6,100 matches
-
întotdeauna acest popor.24 Curajul și franchețea artistului în "redingotă albă", dispus la sacrificii în numele ideii de demnitate umană, pare excepția care confirmă această conduită colectivă. În prezentarea calomnioasă pe care Jenică Brustureanu o face defunctului George Pelimon din Nesfârștele primejdii, descoperim alte sintagme-trambulină care refac mental portretul lui Mitică: "Umblă teleleu, n-are treabă... Studii de psihologie a muncii... Sau, mai știu eu, poate că lucrează cu Vasile Filă și supraveghează muștele..." 25. Același profil al "pușlamalei", fără nici un rost
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau prin nume (Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu din Triumful talentului, Nicolae Georgescu, George Nicolaescu, Marin Dumitrescu, Dumitru Marinescu, Basile Ștefănescu, Ștefan Basilescu, Mihai Dobrescu, Dobre Mihăilescu din Cum se naște o revistă), recidivează la Mircea Horia Simionescu. În Nesfârșitele primejdii, un George Pelimon moare și este plâns de "selenara" Helga, iar omonimul său rememorează, în romanul pe care-l scrie, dispariția iubitei cu același nume. În Toxicologia găsim într-o notă autobiografică sursa acestei preocupări pentru straniile coincidențe existențiale: Dublii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Liviu, Plicul: Comedie în trei acte, Editura Cartea Românească, București, 1923. Sadoveanu, Mihail, Preocupări de teatru, Editura Junimea, Iași, 1986. Sebastian, Mihail, Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră, Editura pentru literatură, București, 1965. Simionescu, Mircea Horia, Nesfârșitele primejdii, Editura Eminescu, București, 1978. Simionescu, Mircea Horia, Învățături pentru Delfin, Editura Albatros, București, 1979. Simionescu, Mircea Horia, Banchetul, Editura Eminescu, București, 1982. Simionescu, Mircea Horia, Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău, Editura Cartea Românească, București,1983. Simionescu, Mircea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Albatros, 1976, p. 59. 23 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 68. 24 Mircea Horia Simionescu, Redingota, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, pp. 126-127. 25 Mircea Horia Simionescu, Nesfârșitele primejdii, Editura Eminescu, București, 1978, p. 13. 26 Costache Olăreanu, Frica, ed. cit., p. 128. 27 Radu Petrescu, Ocheanul întors, Editura Paralela 45, 2001, p. 35. 28 Idem, p. 48. 29 Idem, p. 63. 30 Mircea Horia Simionescu, Toxicologia sau dincolo de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Torres, a trecut pe aici Împins de o furtună dincolo de extremitatea statului Queensland prin strâmtoarea care-i poartă numele. Corabia „Endeavour” a căpitanului Cook a fost grav avariată de un recif (1770), În anii următori au Întâmpinat mari greutăți și primejdii În zona Marii Bariere de Corali, cu navele lor cu vele, Bligh, W.Dampier și M.Flinders (Reader’s Digest, Descoperiți minunile lumii, p. 247). 198 ca mediu de viață. Printre aceștia apare și steaua de mare stacojie și castraveții
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
prieteni”, sosesc țopăind și scoțând sunete 280 stridente, imaculații pescăruși În căutarea resturilor alimentare lăsate de turiști, o adevărată operațiune de salubrizarea plajei. Mult mai familiarizați cu publicul, se apropie de noi fără să se sfiască sau să Întrevadă vreo primejdie. Le facem și lor o fotografie și ne Îndreptăm spre parcarea Înțesată de zeci de mijloace de transport, În căutarea mașinii noastre. Aveam un sentiment de satisfacție față de spectacolul oferit de micuțele viețuitoare. Dar se pare că show-ul nu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
p. 420). 536 Enciclopedia descoperirilor geografice, p. 242. 537 Ibidem, p. 28. 363 Guinee se cațără pe trunchiurile copacilor În pădurile dese, hrănindu-se cu licheni și insecte mici538. Elang Jawa (Spizaetus bartelsi) este o specie rară de șoim, În primejdie de dispariție totală. Rinocerul trăiește În grupuri mici, În tufișuri și iarbă scurtă, stăpânind un teritoriu cu limite recunoscute și respectate. Rinocerii fi Întâlniți În Taman Nasional Gunung Leuser, din Sumatra. Cel mai rar rinocer a fost filmat În jungla
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
El vede în aceasta cauza „morții” literaturii. Consider că atitudinea sa este mult prea radicală, marile teme, obsesiile literare sunt mereu aceleași, iar diferența constă numai în modul de abordare. Tzvetan Todorov, de exemplu, vede și el literatura în mare primejdie din aceleași motive la care mai adaugă și alte aspecte. El pune în discuție și metodele criticii literare care au influențat cursul literaturii, tirania teoriei literare și nu în ultimul rând modalitatea de predare a literaturii în școală, care are
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
în filosofie, literatură, artă și viață el recunoaște numai doi humoriști de mare stil, pe Socrate și pe Shakespeare Hőffding cercetează condiționările psihologice și istorice ale humorului, baza lui sentimentală și, odată cu aceasta, speciile principale, fundalul său intelectual, limitele și primejdiile sale. După părerea mea, este un merit al lui Hőffding faptul că accentuează din nou, în mod special, latura tragică a marelui humor, întorcîndu-se astfel la Solger, care determinase fie și într-un mod nedeslușit humorul ca pe o unitate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
eu, indicăm printre altele eul real, cu sensul cu care am înțeles cuvîntul mai sus. Chestiunea că dacă e bine că circumstanțele pe tărîmul vieții psihice, devin tot mai nestatornice, pe măsura dezvoltării progresive, nu se cuvine discutat aici. Mari primejdii și mari lucruri bune se însoțesc deseori între ele. Cu cît e mai mare abundența pe care trebuie s-o păstrăm coerentă, cu atît avem nevoie de mai multă energie ca să facem posibilă o concentrare. Posibilitatea concentrării poate deveni o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Ele se nasc din satisfacerea unui imbold, a împlinirii a ceva ce lipsea, a alinării unei neplăceri, a înfrîngerii unei rezistențe. Tot aici se situează și sentimentul încercat în cazul unei încordări și în prezența a ceva misterios, a unei primejdii, și în timpul luptei. Alfred Lehman obiectează, în legătură cu primul exemplu, faptul că nu intervine nici o contopire, întrucît imboldul este anulat prin satisfacere. Sibbern i-ar fi putut răspunde că orice sentiment are tendința să se afirme, după ce a dispărut sentimentul dintîi
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rămîne, a permansivului" 16. Și Sibbern vorbește, în mod expres, despre bucuria aparte de a te fi sustras unui pericol ori unei ananghii, sau de a le fi învins. Există deci ceva ce păstrăm mereu după ce a fost depășită o primejdie. În acest sens, el vorbește de asemeni ( în partea a doua a scrisorilor lui Gabriel) despre "nenorocirea asimilată" ca fiind deosebită de o nenorocire pur și simplu depășită. Celălalt grup al exemplelor date de Sibbern cuprinde sentimente precum melancolia, respectul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
într-o împletitură de crengi aurii". Da, așa ceva se poate întîmpla. Dar nu se întîmplă totdeauna. Există suspine ce nu se transformă în cîntec și pietre în care nu se află deloc aur. Și cum orice sentiment total își are primejdiile lui, întrucît poate avea drept urmare o închidere, o nereceptivitate față de noile trăiri, poate că e bine că nu orice haos psihic devine o armonie. Două spirite mari s-au pronunțat în legătură cu felul cum se pot menține contradicțiile în suflet și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sub picioare, oricît de mărginit sau de iluzoriu ar putea apărea, eventual, unei priviri pur obiective. b) Înrudită cel mai de aproape cu acest rîs spontan este starea pe care o datorăm ușurării de o apăsare sau eliberării de o primejdie ce ne-a amenințat viața exterioară sau interioară. Este prezentă, în acest caz, o conștiință expresă a firului de praf, ca motiv al rîsului. La plecarea unui vapor, o doamnă se afla pe chei, cu un băiețel, ca să-și ia
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
reprezentare clară a faptului că totul nu este ceva serios va împiedica familiarizarea cu mersul acțiunii, participarea și tensiunea, fără de care nu au sens nici catastrofa, nici deznodămîntul. Chiar și atunci cînd nu edîncim în amintirea propriilor noastre insuccese și primejdii de adinioară, trebuie să le retrăim ca și cînd ar fi prezente (în această chestiune, Spinoza are evident dreptate 62), pentru ca astfel eliberarea în aducerea aminte să ne poată provoca un sentiment de plăcere. În orice caz în marele humor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
s-a întîmplat arlechinului care i-a cerut sfatul unui medic, în legătură cu melancolia pe care o avea, și a fost sfătuit să se ducă să-l vadă pe arlechin. Gluma care a ajutat de atîtea ori să se evite o primejdie nu ajută acum, pentru bunul motiv că nu poate izbîndi împotriva curentului. Ipohondrul ar putea fi vindecat, eventual, dacă ar obține o clipă de libertate, în care ipohondria însăși i-ar putea fi tratată humoristic apărînd ca o umbră întunecată
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
total poate compara un pericol, deoarece elementele sale se îmbină în așa chip, încît numai fi separate, fiecare pentru sine. Tonalitatea contopirii sau legea de organizare decid acum în ce mod reacționăm la o nouă trăire. Subzistă mai ales o primejdie în orice rezultat obținut, în orice satre concluzivă, fie că are mai mult caracteristica sentimentului, fie pe aceea a cunoașterii.În loc să fie considerată ca un punct de vedere pentru o nouă orientare și o nouă activitate, o astfel de stare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
spaimă... Atunci aveam altceva de făcut". Antropologul G.H. Schneider notează ceva similar din propria experiență. În timpul unei excursii botanice în Creta, a fost atacat de niște ciobeni înarmați și nu s-a putut salva decît printr-o fugă plină de primejdii. Am sărit sau mai degrabă m-am azvîrlit de pa o stîncă pe alta, deseori în niște salturi periculoase, într-o spaimă de moarte, pe munte la vale, am fost uluit doar de siguranța mea, fără greș, în diferitele salturi
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în drepturile marelui humor, socotind că-l supraestimase. După părerea sa, humorul n-ar trebui să fie autocrat. În cele spuse pînă aici, nici eu nu m-am arătat orb față de îndoielile pe care le poate acoziona, întrucît am relevat primejdiile oricărui sentiment total cu caracter concluziv. Dar prin cercetarea raporturilor în care se află humorul cu înțelegerea, cu tragicul și cu acțiunea, am încercat să demonstrez că propria natură a humorului rezultă anumite limitări, ce n-au nicidecum nevoie să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
punct de vedere categoric realist. Dar și aici se vede că procesul ideatic este doar o condiție, fără să fie însă, în mod necesar, decisiv pentru apariția unui sentiment total. Fundalul nu este suficient; depinde mai ales de bază. În timp ce primejdia idealistului stă în faptul că este ușor absorbit de ideile pure, fără să intre într-o relație corectă cu realităților concrete ale vieții, pentru realist pericolul îl constituie faptul că este îngreunat de "realitățile" vieții și nu mai reușește să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
O rostire simplă, fără efecte retorice sau înfloriri de stil, având ca sursă limba vechilor cazanii, însuflețește Predicile lui Ș., publicate abia în 1945. Propovăduind învățăturile creștinești, predicile cuprind și povețe laice (privind muncile agricole, starea zidirilor bisericești și școlare, „primejdiile veseliilor lumești”). Ș. a fost un orator cu autoritate, manifestându-se - în cuvântări ținute în românește, ungurește sau sârbește - în diete, la sinoade, în Parlament (la Viena, Pesta), la dezbaterile Senatului imperial (în care era membru). Multe discursuri sunt inserate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
și Curteanul.) KENT: De ce regele Franței s-a înapoiat atît de neașteptat? Cunoști vreo pricina? CURTEANUL: A lăsat o problemă de stat neîmplinita, la care s-a gîndit de la sosirea lui, si care amenință regatul cu o atît de mare primejdie și spaimă, încît întoarcerea lui în persoana a fost imperios necesară. KENT: Pe cine-a lăsat în locul lui că general? CURTEANUL: Pe mareșalul Franței, Monsieur Le Fer. KENT: Scrisorile domniei-tale au provocat reginei vreo manifestare de durere? CURTEANUL: Le lua
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
dus, cred, Edmund Din mila de-al lui chin, spre-a-i dezlegă -Nnoptata viață și spre-a cerceta Tăria důșmanului. OSWALD: Trebuie, doamna, cu scrisoarea să-l urmez. REGAN: Trupele noastre pleacă mîine, stai cu noi: Pe drumuri e primejdie. OSWALD: Nu pot, doamnă. Stăpîna mi-a-mpus strașnic acest lucru. REGAN: De ce i-a scris lui Edmund? Nu puteai Să-i duci poruncile verbal? Probabil, Ceva ce, nu stiu te-oi iubi nespus, Lasă să-i rup pecetea. OSWALD: Doamna, măi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ferească a zugrăvi procesul luptei dintre vechi și nou (...). Spiritul de partid al scriitorului se manifestă în atitudinea pe care o ia față de ceea ce e nou în viață (...). Spiritul de partid se manifestă în același timp prin justa înfățișare a primejdiei pe care o reprezintă vechiul, scriitorul educând masele în spiritul vigilenței revoluționare. Înțelegerea problemei tipicului în lumina Raportului (...), are o importanță vitală. De aceea discutarea acestei probleme, în coloanele ziarelor și ale revistelor va ajuta pe scriitori și oamenii noștri
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
esența fenomenului social de azi. Dar prin ce e strict individuală poezia poeților noștri? Prin faptul că ea se exprimă prin personalitatea fiecăruia dintre ei (...). Există la mulți critici literari o anumită tendință de a nu respecta această individualitate. Urmează primejdia ca toți poeții să se asemene între ei, adică cel mai cumplit șablon literar. Or noi nu vrem asta. Ar fi oare bine ca toți poeții noștri să semene, adică să aibă toți și felul de a vedea lucrurile ca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]