14,398 matches
-
scriu din depărtări, ca Iona, ca el mă rog închis în pântec. Eu scriu alături de păcate, eu scriu din lumea de dezmăț, eu scriu nădejdea și învăț că dragostea le-a nvins pe toate. Eu scriu atâta usturime de ochi pierdut în lăcrimare, eu scriu o sete de iertare ce m-a topit în întregime. Eu scriu din suflul de căință, cu focul vinei strâns în oase, aștern cuvintele pioase cu remușcări și neputință. Eu scriu suspinele amare ce mi-au
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă, uitată, mângâierea, în coajă de copac esență de alint, Pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
doruri și suspine, M-așteaptă înc-o veșnicie Căci rătăcesc mereu spre tine... Bahică Mai toarnă tu, Bachus licoare divină Și umple-mi pocalul cu vin prefăcut Să beau până ploaia ce cade de-o lună Sădi-va mangrove în solul pierdut. Coboară-ți privirea la muza mea tâmpă Ce zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la schimb cu festin. E ziuă, e noapte, cine mai știe? Rânjește-n perete cadranul pervers
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
triste, amare! Pe-o tristă piatră de hotar ... Pe-argintul unui colț de stea, într-un balans cam... inegal, Stau față-n față, viața mea Cu ne-mplintu-i ideal. într-un pariu fără de minte Și-o miză ce-i din start pierdută, Destinul râde într-un dinte Pe o ruină de redută. Sub maluri ce se prăbușesc, Ca în păgâne ritualuri, Se sparg și iarăși se izbesc De stânca vieții, alte valuri. Ferești deschise către cer Sau nesfârșitele abisuri, Lumini, ascunse-ntr
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce văd în el nu e decât o imensă suferință și mânie. Hotărăsc să renunț la gândul de a-i părea atrăgătoare. Ce ar mai putea face o singură mutare a unei piese de șah, dacă partida a fost deja pierdută? În ultimele nouă zile am stat trează în fiecare noapte să exersez dansul eventaiului. De asemenea, am luat de la An-te-hai lecții de cântat la qin. Am reușit să învăț destul ca să mă acompaniez la câteva cântece. Nu am o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
E foarte probabil ca împăratul Hsien Feng să uite de mine când se va trezi. Mă năpădește un sentiment de melancolie. Norocul nu a dus la intimitate. Încerc să nu mă gândesc la ruyi-ul meu și la acul de păr pierdut, nici la energia și speranța cu care m-am pregătit. Nu mi s-a acordat șansa de a executa dansul evantaiului. Dacă împăratul Hsien Feng m-ar fi dorit, simt că l-aș fi putut face fericit. Întinsă lângă, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
particulari imperiali nu mi-ar fi predat-o niciodată: mi-au îndesat capulnumai cu prostii. Studiile mele s-au limitat doar la imaginile unui imperiu destrămat. Lecțiile nu au avut niciodată sens pentru mine. Cum se poate să fie totul pierdut, dacă fiecare împărat a fost înțelept? Profesorii nu au putut niciodată să-mi explice cum de am ajuns să le datorăm atât de mult acelora care au furat de la noi. El mă face să mă simt de parcă aș fi prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plânge că doctorul Sun Pao-tien nu a reușit să-i vindece mâncărimea de sub bărbie. Nu întreabă de mine și se poartă de parcă pântecul meu mare nici nu ar exista. Am tot jucat un joc cu astrologul meu. Se numește „Palatele pierdute“, zice Majestatea Sa, ca pentru a rupe tăcerea dintre noi. Are multe capcane care te-ar putea duce la raționamente greșite. Sfatul maestrului a fost să stau unde sunt și să nu mă chinui să-mi găsesc calea, până când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din păr de cal și panglici plisate de mătase albă. Mi-a mulțumit că i-am dăruit un fiu. Făcându-mi curaj, i-am spus că mă simt singură. Că, deși îl am pe Tung Chih, mă simt confuză și pierdută. L-am implorat să rămână peste noapte: — A trecut prea mult timp, Hsien Feng. El a înțeles, dar nu a rămas. În ultimele câteva luni, a umplut toate dormitoarele disponibile din Palatul de Vară cu frumuseți din toată țara. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în Su Shun, dar s-ar putea să nu fie în stare să reziste viziunii pe care el i-o expune despre viitorul ei. Gărzile mă târăsc pe coridor. Toată lumea pare înmărmurită. Dacă există întrebări, nimeni nu le pune. Sunt pierdută și știu că voi dispărea înainte ca oamenii să-i poată veni în fire. Mă lupt ca să mă eliberez de gărzi. Mai întâi îmi obosesc brațele, apoi picioarele. În timp ce trupul îmi este aruncat la pământ, rochia mi se rupe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
existenței "ne așează deasupra animalelor, progres care ne distinge de ele altfel decât numai pe verticală și este un semn al verticalității noastre infinite, sau ,al sublimului spiritualității noastre..." Eroii lui Tolstoi și Dostoievski porneau deci zadarnic în căutarea inocenței pierdute. Nu voiau să accepte maladia mortală, turmentați de bănuiala că dacă renunțăm la divinitate atunci vom ajunge să gândim că totul ne este permis. Nu s-ar putea spune că omul secolului nostru n-a gîndiit și astfel, dovadă atrocitățile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
demult această nuvelă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Cum e posibil, îmi ziceam, că conceapă cineva o asemenea mistificare a sufletului unui biet preot, care trăia destul de pașnic în Gladova lui și nu era cine știe ce căutător al inocenței pierdute, care să lupte, asemeni unui părinte Sergiu, cu însăși Ispita, apărută fără veste în chilia lui și dorind să-l piardă? Biata Borivoica îl iubea pe dunăreanul nostru din tot sufletul, îl dorea ca bărbat, dar nu-l ispitea pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în care să puneți în frunte și în cantitate mare bucăți ca Arendașul român, Românii verzi, Rrromînul, Rrromînca, Savantul român, 1907 Din primăvara pîna-n toamnă ș-c.L, scrieți o prefață în care să arătați că valoarea piesei O scrisoare pierdută stă în faptul că demască moravurile electorale și ale așa-zisei "libertăți" burgheze și veți diminua cu treizeci la sută interesul pentru operă al tînă-rului cititor neavizat și care aude pentru întîia oară din această ediție că I. L. Caragiale e
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
încă de pe acum "amintirile", "mărturisirile" ețetera. Nu e nici o glumă! UN SEMN DE ÎNTREBARE În viața noastră, dincolo de faptă mai e ceva, și e aproape totdeauna prea târziu, când ne dăm seama, să mai realizăm, pentru împlinirea noastră, acest ceva pierdut... Nu ne-am născut doar să scriem o carte, sau să construim un pod, sau o frumoasă clădire și pe urmă să murim, cum de fapt ni se și întîmplă. Dar pentru mai ce? aș putea fi întrebat. Nu știu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un funcționar oarecare, și intenția satirică lipsește. Caragiale, fascinat de acest fenomen, îl studiază aici, într-o situație dramatică pentru erou, în timp ce în altă parte, satirizând, scoate la iveală, dar parcă în al doilea plan, prostia, venalitatea sau necinstea (Scrisoarea pierdută). Descoperirea acestei comedii a cuvântului îl aduce pe Caragiale spre conștiințe adormite sau buimăcite (Căldură mare), sau crapuloase (Groaznica sinucidere din strada Fidelității), sau de-o lipsă de gravitate angelică, precum la Costică Panaite, care, tot întîrziind prin bodegi, uită
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ne duceam? Cine ne spunea nouă că din zecile de căruțe care se îndreptau ca și a noastră spre orașul de munte cu renumita lui școală, a noastră nu va face parte din cele care se vor întoarce cu speranțele pierdute? ― Îți pun această întrebare, a continuat el ca și cum mi-ar fi spus pentru întîia oară ceea ce avea să urmeze, când de fapt totul fusese demult răsucit pe toate fețele, ca să știi că n-ajunge să reușești să treci din trei sute
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de scris, asta nu e așa greu, sau dacă totul e imaginat, aha, va să zică scorneli. Eu însă am complicat puțin lucrurile, dîndu-le următorul răspuns: adevărate sânt sentimentele, ficțiuni sânt împrejurările. Se spune de obicei că există o nostalgie a paradisului pierdut, care este copilăria. în realitate copilăria este locul de refugiu al problemelor insolubile. Omul matur sau chiar foarte tânăr descoperă, de pildă, condiția sa, că mai devreme sau mai târziu, fericit sau nu, bun sau rău, el trebuie să moară
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mea scăldată în lumina eternă a zilei de vară. În realitate, în amintire, îmi zac fapte de violență fără măsură și chipuri întunecoase, infernale, dar până acum nu le-am găsit un sens... Poate că nici nu-l au!? ÎNSUȘIRE PIERDUTĂ ...Am uitat să mai povestesc. Odinioară, în ziua în care am scris O adunare liniștită, credeam că voi ajunge povestitor. E o însușire pe care am pierdut-o și mă întreb dacă nu simt în mine niște regrete amare la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fata scrîșni: - Lasă-mă. M-au mirat înfățișarea și glasul ei. Din lipsă de imaginație, am început să citesc notițele cu glasul tare. Deodată simții că ceva nu este în regulă. Privii chipul fetei care se descompunea și privirea ei pierdută. Am întrebat-o cu grijă: - Nu ți-e bine? - Mă doare capul, zvîrli ea rece. Din ce în ce mai stîngaci, nu știam ce ar fi fost mai potrivit să fac: să continuu lectura ori să o las baltă. Asta însă a hotărît Patricia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de pe pereți. Ei sînt idealul unei umanități rezolvate, cu totul alta decît cea imperfectă a contemporanilor mei. Fără strămoși, aș suporta mai greu viața și numai în acest sens accept eu spiritul gregar. Îmi iubesc străbunii ca pe un bun pierdut, dar nu mi-i doresc parteneri de viață. La început de lume ori de religii ai mai văzut sceptici? Aceștia apar doar cînd e nevoie să se distrugă vechile idealuri. Pe cele noi le naște naivitatea. Sub soare este pentru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îngaim: „Dă și mie două palme de zgârci gros, douăzeci de copci din sârmă de baloți și douăzeci de-alea roșii, bătute cu ciocanul”. Marele meșter mă privea cu liniște și de sus. Poruncea: „Ia să văd ce sculă ai!”. Pierdut, cotrobăiam În buzunarul de la piept și-i Întindeam crăcanul de care atârnau resturi de zgârci. „Ha!” făcea el către frate-său, „ia uite cu ce vrea ăsta să tragă copci de baloți și de cupru!” - și-mi Îndoia amarnic arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să intre dimineața În spălător. „Primii doi!” auziră din dormitor și li se făcu pielea de găină. În curând auziră paturile scârțâind fier pe fier și icnetele fericiților. Câtorva li se Înlăcrimară ochii și se scăpară pe ei. Aveau priviri pierdute, descurajate și pline de rușine. Camarazii, de la care se așteptau la batjocuri, Îi bătură pe spate și-i Îmbărbătară: „N-are nimic, se Întâmplă la toată lumea. Până vă vine rândul, o să fiți ca niște lei-paralei. Ba chiar e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-au acordat despăgubiri pentru obiectele cu valoare sentimentală. Ceea ce pot sigur să-ți spun este că Muza s-a Întors, cumințică, În noul ei cotlon albastru - căci de ani buni Încoace poetul Înnobilează prin falica și Îngereasca sa pană pierduta feciorie a multor albe file. Apucasem să-ți spun despre Bâta, cum se ducea ea pe Înserat la Florea Cucu să-l tocmească pentru a doua zi la stropit via cea mofturoasă cu zeamă bordeleză. E de prisos să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fiecare nasture pe care Îl Încheiam, parcă puneam Încă un zăvor la o celulă care mă strângea cu toți pereții. Eram În hol. Deasupra cuierului, proprietarul atârnase un fazan Împăiat. Avea ochi goi de sticlă, fulgi rari, prăfuiți, cu strălucirea pierdută. Cred că Își Închipuise că mă Îndrăgostisem de ea căci, ca să mă ferească de cine știe ce dureri, atunci când i-am spus c-o să mă Întorc s-o caut după terminarea armatei, mi-a răspuns că nu putea să mă aștepte. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]