udă; uitat; uman; umed; umezeală
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
prostie (6); sex (6); strămoșesc (6); vină (6); durere (5); faptă (5); fărădelege (5); frică (5); furt (5); greu (5); moarte (5); negru (5); nelegiuire (5); Adam și Eva (4); biblie (4); dezamăgire (4); diavol (4); încălcare (4); necaz (4); patimă (4); părere de rău (4); plăcere (4); religie (4); tristețe (4); căință (3); conștiință (3); divin (3); greși (3); greutate (3); înjurătură(3); lege (3); lucru rău (3); necredincios (3); păcătos (3); preot (3); risipă (3); trist (3); urît (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
îndura; înduri; înfrîngere; înfrîngeri; înghețată; a înțelege; învăța; înveți; de jale; lecui; lene; leziune; mamă; Marina; melancolie; mereu; minciună; minunat; mîhnire; mîngîiere; mîntuire; moarte; navă; neajuns; necaz, probleme; necăjit; neplăcere; nevoie; niciodată; noapte; nu prea; nuferi; oameni; oboseală; oricînd; osîndă; patimă; părinte; pătimi; pedeapsă; plîngăreț; prea mult; prieteni; problema; profesori; profund; prostie; pur; purtare; pustiu; puternic; puternică; rabzi; răceală; răni; răutate; regrete; săracii; sărăcie; schelet; simt; a simți; simțire; singur; soartă; sufletul; suspini; tăcere; te bucuri; tînjeală; a trage; a trauma
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
groaznică; haos; iarbă; ignoranță; Iisus; indignare; indispoziție; inima; inimă frîntă; îmbrățișare; împăcare; în dragoste; încărcare; încercare; încercări; închinare; închis; încredere; înșelătorie; întîlnire; întuneric; îți pasă; lipsa cuiva; lungă; mică; mister; mîngîiere; moarte lentă; morfină; natural; nedescrisă; negru; neînțelegere; neplăcut; pacoste; patimă; păcat; pedeapsă; pesimism; pierdere de timp; plăcere; a plînge; ploaie; priveghi; prostie; purificare; putere; puternică; răbdare; rea; regret; religie; restanță; retrăiri; rugăciune; secret; sentimente; sesiune; sînt fericit; soartă; spital; sprijin; slăbiciune; suferință; sufletească; suicid; durere sufletească; sursă; suspine; tare; tata
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
binelui și răului, prin prisma cărora sufletul a hotărât să-și conducă acțiunile vieții. Iar sufletele cele mai slabe dintre toate sunt cele a căror voință nu se decide nicicum să urmeze anumite judecăți, ele se lasă mereu târâte de patimile prezentului care, fiind adesea contrare unele altora, trag rând pe rând sufletul de partea lor și, făcându-l să lupte contra lui Însuși, Îl pun În cea mai deplorabilă stare posibilă. Astfel, dacă frica zugrăvește moartea ca pe un rău
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
sclav și Într-un nefericit. ART. 49. Forța sufletului nu este de ajuns fără cunoașterea adevărului E adevărat că există extrem de puțini oameni atât de slabi și de rău intenționați Încât să nu vrea nimic altceva decât ceea ce le dictează patimile. Cea mai mare parte au judecăți trainice, potrivit cărora Își conduc o parte din acțiunile lor. Și deși deseori aceste judecăți sunt false, ba chiar Întemeiate pe unele sentimente de care voința s-a lăsat mai Înainte Învinsă sau sedusă
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
focusat“, cum zicem noi. Focusat pe plăcere, asta-l califica pentru relația cu mine. Și nu era rău deloc... Nu pot spune că la pat ar fi fost cel mai bun bărbat din viața mea, dar mă iubea cu o patimă copleșitoare, se implica total în ceea ce făcea și ca dovadă stau urletele mele isterice provocate de extaz... Mi-era un dor nebun să fiu răgușită, nu mai țipasem așa tare de ani de zile, din timpul extraterestrului numărul trei... Numărul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Când te gândești că am ajuns să împiedic pe alții de la sinucidere, deși eu sunt mai aproape de ea ca oricine Ă ce zic? Ă sunt după ea! De n-aș cunoaște setea infinită de tristețe, de n-aș iubi cu patimă tăvălirea în deznădejde, nu m-aș mai putea suferi și mi-aș ucide cugetul fără milă și fără îndurare” (481). În timp, boema invocată aici e stăpânită chiar de corp. Corpul îl va obliga pe Cioran, neeroicul, să treacă de pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fost cărțile, ci Parisul, devenit un loc de tortură precum gura de rai de care tu ai fost atâta amar de vreme supărător de îndrăgostit” (15 ianuarie 1975 Ă 606). Iată cum orice pasiune se dizolvă în suferință, cum orice patimă se convertește în tortură. Or, convertirea aceasta este o ispășire care împlinește și, când gândește așa, Cioran se află în preajma unui sens. Doar că mult mai la îndemână îi este demonul. Astfel, conchide: „Legea fundamentală a lumii este Ironia” (15
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adevărtc "Cu Cioran, despre adev\r" Adevărul?! Una dintre temele majore ale existenței cioraniene. În fond, tot ce face Cioran Ă o permanentă explorare de sine Ă capătă identitatea și sensul unei aproximări a adevărului. Furiile auto-distructive, ura de sine, patima pusă până și în nevoia detașării, ca semn al înțelepciunii, de orice iluzie, toate acestea constituie traiectul sofisticat, plin de contradicții, al unui „sceptic dezlănțuit” (I, 35) și fac dovada nevoii obsesive de adevăr. Lui Cioran, o spune într-un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tine și de lume. Apoi să-ți bați joc de bătaia de joc și așa mai departe” (III, 86). Ce e, în fond, umorul decât această încercare de detașare, pe care Cioran spune că și-a dorit-o adesea cu patimă pentru a-și camufla eșecul? O soluție ipotetică, la care nu are acces decât când și când. De aceea, o vede și o apreciază la cei din preajmă. „Beckett, de fiecare dată când riscă să cadă în lirism sau în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Când m-am ocupat de De Maistre, în loc să încerc să explic personajul acumulând o grămadă de date, trebuia pur și simplu să le amintesc eventualilor cititori că dormea cel mult trei ore pe noapte. Informație suficientă pentru a explica extravaganța, patima, neliniștea și violența unui scriitor sau a oricui altcuiva. Am omis să dau acest amănunt esențial, cu siguranță cel mai important. Scăpare regretabilă, dacă ne gândim că omenirea se împarte în două categorii ireductibile: cei care dorm și cei care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cuvânt pe care Cioran îl scrie cu majusculă. În fond, ea reprezintă locul în care paradoxurile se întâlnesc. „Nimeni nu a ținut Indiferența la mai mare preț decât mine, notează la un moment dat. Dar am tânjit după ea cu patimă, frenetic: astfel, cu cât voiam s-o ating, cu atât mă îndepărtam de ea. Iată unde ajungi când îți faci un ideal din contrariul a ceea ce ești” (I, 73). Căci, evident, Cioran are convingerea că rădăcinile sale îi fuseseră înfipte
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îți faci un ideal din contrariul a ceea ce ești” (I, 73). Căci, evident, Cioran are convingerea că rădăcinile sale îi fuseseră înfipte în vitalitate, forță, energie, activism. Chiar când caută Indiferența, însă, o face de parcă totul l-ar angaja. „Am patima Indiferenței” (II, 100), spune într-un loc. Numai că țelul rămâne neatins, iar Indiferența, o utopie. Vede în Indiferență înțelepciunea ultimă, dar, cum știm, nu poate depăși limitele anxietății, cu tot ceea ce presupune ea: „Indiferența, semnul prin excelență al unui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un vis vechi ce nu m-a părăsit chiar de tot. În mod inconștient, întotdeauna am dorit să devin cineva. Cât timp voi simți această dorință, voi fi mereu sfâșiat, măcinat, nemulțumit. Pacea presupune să învingi ambiția, să dorești cu patimă anonimatul” (II, 177). Ceilalți, de a căror prezență Cioran nu se poate, de fapt, rupe, îl îndepărtează de esențial și-i dau sentimentul căderii. Iată: „A rămâne necunoscut e un avantaj care, ca să-l poți suporta, cere o mare forță
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
său nelimitat. „Ființele nu mai sunt pasiunea mea. Dar dacă această pasiune e doar ațipită? Sper că-i așa. Dar cine știe? / Alunecare funestă către înțelepciune...” (I, 85). Și, deși-și dorește înțelepciunea anonimatului, simte cum în el zvâcnesc încă patimile eului. Iar fericirea ieșirii din lume și din istorie nu-l satisface: Cel care-a cucerit Indiferența tânjește în taină după beneficiile la care a visat, ale energetismului. Cioran n-a putut fi, însă, om al faptei. O neputință amânată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ceea ce ți se întâmplă” (II, 24). Sintetizând, să reținem că celebritatea e lucrarea diavolului și că înseamnă distrugere și sterilitate. Citim într-un loc: „De două lucruri sunt convins: alcoolul și celebritatea sunt lucrări ale diavolului. Să nu cazi în patima celui dintâi, să n-o cauți pe cea de-a doua. Două primejdii care nu mă pândesc, chiar dacă în tinerețe am trecut foarte aproape de prima” (II, 213). Altundeva, conchide că „venirea gloriei coincide cu cea a sterilității” (I, 147). Eventual
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dat își dorea să fie piatră, altundeva citează din Pascal: „Un arbore nu se știe nefericit” (I, 60), invocând nostalgia lui după vegetal. „Ar trebui să poți renunța la tot, chiar și la nume, să te arunci în anonimat cu patimă, cu furie” (I, 61). Caută cu ardoare un refugiu („Aș vrea să mă retrag undeva să scriu o lungă meditație asupra rugăciunii, vreau să spun asupra tragediei de a nu te putea ruga” Ă I, 185), căci, în afara lumii, Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]