19,544 matches
-
al XX-lea de Vilfredo Pareto (1848-1923), discipol al lui Walras, în cadrul școlii de la Lausanne. 5.3.2. Teoria curbelor de influență Faptul că un individ este în măsură să trieze diferitele alegeri posibile și să definească o ordine de preferințe nu înseamnă că el știe să-și măsoare utilitatea printr-un indice cantitativ. Este suficient ca două condiții mai simple și mai apropiate de realitate să fie reunite: • între două alegeri, A și B, individul determină dacă preferă A (A
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
preferă A (A > B) sau B (B > A) sau dacă este indiferent între cele două (A = B); • alegerile sînt tranzitive, adică faptul că A > B și B > C determină ca A > C. În aceste condiții, se poate construi o funcție de preferință, care clasează într-o ordine de preferințe toate combinațiile posibile ale celor două bunuri. O curbă de indiferență reprezintă ansamblul combinațiilor celor două bunuri, care procură consumatorului un nivel de utilitate identic. Figura nr. 5.4 Utilitatea este neschimbată cînd
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
A) sau dacă este indiferent între cele două (A = B); • alegerile sînt tranzitive, adică faptul că A > B și B > C determină ca A > C. În aceste condiții, se poate construi o funcție de preferință, care clasează într-o ordine de preferințe toate combinațiile posibile ale celor două bunuri. O curbă de indiferență reprezintă ansamblul combinațiilor celor două bunuri, care procură consumatorului un nivel de utilitate identic. Figura nr. 5.4 Utilitatea este neschimbată cînd se deplasează de-a lungul unei curbe
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Ea ne indică (vezi figura 4) cît anume trebuie sacrificat din bunul Y, printr-o creștere a lui X, cînd se trece de la combinația A la combinația B. 5.3.4. Constrîngerea bugetară și echilibrul consumatorului Curbele de indiferență formalizează preferințele subiective ale indivizilor. Ele precizează dispoziția acestora de a substitui diferitele bunuri între ele, dar fără să indice combinația optimală. De asemenea, precizează obiectivul consumatorului, care este acela de a atinge curba de indiferență cea mai ridicată posibil, fără să
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pentru incapacitatea sa de a explica anumite caracteristici contemporane ale societății. Într-adevăr, în multe cazuri, numai variațiile prețului și ale venitului nu sînt suficiente pentru a explica comportamentul uman. S-a încercat atunci explicarea acestora prin transformarea gusturilor și preferințelor consumatorilor. Dar acest demers se bazează mai mult pe ipoteze de natură psihologică și sociologică. De aceea, ne vom referi mai mult la ceea ce s-a numit "noua teorie a consumatorului" pentru a explica funcționarea cererii de bunuri și servicii
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
teorii este legată, în bună măsură, de lucrările publicate în anii '60 de către economistul american Garry S. Becker. Ea nu respinge vechea teorie, ci îi lărgește, în mod considerabil, cîmpul de aplicare. 6.3.1. Limitele teoriei tradiționale a) Stabilitatea preferințelor repusă în discuție Teoria tradițională a consumatorului explică evoluția cererii prin variațiile prețurilor și ale venitului. Gusturile și preferințele consumatorilor sînt considerate date constante, stabile, prin urmare nu se ține seama de ele în explicarea comportamentelor. Într-adevăr, din punct
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
nu respinge vechea teorie, ci îi lărgește, în mod considerabil, cîmpul de aplicare. 6.3.1. Limitele teoriei tradiționale a) Stabilitatea preferințelor repusă în discuție Teoria tradițională a consumatorului explică evoluția cererii prin variațiile prețurilor și ale venitului. Gusturile și preferințele consumatorilor sînt considerate date constante, stabile, prin urmare nu se ține seama de ele în explicarea comportamentelor. Într-adevăr, din punct de vedere științific, nu se poate explica un comportament printr-o ipoteză referitoare la gusturile sau preferințele individului, deoarece
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Gusturile și preferințele consumatorilor sînt considerate date constante, stabile, prin urmare nu se ține seama de ele în explicarea comportamentelor. Într-adevăr, din punct de vedere științific, nu se poate explica un comportament printr-o ipoteză referitoare la gusturile sau preferințele individului, deoarece ar fi imposibil de supus o asemenea ipoteză la proba faptelor. Totuși, microeconomia tradițională a fost, pe drept cuvînt, criticată pentru incapacitatea sa de a ține seama de fenomene dificil de explicat numai prin variațiile prețurilor și ale
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a fost, pe drept cuvînt, criticată pentru incapacitatea sa de a ține seama de fenomene dificil de explicat numai prin variațiile prețurilor și ale venitului. Această incapacitate deschide calea către explicații "psihologice", făcînd apel la conjuncturi neverificabile privind gusturile și preferințele individuale. Dezvoltarea unei noi teorii a consumatorului vizează, în parte, evitarea acestui impas. b) Evoluția modurilor de consum Dacă preferințele sînt stabile, cum interpretăm transformarea rapidă a modurilor de consum în ultimul secol? Creșterea venitului poate explica creșterea volumului consumului
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
variațiile prețurilor și ale venitului. Această incapacitate deschide calea către explicații "psihologice", făcînd apel la conjuncturi neverificabile privind gusturile și preferințele individuale. Dezvoltarea unei noi teorii a consumatorului vizează, în parte, evitarea acestui impas. b) Evoluția modurilor de consum Dacă preferințele sînt stabile, cum interpretăm transformarea rapidă a modurilor de consum în ultimul secol? Creșterea venitului poate explica creșterea volumului consumului, dar nu și evoluția structurii sale. La limită, prețurile relative ar putea explica repartizarea bugetului între bunurile și serviciile existente
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
observații o evoluție a "materialismului", mai bine zis a "egoismului" indivizilor, care "preferă" satisfacțiile consumatorismului și cultivarea plăcerilor în locul vieții familiale. În fața unor astfel de provocări, de fenomene, se mai poate oare cu adevărat susține, cum face analiza economică, că preferințele indivizilor nu se schimbă? Aici, noua teorie a consumatorului încearcă să acopere lacunele microeconomiei tradiționale. 6.3.2. Noua teorie a consumatorului a) Distincția între bunuri și nevoi. Teoria tradițională confundă bunurile și serviciile cu nevoile pe care ele trebuie
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de tomate, ci are nevoie să se hrănească; nu are nevoie de mașină, ci are nevoie să se deplaseze (sau să-și etaleze în mod ostentativ prosperitatea); nu are nevoie de ziare, ci de informație etc. De îndată, ipoteza stabilității preferințelor redevine compatibilă cu o schimbare în modul de consum. Într-adevăr, o aceeași nevoie, stabilă, poate fi satisfăcută prin bunuri diferite, utilizate singure sau combinate cu alte bunuri. Și atunci, funcția de utilitate se scrie astfel: U = U (alimentație, deplasare
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
costului timpului în analiză, introducînd timpul ca unul din factorii de producere a satisfacțiilor: S = S(X, Y, Z, T...). Astfel, pot fi înțelese fenomene pe care teoria tradițională nu le putea explica în absența ipotezei suplimentare privind gusturile și preferințele. Spre exemplu, se poate explica scăderea natalității într-o țară bogată, presupunînd că indivizii iubesc la fel de mult copiii ca în trecut. Într-adevăr, în asemenea țări, creșterea rapidă a salariilor reale după anii '50 a antrenat o creștere considerabilă a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
familii cheltuie mai mult pentru copiii lor, pentru haine, educație, sănătate, timp liber etc. Presupoziția, imposibil de verificat sau de infirmat, a unei iubiri pentru copii în scădere vertiginoasă nu este deci necesară pentru a explica scăderea natalității. Dragostea (sau preferința, cum doriți) pentru copii nu s-a schimbat, doar maniera de a se manifesta adaptîndu-se la evoluția prețurilor relative ale bunurilor și timpului. c) Integrarea capitalului uman. Se poate, de asemenea, integra, în funcția de producerea satisfacțiilor, capitalul uman al
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
nu este vorba de a afirma faptul că gusturile, personalitatea, dragostea etc. sînt lipsite de importanță în explicarea comportamentului uman. Economistul nu adoptă o poziție filosofică în fața acestei chestiuni, ci una metodologică. Oricare ar fi importanța reală a gusturilor și preferințelor, acestea nu pot furniza explicații deplin științifice, și atunci a fost acceptată o metodă care permite să raționezi ca și cînd gusturile și preferințele ar fi stabile și fără incidență asupra schimbărilor comportamentului. Această metodă nu se justifică prin faptul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
poziție filosofică în fața acestei chestiuni, ci una metodologică. Oricare ar fi importanța reală a gusturilor și preferințelor, acestea nu pot furniza explicații deplin științifice, și atunci a fost acceptată o metodă care permite să raționezi ca și cînd gusturile și preferințele ar fi stabile și fără incidență asupra schimbărilor comportamentului. Această metodă nu se justifică prin faptul că este exactă sau realistă, ci prin acela că poate fi o metodă de previziune eficace a comportamentelor. Concepte de bază: * elasticitate-preț, elasticitate-venit și
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
este necesar să se respecte condiția ca rata dobînzii să nu scadă mai mult decît nivelul la care s-ar declanșa așa-numita "capcană a lichidității". Acest concept definește starea unei economii în care rata dobînzii este (aproape) zero deci, preferința pentru lichiditate (cash) este maximă și, în atari condiții, consumul de bunuri nu este absolut deloc stimulat, creșterea ofertei de monedă neajutînd cu nimic, politica monetară devenind un eșec deoarece dobînda nu poate scădea sub 0%. Un exemplu relevant s-
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pe de o parte, problemele filosofice ale determinismului, liberului arbitru etc., iar pe de altă parte, problema contingentă: optimul social poate fi realizat de către un ipotetic dictator binevoitor?"7. Cînd vorbim de valori individuale și alegere socială, ordine socială de preferințe și justiție socială, criterii și normative sociale, de legitimitatea acestora, ne situăm deja într-un cadru în care relativitatea este legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale", fără a i se atribui un sens definitiv acestei expresii. Poziția
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
diferită a bunăstării între indivizi. Or, analiza economică este incapabilă de a defini repartiția "bună", exceptînd un criteriu obiectiv de dreptate. Optimul social fiind deci indefinibil a priori, s-ar dori căutarea procedurilor democratice de decizie care să reușească agregarea preferințelor indivizilor pentru a deduce din ele alegerile colective. Dar teoria alegerilor publice demonstrează că nici o procedură democratică nu poate garanta alegeri eficace, stabile și coerente. Teoria economică pură nu are, prin urmare, de oferit recomandări simple și sistematice pentru a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Samuelson (în 1947) arată că imposibilitatea determinării alegerilor publice optime nu poate fi rezolvată decît adăugînd modelului microeconomic o funcție a utilității colective sau bunăstării sociale (F.B.S.). Această funcție, desemnată în mod obișnuit prin litera W (de la welfare = bunăstare), reprezintă preferințele colectivității referitoare la repartiția bunăstării între indivizi. W este funcție de utilitatea (satisfacția) fiecăruia dintre cei n indivizi ce compun societatea: W = W(U1, U2,..., Un). Această funcție operează un clasament între toate repartițiile posibile și se traduce grafic prin curbe
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
1976) de către M.C. Kemp și Y.K. Ng, pe de o parte, și R.P. Parks, pe de alta. Acești autori arată că argumentele funcției W trebuie să fie sau utilități cardinale (și nu ordinale) ale indivizilor, sau cantități măsurabile, sau preferințe ale unui dictator. Altfel spus, o FBS nu poate determina alegeri publice coerente și nondictatoriale decît dacă aceste elemente sînt măsurabile și comparabile: ori indivizii sînt capabili să-și cuantifice satisfacția printr-un etalon comun (utilitate cardinală), ori se măsoară
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
cantitative, bunăstarea individuală nedepinzînd decît de acumularea de bunuri și servicii cuantificabile. Dar dacă este imposibil de măsurat și de comparat bunăstarea indivizilor, nici un calcul nu permite efectuarea unui oarecare arbitraj și determinarea soluțiilor la problemele de repartiție. Singură funcția preferințelor unui dictator permite tranșarea problemei și deschiderea către alegeri publice coerente. Dar această soluție este pe cît de posibilă, pe atît de inacceptabilă. Astfel, pista deschisă de Bergson și Samuelson are meritul de a atrage atenția asupra necesității de a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
este oricînd posibil să le fie substituită o alegere care ameliorează satisfacția tuturor sau ameliorează bunăstarea unora fără să o afecteze pe a altora. Postulatul nr. 2: Absența dictaturii. Nici un individ și nici un grup de indivizi nu-și poate impune preferințele colectivității. Postulatul nr. 3: Tranzitivitatea alegerilor colective. Dacă societatea estimează că A>B și B>C, atunci ea estimează de asemenea că A>C. Altfel spus, procedura alegerii colective trebuie să evite paradoxul lui Condorcet (sau efectul Condorcet), enunțat în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
nr. 3: Tranzitivitatea alegerilor colective. Dacă societatea estimează că A>B și B>C, atunci ea estimează de asemenea că A>C. Altfel spus, procedura alegerii colective trebuie să evite paradoxul lui Condorcet (sau efectul Condorcet), enunțat în 1785 astfel: preferințe individuale tranzitive pot antrena alegeri colective nontranzitive, dacă se decide astfel prin votul majorității. Alegerile colective riscă să fie arbitrare și instabile. Arbitrare, deoarece alegerea depinde de ordinea în care chestiunile sînt supuse la vot, adevărata putere aparținînd atunci celor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
putere aparținînd atunci celor care stabilesc ordinea de zi și putînd să apară astfel un element de dictatură a unui grup particular; instabile, deoarece o alegere particulară, o dată efectuată, va putea tot timpul să fie repusă în cauză în numele altei preferințe care întrunește majoritatea. Postulatul nr. 4: Nonlimitarea alegerilor previzibile. Nici o chestiune, nici o propunere, nici o soluție nu este a priori exclusă de la procedura alegerii colective. Este vorba, în acest caz, de postularea unei libertăți minimale de expresie: toate preferințele individuale pot
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]