6,691 matches
-
Frau Lange vrea să mă vadă. Am mers pe un hol lung și întunecat, care găzduia o puzderie de pești împăiați, dintre care pe unul, un somon minunat, m-am oprit ca să-l admir. — Frumos pește, am remarcat. Cine e pescarul? Ea se întoarse enervată spre mine: — Nu-i nici un pescar. Numai pești. Ce mai casă e și asta pentru pești, pisici și câini. Numa’ că mai rău îi cu pisicile. Măcar peștii îs morți. Da’ nu poți șterge de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
hol lung și întunecat, care găzduia o puzderie de pești împăiați, dintre care pe unul, un somon minunat, m-am oprit ca să-l admir. — Frumos pește, am remarcat. Cine e pescarul? Ea se întoarse enervată spre mine: — Nu-i nici un pescar. Numai pești. Ce mai casă e și asta pentru pești, pisici și câini. Numa’ că mai rău îi cu pisicile. Măcar peștii îs morți. Da’ nu poți șterge de praf pisicile și câinii. Aproape din reflex, mi-am trecut mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să văd cine trăgea de sfoară. Chiar și de la etajul al treilea, puteam recunoaște capul cu inconfundabilul păr roșu al lui Vogelmann. — Ăsta e un lucru foarte banal, zise Hildegard. Să te apleci afară pe fereastră precum o nevastă de pescar. — Întâmplător, s-ar putea să fi prins un pește. E Vogelmann și a adus și un prieten cu el. Păi, mai bine te-ai duce să le deschizi. Am ieșit pe palier și am manevrat pârghia care trăgea lanțul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mâinile strânse în jurul paharului fierbinte, în timp ce eu întârziam pe punte, în ciuda rafalelor înghețate de vânt, care înălțau apa mării. Pe bacul scorojit, ca fiordurile care se îndepărtau în spatele nostru, nu erau turiști, ci doar o mulțime de localnici, oameni simpli, pescari sau vânzători de pește. În atmosfera albă și vântoasă nu se întrevedea decât dezordinea mării. Schimbarea de culori, de climă, cele două pulovere cu care eram îmbrăcat, mirosul de pește în saramură care se ridica din cală îmi dădeau curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care renunțasem, și în același timp (pentru mine și pentru alții) un catalog indicativ de atitudini existențiale ce duc la tot atâtea căi blocate. Prietenul știutor și-a amintit schema alternativelor binare, folosite de Platon în Sofistul, pentru a defini pescarul cu undița: de câte ori o alternativă este exclusă, cealaltă se bifurcă în două noi alternative. A fost suficient acest citat ca să mă împingă spre căutarea schemelor care, după această metodă, ar da socoteală de itinerariul conturat în carte. Îți comunic unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
clipă, să reflectez, să sondez obscuritatea din mine. — Pentru a desena acest obiect în tihnă, din toate unghiurile - a spus Zwida - ar trebui să-l am în mână, ca să-l pot studia. Credeți că pot cumpăra o ancoră de la un pescar? Puteți întreba, am spus eu. — De ce nu încercați dumneavoastră să cumpărați una? Nu îndrăznesc s-o fac eu însumi, pentru că o domnișoară de la oraș care se interesează de o unealtă de pescari ar provoca stupoare. M-am văzut în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Credeți că pot cumpăra o ancoră de la un pescar? Puteți întreba, am spus eu. — De ce nu încercați dumneavoastră să cumpărați una? Nu îndrăznesc s-o fac eu însumi, pentru că o domnișoară de la oraș care se interesează de o unealtă de pescari ar provoca stupoare. M-am văzut în clipa când îi prezentam grapina de fier ca pe un buchet de flori: o imagine atât de nepotrivită, avea ceva strident și sălbatic în ea. Ascundea, cu siguranță, o semnificație care-mi scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
foarte lungă: zece, ba nu, doisprezece metri. Joi seara. Doctorii mi-au dat voie să beau cu moderație băuturi alcoolice. Ca să sărbătoresc vestea, la apusul soarelui am intrat în cârciuma „Steaua Suediei“, să beau niște rom fiert. În jurul barului erau pescari, vameși, hamali. Acoperind celelalte voci, răsuna glasul unui om bătrân, în uniforma de paznic de închisoare, vorbind aiurea, beat, într-o cascadă de pălăvrăgeală: — Miercurea, domnița parfumată îmi dă o bancnotă de 100 de coroane ca s-o las singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
te va scăpa de mirosul de bere, ca pe toți băutorii cărora mi-e dat să le sap groapa. Am considerat acest dialog un avertisment să fiu în gardă: lumea se destramă și încearcă să mă tragă după sine. Vineri. Pescarul a devenit pe neașteptate bănuitor: — La ce vă trebuie? Ce faceți dumneavoastră cu o ancoră cu grapină? Erau întrebări indiscrete; ar fi trebuit să răspund: „Ca s-o desenez“, dar cunoșteam rezerva domnișoarei Zwida în a-și etala activitatea artistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de a fi înțeles. Treaba mea, am răspuns. Începusem prin a vorbi politicos, dat fiind că ne cunoscusem ieri seară la cârciumă, dar pe neașteptate dialogul nostru devenise acru. — Mergeți la o prăvălie de obiecte nautice, mi-a tăiat-o pescarul. Marfa mea nu e de vânzare. Cu negustorul mi s-a întâmplat același lucru: abia am formulat întrebarea, că s-a și întunecat la față: — Nu putem vinde asemenea obiecte la străini, a spus. Nu vrem încurcături cu poliția. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Într-o noapte, ar fi pornit Înotînd - gol, așa cum se născuse - spre larg. N-ar fi ajuns departe, și un copil Înota mai bine. CÎnd s-ar fi scufundat, l-ar fi purtat curenții multe mile, erau puternici, știa de la pescari, mai fusese În insule. Un sfîrșit acvatic; sau o altă renaștere; marea nu ar fi fost decît un imens lichid amniotic În care, embrionar, Thomas, În loc să piară, ar fi devenit veșnic. Asimilat În celulele hoardelor de heringi ce s-ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
apoi -, îmi va spune că da, mă acceptă ca logodnic, ca viitor soț? Căci trebuie să te aștepți la orice. Și dacă cumva, zic, mă acceptă? Asta chiar mă irită! Mă pescuiește cu propria mea undiță! Așa aș deveni chiar pescarul pescuit! Dar nu, nu, nu se poate! Și dacă da? Ah! Atunci nu rămâne decât resemnarea. Resemnarea? Da, resemnarea. Trebuie să știi să te resemnezi în fața sorții fericite. Și pesemne resemnarea în fața fericirii e știința cea mai dificilă. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
făcut o mică pauză de la scris. Duminică la prânz am fost cu Pauline și Nick la Red Lobster (Racu Roșu) și am mâncat somon. Inserție. Îmi amintesc ziua în care am „descoperit” somonul. Era în 1992, într-un sat de pescari de lângă Universitatea Essex. Mai întâi m-am crucit că satul nu avea nici un animal în curte afară de câini de companie, că nu aveau grădini de legume, ci doar de flori și că, pe deasupra, oamenii aveau o cârciumioară la care mâncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și un scrib așezat, au găsit un poștaș și un fachir, au mai găsit un gladiator și un hoplit, o infirmieră și un scamator, un lord și un menestrel, au găsit un spadasin și un apicultor, un miner și un pescar, un pompier și un flautist, au găsit două marionete, au găsit un barcagiu, au găsit un săpător, au găsit un sfânt și o sfântă, au găsit un diavol, au găsit sfânta treime, au găsit soldați și militari de toate gradele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de zăpadă au dispărut pe fîșia Îngustă de nisip unde Își trag pescarii bărcile. Încerc să-mi imaginez cum va arăta totul sub soarele arzător de iulie și Încep să Înțeleg că vara Întruchipează aici un sens, cînd Înțelepciunea grecilor despre frumusețea trupului uman prevalează asupra tuturor nedumeririlor. O baie În mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
forma unei limbi, iar fructul forma unei inimi, semn că Între inimă și limbă trebuie să fie un acord deplin. Dar atitudinile cele mai firești nu sînt totdeauna și cele mai ușor de obținut. Mi s-a povestit despre un pescar din Împrejurimi care a murit În primăvara trecută. După ce a stat multă vreme bolnav În pat, bătrînul s-a sculat Într-o dimineață și s-a Îmbrăcat Încet, cu grijă, În hainele de duminică; apoi a deschis fereastra; era primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
al lui Du Bellay „Hereux qui, comme Ulysse, a fait un beau voyage” nu exprimă decît o jumătate de adevăr, dacă mă gîndesc că aventura lui Ulise n-are decît un scop: să-l facă să prețuiască sfîrșitul ei. CÎțiva pescari Într-o barcă, ale căror chipuri nu le disting, cerul vînăt la orizont, o epavă aproape de țărm, mîncată de rugină, fîșia de plajă Însorită, miros ațîțător de alge putrede răzbătînd pînă aici odată cu primele arome ale primăverii, cineva mirîndu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
chipului său din apă. Și pînă la urmă Îl umple cu sînge. Chiar sîngele său. Am descoperit În apropiere un lac; năpădit pe maluri de stufăriș, cu apa Înverzită somnoros și mirosind a plantă putredă. O barcă singură cu un pescar se tîrăște În marginea stufărișului; Încolo, Între pereții săi vegetali, lacul pare incinta unui templu ruinat. VÎntul sună uscat printre trestii, dar nu Încrețește apa deloc, contribuind la această atmosferă de realitate saturată de timp. Nuferi ușor tumefiați de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
plină de fluturi albi, uciși... Dionysos Dionysos, zeu al tragediei și vinului, este prin pasiunile sale dovada eșecului lui Apolo. Dar de-abia existența lor paralelă a creat echilibrul pe care grecii l-au așteptat de la ucigătorul șarpelui. De la un pescar am aflat că În dreptul satului valurile au azvîrlit la țărm un om Înecat. Peste toată bucuria zilei precedente, aceasta moarte a coborît ca un stigmat. Marea mi se pare revoltător de luminoasă și cinică și poate aceasta nu e decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
dreptul la amintiri, el a pierdut totul. Ar fi absurd un dispreț muzeoclast care ar propovădui că Între zidurile muzeelor sînt strînse lucruri moarte ce nu ne mai pot spune nimic, și totuși Încă o dată voi declara că marea, țărmul, pescarii, simplitatea cu care ei deosebesc, ca și Ulise la bătrînețe, ceea ce merită să fie statornic de Întîmplările efemere, toate mă Învață aici mai mult. Nici unul dintre zeii grecilor n-ar fi atît de elocvent ca motivele ce mă leagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
pierdem dreptul la regret. Pe munți sufletul capătă o anumită familiaritate cu cerul, cu norii ce se tîrăsc umflați de ploaie peste păduri secetoase. Aici, valurile Îmi arată În fiecare zi pămîntul, nisipul, stîncile, arbuștii arși de soare și umbra pescarilor care descarcă bărcile pline de pește. Acest țărm aparent pustiu nu e nici pe departe un spațiu al singurătății, iar singurătatea nu mi-a dezvăluit decît o violentă nevoie de solidaritate. Nimic nu mi se pare mai străin decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cultura franceză, Lionel a mai făcut următoarele: a mâncat tot ce zboară, se târăște și înoată; a învățat pétanque; a devenit expert în bilboquet; și-a luat abonament la meciurile echipei SCO Angers; e cu cotizația la zi în asociația pescarilor de crap din Maine-et-Loire; a văzut de trei ori filmul Bienvenu chez les Ch’tis (ca să fie sigur că e observat în sală), la care a râs de două ori: la a treia vizionare. Ce mai, a devenit francez! Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o pune la loc și scoate o cheie franceză din trusa de scule. Începe să desfacă o garnitură. Un jet puternic de apă îl împroașcă în față. — Ce dracu’-i asta? Claude și Clovis sunt amândoi membri ai asociației de pescari Anjou Carpe. De aceea, acum dau la crap, în Maine, lângă Podul Segré. Au lansete ultrasofisticate și nu prind nimic. Scopul pescuitului sportiv nu este să prinzi pește, ci să ai scule ultimul răcnet. Fiecare e așezat pe un scăunel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
priză. Se produce un scurtcircuit. Roman e nevoit să arunce aparatul din mână ca să nu se electrocuteze. Rămâne complet în întuneric. Aprinde lumânarea pe care a cumpărat-o la catedrală și o fixează de ultima treaptă. E ora 11.55. Pescarii amatori n-au prins, evident, nimic. Claude sparge tăcerea care trebuie menținută cu dinții pe durata unei partide de pescuit: — Tu îți amintești când am prins ultimul pește? — Da, când a fost Juppé premier. — Ce memorie ai! Cred că nici
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
respect în fața acelor înotători de excepție. Pe stradă se apropie de reporter un grup de manifestanți care se antrenează pentru marșul de a doua zi. Duc materiale propagandistice, cum ar fi portrete ale lui Lionel făcute după legitimația de la clubul pescarilor de crap sau pancarte pe care scrie: „Salvați-l pe Lionel!“, „Lionel, suntem cu tine!“, „Nu, morții arbitrare!“ Sunt și pancarte mai puțin angajante, cum ar fi una pe care scrie: „Cu Lionel, până la moarte!“, ceea ce ar putea da de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]