6,571 matches
-
fiind socotită discutabilă. Contraponderea la programul „tare” vine din partea lui Penrose (1989Ă care consideră că mintea umană este legată de suportul său material, creierul, iar algoritmizarea tuturor operațiilor gândirii umane nu se poate dovedi practic. Critic al inteligenței artificiale, Penrose proclamă superioritatea minții umane grație faptului că aceasta poate rezolva probleme nerezolvabile în principiu, pe când computerul nu face decât să urmeze un algoritm. Perspectiva rațiunii umane supuse algoritmizării converge cu imaginea omului software supraviețuind în mod informațional, imagine propulsată pe frontispiciul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și nemuritor. Prin fuziunea codurilor de date și a simțurilor trupului, interconexiunile subiective online generează un spațiu bioinformatic și biosocial atât din punct de vedere senzorial, cât și actanțial. Astfel, cyberspațiul nu este lipsit de utopii sociale, de la cele care proclamă libertatea absolută a alegerii trupului până la cele care fac parada unui bal mascat al identităților împrumutate. De la identitatea transformată în context online până la prefigurațiile unei identități transfigurate prin biotehnologii (vezi în capitolul următor discutarea discursului transumanistă, lookul și personalitatea „naturale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
profeții Ageu, Zaharia, Trito-Isaia (capp. 55-66), Iona, Malahia, Ioel și Deutero-Zaharia (capp 9-14); de la toți acești profeți (preexilici, exilici și postexilici) au ajuns până la noi cărți scrise având numele lor. În timpul perioadei monarhice, profeții nu s-au limitat doar să proclame că Dumnezeu este unic, dar au protestat vehement împotriva a ceea ce ei numeau decadența religioasă a poporului și împotriva nedreptăților sociale, favorizate în mare parte de regimurile monarhice din Nord și Sud: puțini sunt regii care au primit o evaluare
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
regi din punct de vedere politic mediocri, precum Ezechia și Iosia din Iuda, sunt lăudați pentru zelul lor religios. Termenu ebraic nabi are probabil sensul de „chemat [de Dumnezeu]”, „delegat [din partea lui Dumnezeu]”; prin urmare, îl desemnează pe cel care proclamă Cuvântul lui Dumnezeu: profeția este atestată la popoarele vecine lui Israel începând cu a doua jumătate a mileniului al II-lea î.C.; dar s-a dezvoltat numai în Israel, fiind preocupată de chestiunile care frământau societatea de atunci: religioase
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
la autoritatea politică (de altfel imposibilă sub dominația străină) și la abuzurile comise pe plan social. Profeții se preocupă de reconstruirea Ierusalimului, în special a templului (Ageu și Zaharia), dar și de puritatea doctrinei și a moravurilor (Malahia); profetul Iona proclamă universalitatea lui Dumnezeu indiferent de limitele etnice și religioase. De asemenea, începe să se profileze la orizont certitudinea că universul nu este veșnic: Dumnezeu pregătea sfârșitul „ultimelor zile” și prin aceasta finalul istoriei (Ioel, Deutero-Zaharia). g) Ajungem la epoca elenistă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
să se ducă în afara țării sfinte și astfel să aducă cult zeilor străini; vezi 5,1), pentru ca în final, în epoca postexilică, să se ajungă la monoteismul pur așa cum fusese conturat schematic de profeții de dinainte de exil și cum este proclamat de Deutero-Isaia (Is 40-55; cf. Cap. 7). c) În orice caz, nu lipsesc mărturiile extrabiblice despre cultul lui Yhwh: la sfârșitul secolului al IX-lea î.C., în stela lui Meșa, regele Moabului, menționat și în 2Reg 3,4 ș
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mai ales Faptele Apostolilor care atestă existența unei vaste rețele de comunități ebraice formate în mare parte din prozeliți. b) În orice caz, n-am spune că Deutero-Isaia îndeamnă în mod direct la misiune, dar că universalismul pe care îl proclamă face această misiune nu doar posibilă, ci și recomandabilă. Ba mai mult, este plauzibil ca mulți păgâni, obosiți de urâțenia care se ascundea în spatele idolatriei să se fi apropiat spontan de ebraism. 7.4. Mărturisirea monoteistă a lui Israel Din
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
atribuia uneori o investitură divină (cf. Ps 2,1 ș.u.; 45,7). c) Prin istoricizare, cele două sărbători, la origine cu caracter agricol, deveneau: Paștele, o sărbătoare care celebra eliberarea miraculoasă din sclavia îndurată în timpuri primordiale și care proclama că Dumnezeu nu dorește ca omul să fie sclav, ci liber, iar Azimele, într-un final unită cronologic cu Paștele, o sărbătoare care celebra strângerea recoltei care nu mai era atribuită divinității ce patrona fertilitatea, ci lui Yhwh. Starea de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
să fie disponibil, ori de câte ori este nevoie; imaginea faraonului (nu întâmplător este imposibil de identificat despre care faraon este vorba) a devenit un simbol al forțelor haotice care stau la pândă permanent împotriva poporului, dar pe care Domnul îl eliberează, după cum proclamă Is 51,9-10: Trezește-te, trezește-te, și îmbracă-te cu putere, braț al lui Yhwh! Trezește-te ca în zilele de odinioară, ca în generațiile din vechime! Oare nu ești tu cel care l-a zdrobit pe Rahab [monstru
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fie cu „Yhwh a devenit rege”; ultima traducere ar putea fi o mărturie în favoarea existenței unei sărbători celebrate în fiecare an în ziua de Anul Nou, în care poporul confirma regalitatea lui Yhwh; această expresie putea fi o formulă liturgică, proclamată de popor în momentul culminant al celebrărilor. Înțeleasă în felul acesta, formula ridică diferite probleme, nu de natură gramaticală sau sintactică (din acest punct de vedere, ambele traduceri sunt corecte), ci istorică și istorico-religioasă: dacă expresia mălak Yhwh este utilizată
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
valoare de iusiv) împrumutul făcut aproapelui său (literal: „să abandoneze, să lase mâna sa care se ține asupra aproapelui”, expresie tehnică pentru împrumut, personal sau real) și să nu-l silească pe aproapele sau pe fratele său, căci s-a proclamat o šĕmițțăh în onoarea lui Yhwh”. E vorba deci de un creditor, căruia datornicul s-a dat pe sine însuși ca garanție, în calitate de mână de lucru, până la restituirea datoriei. În acest context šĕmițțăh poate avea o singură semnificație: între-ruperea obligației
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mare), căutând să corespundă cât mai bine posibil la crearea unei societăți mai drepte și la grăbirea venirii timpurilor mesianice. c) Cu alte cuvinte, putem spune că iudaismul a rezolvat conflictul pe care Paul îl vedea între „Lege” și „Evanghelie”, proclamând că Torah, înainte de a fi „Lege”, era mai ales „Vestea cea bună”, deoarece făcea posibilă împlinirea voinței lui Dumnezeu pe pământ. 18 Iudaismul după răscoalele iudaice 18.1. Diaspora Nu e nici locul și nici scopul acestei cercetări de a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
modelul, dar cu cât vă veți gândi mai mult la cele patru exemple, cu atât vă veți simți mai inconfortabil. Eu nu am selectat teorii arbitrare, ci pe cele care sunt esențiale pentru fizică. În ultimul timp, cel care a proclamat răspicat simplitatea legilor fizicii a fost Einstein, care a folosit matematica în mod atât de exclusivist, încât a ajuns să fie foarte recunoscut ca matematician. Atunci când analizăm lucrarea sa despre teoria specială a relativității, ni se pare că avem de
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
devine independentă față de Siria. În lupta lor împotriva macedonenilor din Siria, ivriții au fost ajutați și de către romanii care se arătau interesați de regiune. Țara a fost condusă de clanul macabeilor ca mari rabini iar Ioan Hyrcan(135-134 î.e.n.) se proclamă rege și mare rabin al templului din Ierusalim. Edictul împăratului roman Hadrian, care a curmat drăgălășenia ivriților cu puterea romană din timpul lui Traian, a dus la răscoala lui Bar-Kochba din anul 132 și a ținut trei ani de glume
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de urmat pentru toți cei ce vor scăpa de la marea căsă-peală pusă la cale de ei. Ea înseamnă atît o suferință cît și un act purificator dar numai prin sînge fiindcă doar așa se poate purifica cineva în fața lui Iahwe. Proclamînd venirea regatului lui Iahwe, fanaticii spuneau că trebuie să se purifi- ce pentru a fi primiți în tărîmul fericirii veșnice chiar dacă este nevoie de exterminarea întregului neam omenesc. Comunitatea de la Qumram prin scrierile de după anii 50 a fost factorul ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mai este și contra-dicția gravă că mozaicii acceptau să le controleze sinagogile un netăiat împrejur. Și iarăși nu se leagă gugumăniile deloc. Faptul că fiii lui care erau generali în armata lui Valerian ce se lupta cu perșii, s-au proclamat împărați după ce comandantul lor a ajuns în captivitate persană, făcea parte din planul șărpăriei iahviste de a pune mîna pe imperiu. Evenimentele ce au urmat în regatul Palmyrei dovedesc din plin aceste intenții. Printr-un edict din anul 257, împăratul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
printr-un alt edict ordonă execuția preoților care refuză să aducă sacrificii cultelor imperiale și confiscarea averii acestora precum și a membrilor frăției. În anul 260, Valerian este făcut prizonier de către perși iar generalii Quientus și Macrianus fiii lui Macrian se proclamă împărați la Emesa dar primul este ucis la de Odaenath prințul Palmyrei și soțul Zenobiei în Orient iar celălalt este ucis în Tracia de către trupele lui Gallienus. Odaenath cucerește și Egiptul re-fuzînd să-l recunoască pe Gallienus ca împărat. Gallienus
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
imperiul persan ce stăpînea și Egiptul, punînd temeliile orașului Alexandru în anul 331 î.e.n. După moartea viforosului macedonean, imperiul lui se împarte între generali iar diadohul Ptolomeu Lagos primește satrapia Egipt în anul 323 î.e.n. și în 306 î.e.n. se proclamă rege, ținutul Palestinei aparținînd acestui rege. În anul 192 î.e.n. Palestina cu Iudeea trece sub controlul sirian a lui Antiohos lll, iar iudeii l-au primit ca pe un mare eliberator și i-au propus o mare și sfîntă afacere
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o răzmerită, la început cu gura, apoi și cu sabia, ajungînd să se rupă de regatul Siriei în anul 142 î.e.n. cînd au devenit un stat independent condus de rabinii macabei iar în anul 134 î.e.n. rabinul Ioan Hyrcan se proclamă și rege. Năravul lor asupra acelor neamuri pe care le dominau, a devenit și mai agresiv iar după ce au ajuns sub stăpînirea romană, împăratul Hadrian dă în anul 130 un edict prin care îi amenință cu moartea pe cei ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ivriților a dus la răzmeriță și a fost condusă de rabinul Macabeu iar după ani buni de masacre reciproce, Iudeea își cîș-tigă independența față de Siria. Țara va fi o teocrație pînă în anul 135 î.e.n. cînd din acest clan este proclamat ca rege, marele rabin Hyrkanos dar J. Flavius spune că primul care a purtat diadema de rege a fost fiul acestuia Aristobulos l în anul 104. Cum Filon spune că delegația regelui Egiptului, Ptolomeu Filadelful a fost trimisă rabinilor și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
limitei, Mateiu prin mijloace foarte subtile își racordează personajele la experiențele ultime ale cunoașterii și apoi le retrage într-un asfințit apoteotic care poate însemna și un răsărit într-un alt timp. PERSOANĂ ȘI PERSONAJ Chiar dacă fiul lui Luca Carageally proclamă în mai multe rînduri că cititorului / criticului nu trebuie să-i pese de autor ci de operă, e lesne de observat că selecția aspectelor din realitate, perspectiva asupra personajelor și specificul acestora, mediul social și familial, comunicarea verbală și paralingvistică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și-a pierdut ochelarii. A făcut apoi cunoștință cu mitocanul; s-a împrietenit cu el. Cumnata mitocanului și un sergent care trăia cu ea, îi mijloceau întâlnirile cu nevasta mitocanului." Foarte semnificativ este faptul că chiar autorul, glumind serios, va proclama "amiciția și amorul două patrimonii sublime ale umanității, singurele care fac din om o ființă superioară", fiind urmărit pînă la sfîrșitul vieții de spectrul propriului personaj: "M-au ajuns blestemele lui Rică Venturiano să predic la bătrânețe sufragiul universal" scria
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
străinătăți [...] impresia generală de melancolie și singurătate [...] era cu totul pe gustul bizarei ființe a lui Matei [...]. Curtea discretă a lui Matei a durat doi ani..." Trufia însă, acea fără margini trufie a lui Mateiu pe care, ca poet, o proclamă și în versuri (" Că margini nu cunoaște păgâna-mi semeție / Afară de trufie nimic n-avut-am sfânt.") a produs și o victimă care, din eternitate, va reprezenta o veșnică acuză; redau faptele așa cum le-a reconstituit Șerban Cioculescu, reprimîndu-mi orice comentariu: "Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fluierat, huiduit și amenințat de o droaie de patrioți din garda civică cu bătaia în piața teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia poporului. Piesa a fost scoasă din repertoriul teatrului." În numele moralei intransigente și ipocrite, Fr. Damé proclama în ziarul Românul (1879) "Mărturisesc că mi-e rușine să povestesc aici asemenea lucruri" și avertiza tăios: "Dar să ne cheme la teatru cu nevestele noastre, cu copiii noștri, pentru a încerca pînă la ce grad un public poate asculta
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
personalitate cu atît mai uimitoare cu cît dezechilibrul între părțile sufletului s-a îngroșat mai definitiv." Meritul însă, marele merit, de a fi declarat autonomia definitivă a operei mateine față de ființa convulsionată a autorului îi revine poetului-matematician Ion Barbu care proclama un perpetuu răsărit al Crailor: "Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cumpănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungînd nălucile Penei și Ilincei, gravitînd în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima oară
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]