7,062 matches
-
po- nei bine îngrijiți și întreținuți ispiteau copiii la câte o partidă de echi- tație... pitică. Și rândul amatorilor nu era prea subțire. De obicei, apa Corrèze curge limpede și lin, spunându-și în șoaptă povestea. Doar atunci când în amonte plouă abundent, ea se tulbură și se răstește la oameni. Dar nu-și iese din matcă. Ca și Bahluiul Iașului, și această apă străbate un oraș. Ar fi cam singura similitudine între ele. În rest... În rest, Corrèze are pește (care
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
sporind întunericul nopții. Adunați prin încăperi, la adăpostul obloanelor de la uși și de la ferestre, care atenuează zgo- motele de afară și păstrează mai bine temperatura în interior, briviștii nu mai știau ce se întâmpla de fapt dincolo de adăposturile lor. Afară ploua zdravăn, cu stropi deși și repezi. Ploua ca în To- pîrceanu sau în Bacovia. Câte unii oameni, de care somnul se li- pește mai greu, au simțit toată noaptea zgomotele, sau muzica ploii. Câte alții, care dorm de poți să
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
adăpostul obloanelor de la uși și de la ferestre, care atenuează zgo- motele de afară și păstrează mai bine temperatura în interior, briviștii nu mai știau ce se întâmpla de fapt dincolo de adăposturile lor. Afară ploua zdravăn, cu stropi deși și repezi. Ploua ca în To- pîrceanu sau în Bacovia. Câte unii oameni, de care somnul se li- pește mai greu, au simțit toată noaptea zgomotele, sau muzica ploii. Câte alții, care dorm de poți să tai lemne pe ei, habar nu au
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
un Comitet de aso- ciere Malemort-Sakal. Sakal ocupând o suprafață de 510 km 2 din Deșertul saharian, în nord-vestul Africii, între Ma- uritania, Guineea Bissau și Mali, pe teritoriul Senegalu- lui. Aici, apa este o raritate. Un fel de lux. Plouă, în medie, cam 25 de zile pe an, de regulă prin luna martie. La Limoges, în Franța - să zicem - plouă vreo 176 de zile pe an. Acolo, în îndepărtata Sahară, pânza de apă freatică se află la mare adâncime și
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
între Ma- uritania, Guineea Bissau și Mali, pe teritoriul Senegalu- lui. Aici, apa este o raritate. Un fel de lux. Plouă, în medie, cam 25 de zile pe an, de regulă prin luna martie. La Limoges, în Franța - să zicem - plouă vreo 176 de zile pe an. Acolo, în îndepărtata Sahară, pânza de apă freatică se află la mare adâncime și este nevoie de forări speciale pentru a o aduce la suprafață. Comunitatea rurală Sakal e alcătuită din l33 de sate
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
timp, destui români. Cu regret o spun că eu am la îndemână doar câteva nume: Socol, Bălan, Manta, Toderașc. Centenarul a coincis în mod fericit cu meciul de campionat la zi, între C.A. Brive și Bourgoin-Jallieu. Tot timpul a plouat sâcâi- tor și rece. Publicul, care a supraîncărcat cochetul stadion, a spo- rit temperatura prin profundă trăire afectivă. Miza, cel puțin pen-tru echipa centenară, care ocupa locul al optulea în clasamentul primei ligi franceze, și adversara, ocupantă a locului al
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
că am de toate, Că viața mi-i pe gătate. Mă mângâia cu ochii, mă abțineam să nu izbucnesc în plâns. Tot aștepta ploaia să vină. Am înțeles că va pleca când va veni ploaia. Într-o seară, începuse să plouă mărunt. Am deschis geamurile larg și i-am zis că vine ploaia pe care o așteaptă. A ridicat un pic capul, a ascultat, apoi mi-a făcut semn să mă liniștesc, că nu e ploaia asta. Se uita în jur
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
pus mâna pe mine m-a dat la o parte. M-am uitat urât la el. Se bâlbâia și nu am înțeles ce mi-a zis. Am ieșit afară chinuindu-mă să nu plâng din cauza fetei. Când am ajuns afară ploua deja, începuse ploaia când eram înăuntru. Stropi mari de ploaie îmi cădeau pe față și astfel mi-au acoperit lacrimile. Am putut să plâng și eu cu ploaia. Ploaia despre care îmi vorbea mama. Cerul s-a întunecat ca și
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
nu cumva chiar din cauza acestei morți de tip agrar Moț va reveni mai târziu la viață. Oricum ar fi, omorârea lui Moț nu este fără legătură cu destinul lui Baal. Zeul El visează că Baal este viu și că "cerurile plouau untdelemn și pâraiele curgeau cu miere" (ceea ce amintește de imaginile biblice, cf. lezechiel, 32: 14; Iov, 20: 17). El izbucnește în râs și declară că se va așeza și se va odihni, căci "victoriosul Baal trăiește, Prințul Pământului există" (Driver
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu reprezentanți ai tuturor speciilor animale, "în anul șase sute al vieții lui Noe, în luna a doua, în ziua a șaptesprezecea a lunii aceleia, s-au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare și s-au deschis jgheaburile cerului. Și a plouat pe pământ patruzeci de zile și patruzeci de nopți" (7: 11-12). Când apele s-au retras, arca s-a oprit pe muntele Ararat. Noe a ieșit și a adus jertfă. Iahve "a mirosit mireasmă bună" și, împăcat, a promis să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale tradiției poetice, visul comun, promisiunea, motivul sărutului, dar toate se transformă în elemente accesorii ale unui cadru bulversant. Se refuză și clișeul superiorității artei ("voi lăsa fleacurile astea rimate, ca să-ți fac plăcere"), demitizarea atinge și sacrul, "așteptând să plouă peste ele Dumnezeu - latifundiarul/ urina lui gratuită și binecuvântată". Repetițiile formale sau semantice întăresc discrepanța dintre așteptare și oferta lirică. Sunt o serie de elemente apoetice pe care eul insistă să le introducă în universul liric. Repetiția lor însă scoate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu universul acvatic se realizează într-o manieră diferită, nu mai este prezentată aici o lichefiere a lumii care se îndreaptă lent către moarte, căci moartea este deja aici: "diminețile gâlgâie, sângele se scutură-nchegat/ și numai inimile noastre văd cum plouă/ prin seara otrăvită, de holeră" (Autumnală). Sângele și ploaia sunt cele două motive principale care sugerează curgerea, alunecarea continuă spre moarte. Pare să se producă și aici un proces de transmutare, dar nu se mai preschimbă nimic în aurul soarelui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
buni ca pe o ciumă" (Carnet lapidar). Muzica însăși capătă accente elegiace, de bocet, de altminteri, adesea revine imaginea ploii de toamnă care mistuie, care condamnă la dispariție: "și toamna ne suge plămânii cu-o unghie.// Simt iar uscăciunea cum plouă" (Partitură). Este o veșnică anunțare a finalului de lume, apa, sub toate formele ei, lichefiază universul sau îl îngheață, în ambele situații sugestia este aceea a lipsei de speranță, a actului distructiv cu caracter definitiv: "și cerul e leoarcă... și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
simplă imagine, o fotografie a banalului, o copie. Poezia nu va fi însă o copie a unei altei copii, ci un text despre modul în care fragmentele de realitate se transformă în text: "Astăzi privesc lumea cu ochiul de duminică/ plouă/ țin în mâini o fotografie/ fotografia înfățișează o femeie/ spălând cămașa bărbatului/ poate că de-aici/ trebuia început." (Nașterea vinovată). Universul întreg pare a fi devenit ficțiune și la Ion Caraion: "Circul meu suferă de promiscuitate dirijată/ - era război și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
repetă tocmai pentru a sublinia diferența dintre vechiul criteriu al poeticului și cel nou, propriu pe care încearcă să-l impună. E și aici o ridiculizare a poeziei care se realizează prin brodarea pe o schemă arhicunoscută: "Ar trebui să plouă și inimile să doarmă,/ calendarul ar trebui să-și fluture disperat și ridicol cele câteva file/ și, în orice caz, liniștea să amenințe ca o armă". Pretutindeni, la Geo Dumitrescu, regăsim aceeași tratare ironică a clișeelor poeziei de meditație, a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
strofă, "Un dezmăț// se-ntinde pretutindeni, macerat", se recurge la paradox, la oximoron pentru a contura tabloul distrugerii, valuri de uitare șterg totul " Mă fură trecutu-ndărăt și mă-njunghe,/ încep ca să-mi uit caligrafia, cuvânt..." sau "Simt iar uscăciunea cum plouă..." (Ion Caraion, Partitură). Discursivitatea, limbajul sincopat eliptic înlocuiesc și la Constantin Abălăuță metaforicul. Propozițiile scurte par a surprinde fulgurant, prin tehnica flash-ului, imagini din universul cotidian: " În aer este ceva invizibil./ Ploaie, copaci, simptome invizibile.// O fată care-și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pline de mizerie, cu geamuri scunde, cu uși cîrpite, cu pereți coșcoviți și 80% din ele nedușumuite”, în care stăteau cu chirie funcționari, profesori și învățători, cum era autorul articolului din care am citat.5) „Sonet”, la fel ca „Proză” (Plouă...) și altele, excelează prin numărul informațiilor adevărate despre o perioadă din istoria Bacăului. Arhivele și presa îl confirmă pe Bacovia pas cu pas, în special referitor la aspectele dramatice. „Măhălălile” (cei trei „ă” sună fabulos, grozav, evocă adîncimi, „funduri”) aveau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
celălalt amplu și descriptiv. Pe lîngă „palatul mort”, ambele mai au ca elemente comune statuile și havuzul. Din Bacovia (poema sa fiind dintre cele mai cunoscute) aș fi citat doar prima strofă: „Havuzul din dosul palatului mort/ Mai aruncă, mai plouă, mai plînge-/Și stropii căzînd, în amurg, iau culori:/ De sineală, de aur, de sînge”.1) Din Ion Al-George - patru: „Și de pe fîntîna amuțită/Cad nori de frunze ca ntr-o cupă.../ în van, de pe-o coloană albă,/Se zbate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
10) Cuvîntul e prezent, de asemenea, la prozatorii epocii: la Sadoveanu, care publică o povestire cu titlul „Fiorul”11), la Hortensia Papadat Bengescu 12), la Gala Galaction 13). Tot acum îl utilizează prima dată și Bacovia în „Matinală”: „Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -/ Venus, plină de fiori,/ Pare-o vie violetă”14). La poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se clatină copacul...” Cu toate acestea, eliberarea de spaimă nu e completă. Poetul a rămas (lucru care se vede în reflecțiile sale) cu impresia că întîlnirile precum cea de care tocmai a scăpat se pot repeta. Un vers din „Proză” „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit”. Care-i substratul sociologic al acestui din urmă vers? El rezumă, simplu dar expresiv, un proces istoric ce se întinde pe durata mai multor decenii. „Jidovirea” Bacăului, ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dar dincolo de toate acestea există și o nevoie de comunicare între etnii, un „comerț” reciproc, o curiozitate față de oameni și de lucruri, ce depășește atît interesele, cît și barierele prejudecăților. în „Proză”, Bacovia e, în egală măsură, sarcastic și compătimitor: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. Poemul său se bazează pe - cum s-ar zice - „impresii de la fața locului”. E posibil totuși ca ideea de „jidovire” să aibă în ea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le raporteze pe toate la momentul apariției fiecărui volum. Prin urmare nici nu se gîndește că poeme alăturate pot fi nu doar din ani diferiți, ci din epoci diferite; că, de pildă, „Crize” e de la mijlocul perioadei interbelice, iar „Proză” (Plouă...), de pe pagina vecină a volumului Cu voi...(1930), e de dinainte de război. Primul, dacă pot să zic așa, sincron cu evenimentele, al doilea depășit de realitate. Totuși multă lume, îndeosebi cei indiferenți la cronologii, și-a format o imagine despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
baraca băcăoană.[...] Pretutindeni, hîdă, murdară, puturoasă”.6) A doua chestiune frecvent atacată era, cu o vorbă de azi, infrastuctura. Un autor de cronici rimate sintetiza în felul următor contrastele locului: „Oraș cu străzi bogate-n praf,/Cu glod - cînd cerul plouă;/Oraș cu cluburi și bodegi/ Și două teatre: Două!”7) Primăvara și toamna, Bacăul era „municipiul care înoată în tină”8). în cele două anotimpuri, mersul pe stradă - reclama „Un cetățean” - era „o adevărată calamitate. Te împotmolești cu trăsura și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui cu orașul de mai tîrziu (pînă la cel contemporan) sînt mai mari. Fascinația luxului Impresia aproape generală e că Bacovia a fost un scriitor al sărăciei. Au impus-o versuri ca „Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie” (din „Plumb de toamnă”), „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/De glod și coceni” (din „Proză”) plus altele, multe, despre oameni trudiți, bolnavi, pierduți. Indiscutabil, „urîtul” e dominant în poezia sa: „garduri bătrîne”, „ziduri vechi ce stau în dărîmare”, „becuri cu pală lumină”, „crîșmă umedă, murdară
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alții) e, desigur, moartea, aneantizarea tuturor simțurilor, „somnul de veci”,- însă n are curajul să-l aplice. Cînd îmbătrînește, cu atît mai puțin. Acum îi apare ideea că, dacă nu-i urmată de o schimbare, uitarea e doar o fundătură: „Plouă.../ Nu știu nimic.../ De zile, de ani,/ Fără a găsi/ Cum ar fi altă viață.../ Același tic-tac de tîrziu,/ Cu tăceri ce plîng,/ Din nici un timp. Ca noaptea ploioasă/ Deafară...” 5) Concluzia e simplă: amînarea schimbării face imposibilă uitarea, întreține
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]