7,270 matches
-
l-a salutat prin versuri clasice englezești a tresărit, Însă, prompt. A răspuns, la rându-i, prin alte versuri. A urmat, timp de vreo zece minute, un uluitor concurs vesel de poezie știută pe de rost, În care nici unul dintre protagoniști nu putea fi Învins. Eram Înmărmurit. „Nu-i nimic neobișnuit. Băieții inteligenți dintotdeauna”, m-a liniștit Philip. „Tu nu ai Învățat pe de rost poeții români importanți?” Ba da, fusesem În liceu În fruntea unui soi de concurs neoficial de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
New Yorker care Îi anunța decesul, imprimată pe o mănușă În spatele căreia, cu mâna ridicată, Saul Își ascunde fața, sperând, probabil, o amânare de la Atotputernica secerătoare. La fel de emblematic ar fi fost, probabil, semnul de Întrebare din care artistul a făcut protagonistul durabil al operei sale. „Nu prea aparțin lumii artistice, nici lumii caricaturii sau revistelor, așa că nu prea se știe unde ar trebui să fiu plasat”, spunea, cu orgolioasa lui modestie. Chiar și fără compartimentarea la care se referea, lumea artistică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de interes, ci una care nu spunea nimic, de parcă eram firma unui restaurant Denny sau un semnal rutier. Am privit-o și eu scurt. Era frumoasă, dar nu o frumusețe ieșită din comun. Genul acela de prietenă apropiată a unui protagonist de film TV sau căreia, atunci când stai cu ea la cofetărie față-n față, îți vine să-i pui întrebări de soiul: „Ce s-a întâmplat? Nu te simți bine?“ Genul care apare o singură dată pe ecran, iar după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de soțul ei. Trecere bruscă la secvența următoare: scenă de iarnă pe plaja de la Nisa. Ea poartă tot timpul brățările. Și la baie, și când face sex. Altă secvență: soțul, japonez, supraviețuitor al ocupării de către studenți a Amfiteatrului Yasuda, este protagonistul filmului Cenușă și diamant. Poartă tot timpul ochelari fumurii. E în același timp renumit regizor al unor seriale TV, dar visează mereu gaze lacrimogene. Este obsedat de amintirea soției care și-a tăiat venele cu cinci ani în urmă. Secvență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
știu“ și „posibil“. M-a salvat chelnerul care și-a făcut apariția precum un chirurg ortoped care se ocupă de oasele dislocate ale prințului moștenitor. Ne-a făcut o reverență adâncă, a scos dopul și a turnat vin în pahare. — Protagonistul din Străinul avea obiceiul să zică mereu „nu e vina mea“, nu-i așa? Cum îl chema oare? întrebă ea. — Meursault. Da, ai dreptate, Meursault. Am citit cartea prin liceu, dar să știi că elevii de azi nu mai citesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru vina de a fi participat la revoluția din 14 decembrie Piața Unirii ora 16” . N.n. Ne găsim în plină manipulare de factură rolleriană, (Mihai Roller) . Ziua de 14 dec. sau ziua de 16 ? Cum vom concilia domnilor , adevărul ? Numai protagoniștii pegrei roșii au falsificat istoria și au huzurit în minciună ca matroanele cu ceapă crudă la subțiori . Femela hibernală din Piața Unirii ’89 aparține acestui spectru abominabil . Și dumneaei a procurat cu timpul avantaje cavalerilor de industrie cu statut glorios
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
el urmărește în românul Vis și realitate (1927), pe fundalul ultimelor decenii ale Imperiului Otoman, destinul unui tânăr intelectual de extracție modestă, care ajunge lider al mișcării de modernizare a Turciei. În remake-ul Daphnis și Chloe ai vremei noastre (1928), protagonist e un intelectual aroman, stabilit în cele din urmă în regatul român și visând la unirea tuturor conaționalilor. Scrieri cu teza, „românele” sunt mai mult niște disertații istorico-patriotice cu caracter eseistic și moralizator. De aceeasi factura sunt nuvelele și povestirile
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
familială, nu l-ar fi salvat. Deși întâmplările sunt grave, putând comporta consecințe dintre cele mai dramatice, tonul cărții este bonom, ironic jovial, justificat întrucâtva de vârsta eroului. În Luni, după viscol, autorul propune o posibilă continuare a primului roman. Protagonistul, Mircea Daneș, este de fapt, ca structură interioară și atitudine civică, fostul absolvent de liceu ajuns inginer. Specialist merituos, numit consilier economic al unui trust de construcții, el nu vrea să facă nici un fel de concesie formalismului, birocratismului, devenind astfel
DEBOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286710_a_288039]
-
să-i impună valorile lor și adevăruri pe care el le respinge obstinat. Din aceeași familie spirituală face parte și Octav, personajul în jurul căruia se construiește cel de al doilea roman, Lașii (1971), răsplătit cu premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Protagonistul e un înstrăinat în conflict nu doar cu profesorii, dar și cu propriul tată, ciudatul Golm. Și el se află într-o continuă căutare, singura care pare a-l înțelege fiind sora lui; schimbul epistolar dintre frați are nu doar
DEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
concomitent loturile bătrânului, fiecare urmărind „întabularea” acestora pe numele său: tensiune și viclenie. În regia momentelor fierbinți, pigmentate cu „sudalme de se sperie norii”, autorul pune nu numai culoare regională, dar și o retorică fără greș. Despărțirea de lume a protagonistului (Înmormântarea lui Urcan) e prilej de revelație pătrunzătoare. Agonia omului „beteag”, dialogurile în jurul muribundului din „căsulia de bârne”, în care el se culcase „toată viața jos, pe bundă”, indiferența feroce a celor din jur, pregătirile de „comândare”, toate se înscriu
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
studii ale acestuia despre cântecele bătrânești, doină, colindat și descolindat, despre simbolistica eminesciană. Într-un alt studiu, Un mit - Toma Alimoș (1999), consideră că mitologia românească este reprezentată, pe lângă Miorița și Meșterul Manole, și de balada Toma Alimoș, al cărei protagonist, un homo activus, pedepsește exemplar trădarea, lașitatea. D. a îngrijit și comentat o gamă variată de ediții, de la cele destinate bibliografiei școlare până la cele academice, cu ample studii introductive, cu bogate note și comentarii. Dintre acestea sunt de menționat în
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
1933) sau în Turbă (1936), personaje obsedate de dorințe sexuale rătăcesc oarbe prin viață, făcând inutile eforturile autorului de a le încadra în diverse medii sociale, prin digresiuni superflue. În Două chemări (I-II, 1938), iubirea nu este determinată fizic (protagoniștii se cunosc numai din scris), dar este la fel de puternică, mobilizând resurse psihice capabile să salveze de la moarte pe erou și să conducă la o unire fericită. În larga ambianță a unui Iași macerat de nostalgii și de banalități provinciale, se
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
un „profesor” din vremea Movileștilor. În Marele cântec (1980), probabil cel mai bun roman al lui D., eroul este muzicianul și savantul Ioan Căianu-Valachus, pentru puțină vreme episcop romano-catolic în Transilvania. Epoca lui Burebista este văzută prin ochii lui Arhidamos, protagonistul romanului Călătoria spre zei (1982), ambasador al dacilor la Roma lui Iulius Cezar. Principele Grigore Alexandru Ghica al X-lea apare într-o carte despre vremurile romantismului (Speranța, 1984), după care prozatorul se întoarce la epoca sa predilectă, cea străromână
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
C-ia, reprezintă o treaptă superioară în evoluția scriitorului, ca și în aceea a genului în literatura română. Cel de-al doilea roman, Vioara mută, amplificare a povestirii Biserica din Slatina, este preponderent unul de analiză psihologică, mai ales datorită protagonistului, „popa” Luca Stroici, care ascunde înlăuntrul său un adevărat „labirint sufletesc”. Luca Stroici se simte un intrus în familia Postelnicilor (soția sa, Lucreția, copiii Ioan și Ana) ceea ce naște în chip neverosimil atât gesturi combative - autoizolare, adoptarea unei înfățișări de
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
figurile au un dublet fictiv sau trimit la un spațiu suprareal, excepție făcând doar eroul central, romancierul Pan Ioniță Drăcea, al cărui nume sugerează și el o existență simultană în planuri diferite. Această dedublare îi îngăduie autorului să dezvolte, prin intermediul protagoniștilor săi, teorii asupra artei, în general, și a romanului, în special, asupra relațiilor interumane, asupra iubirii, dar și să consemneze reverii, experiențe onirice, precum trăirea în întregime „a Antichității grecești într-o noapte”, în pagini de autentică poezie. După 1933
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
continuă studiile la Seminarul Teologic din Sankt Petersburg și la Universitatea din Iuriev (Dorpot), unde obține în 1913 licența în drept. Ziarist în Sankt Petersburg, simpatizant al partidelor Socialist Revoluționar și Cadet, publică o serie de satire politice privitoare la protagoniști și la evenimente legate de revoluția rusă. I se interzice revista pe care o conducea, „Fără cuvinte de prisos”, și este nevoit să emigreze, cu destule peripeții, în România. Aici începe să scrie în limba română, pe care o vorbea
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
observă statutul paradoxal al „școlii”, ca fiind una mai curând a „afinităților descoperite odată cu publicarea volumelor și nicidecum una a asemănărilor dictate prin norme prealabile”. Dacă nu se sprijină suficient pe motivațiile de istorie literară necesare (cronologia constituirii grupului, aportul protagoniștilor la fondul doctrinar comun, modul de participare individuală și diferențele implicite etc.), în schimb, comentariul, interpretarea scrierilor „târgoviștenilor” au o formulă colocvială, suplă, ingenioasă, echilibrat distribuită între rigoarea supunerii la obiect și digresiunea confesivă. Criticul investighează nuanțat modurile particulare și
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
Apoi. Discurs mistic, 2000) și câteva romane. Dincolo de Arania (1996) este versiunea definitivă a romanului Ursa mare, în timp ce Stăpânii lumii, apărut în 1999, dar scris în deceniul anterior, este un roman cu tentă istorică, de factură tradițională, obiectivă, având ca protagonist un parvenit în linia lui Dinu Păturică, proiectat însă pe fundalul anilor de instalare a comunismului în România. Dimensiunea sarcastică este vizibilă în turnura realist-naturalistă a narațiunii. În Părintele Thom (2002), D. abordează tema deportării sașilor după al doilea război
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
tinerețe, până la faptele mărunte din existența ternă de zi cu zi. Observator atent al lumii comuniste, ca și al celei postdecembriste, cu care se confruntă cu prilejul unei întoarceri temporare în România, și totodată fin examinator al mecanismelor psihologice complexe, protagonistul romanului împărtășește dubla vocație a autorului pentru real și pentru introspecție. Luată în totalitate, opera lui D. se impune mai ales printr-o pătrunzătoare, chiar dacă uneori fastidioasă, capacitate analitică. SCRIERI: Povestiri din provincie, București, 1967; Catedrala, București, 1969; Anchetatorul apatic
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
Domnul Pursoniac de Molière. Din același autor, tot în tălmăcirea lui, s-au reprezentat George Dandin sau Bărbatul cornat în părere și Bolnavul imaginar. Ultima comedie era anunțată ca aflându-se sub tipar în tipografia lui Heliade (1836). Aflat printre protagoniștii revoluției de la 1848 din Muntenia, G. este numit de Guvernul Provizoriu director al Ministerului din Năuntru. În timpul exilului s-a stabilit la Paris, unde a rămas până în 1858. După întoarcere, mai ia parte la viața politică (a fost un militant
GRADISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287326_a_288655]
-
în același an, cu romanul Răzbunarea. Colaborează la „Viața militară”, „Pentru patrie”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Romanul Bogăția unui sărac (1961) reprezintă un fel de panoramă (a deșertăciunilor) societății românești, asamblată prin prisma clișeelor din controversații ani ai dogmatismului ideologic. Protagonistul este un „altfel” de Nicolae Moromete. Fiu de țăran, el vrea să devină medic, dar este mai puțin conturat și personalizat decât tatăl său, Vasile Burcuș, sătean din Sărăcime. Rămâne de aceea doar un martor nesemnificativ, o copie palidă a
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
1990. Acuzațiile sunt demontate metodic, analiza și comentariul vizând succesiv teme, motive și pasaje „incriminate” din opera prozatorului. Studiul mai cuprinde pertinente investigări critice cu privire la tema „dispariției țărănimii” și la romanul Cel mai iubit dintre pământeni (cu focalizarea comentariului asupra protagonistului acestuia, Victor Petrini), interpretat ca fiind nu doar un „roman despre obsedantul deceniu”, ci o operă cu o tematică ontologică, cognitivă și morală care transcende prin semnificațiile sale momentul social-istoric vizat în primă instanță, un roman existențial, cu dimensiune metafizică
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Noului Roman. PÎnă la capitolul care-l are În vedere, Viart Îi trece În revistă pe Georges Bataille, Klossowski, Blanchot, al doilea Beckett, Nathalie Sarraute, Claude Simon și Michel Butor. Literatura acestora “experimentează limita”, ei sînt, cum ar veni, nietzscheenii, protagoniștii erei bănuielii. În continuarea ei, Noul Roman figurează la capitolul “experimente formaliste” și, În legătură cu consacrarea lui rapidă, este aminitită editura Minuit, cea care i-a susținut reprezentanții (Viart numește această consacrare “efect de grup”, efect manifestat cu succes și la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
flegma, cu expresia monotonă și chivernisită care-i pune În evidență micile explozii tehnice, parcă involuntare - ambele, atribute ce se regăsesc, ridicate În rang, la Echenoz. Romanul susmenționat al lui Tony Duvert este un polar cu convențiile revizitate al cărui protagonist nu ratează uniforma de polițai, homosexual, desigur, ceea ce nu-l face decît mai simpatic. În altă parte, Duvert, În spiritul unui Louis Calaferte din Requiem des innocents (1952) notează realist, dar Într-un limbaj savuros, celinian, farmecul frust și șocant
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Încarce ficțiunile cu gloanțe cît se poate de adevărate. Astfel că, În urma unui scandal ce nu se poate spune că n-ar avea nimic În comun cu cel generat de Omul recent al lui Patapievici (nu Înțeleg să compar aici protagoniștii), scriitorul care trece de la 10.000 la 350.000 de exemplare vîndute este dat afară din redacția Perpendiculaire-i, sub acuzația de a Împărtăși principii reacționare. În plus, Angelo Rinaldi, un tandru romancier corsican nominalizat În 1980 la premiul Goncourt, califică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]