6,973 matches
-
patru, căte șapte, Ca să cânte la ferestre: “Cruce-n casă, Cruce-n masă, Rămâi , gazdă, sănătoasă. Fii, boier, tot sănătos Și să-ți ajute Cristos, Boiereasă, bucuroasă, Să-ți ajute maica noastră.” *După fiecare strofa urmează referenul. Sus la poarta raiului Sus, la poarta raiului Poarta raiului Paște turma Tătălui Turma Tătălui. Linu-i lin și iară lin, Bate vântul frunza lin, Lin și iară lin. Dar la poartă cine sta, Oare cine sta? Sta chiar Maica Precista, Maica Precista. Linu-i lin
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cânte la ferestre: “Cruce-n casă, Cruce-n masă, Rămâi , gazdă, sănătoasă. Fii, boier, tot sănătos Și să-ți ajute Cristos, Boiereasă, bucuroasă, Să-ți ajute maica noastră.” *După fiecare strofa urmează referenul. Sus la poarta raiului Sus, la poarta raiului Poarta raiului Paște turma Tătălui Turma Tătălui. Linu-i lin și iară lin, Bate vântul frunza lin, Lin și iară lin. Dar la poartă cine sta, Oare cine sta? Sta chiar Maica Precista, Maica Precista. Linu-i lin și iară lin, Bate
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ferestre: “Cruce-n casă, Cruce-n masă, Rămâi , gazdă, sănătoasă. Fii, boier, tot sănătos Și să-ți ajute Cristos, Boiereasă, bucuroasă, Să-ți ajute maica noastră.” *După fiecare strofa urmează referenul. Sus la poarta raiului Sus, la poarta raiului Poarta raiului Paște turma Tătălui Turma Tătălui. Linu-i lin și iară lin, Bate vântul frunza lin, Lin și iară lin. Dar la poartă cine sta, Oare cine sta? Sta chiar Maica Precista, Maica Precista. Linu-i lin și iară lin, Bate vântul frunza
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Ignatul, iar porcul este sacrificat. Acestui animal îi este dedicată și o colindă, numită Siva, cântată în noaptea de Revelion de tineri mascați, care expun capul gătit al porcului, împodobit cu inele, cercei sau flori. Colinda povestește viața Sivei în Rai, moartea lui violentă și pârlitul, apoi judecata de către un juriu în care apar și Bătrânul Crăciun și Maica Precistă. În poveștile populare se spune că, atunci când Dumnezeu a adunat toate animalele și le-a spus fiecăriua în parte scopul pentru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de mai muri unul din casă. Lunea nu se îngroapă morții, căci o ia de lunea, capul săptămânii - și e rău de moarte pentru cei în viață. Celui omorât de trăsnet i se iartă păcatele și se duce drept în rai. Dacă mortul, până la înmormântare, capătă miros greu, se crede că în viața lui a făcut multe păcate. Cei care petrec mortul la groapă, când se întorc acasă, să se spele pe mâini cu apă, apoi să stropească inapoi, ca să nu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
filosofului e să pună rațiunea de acord cu revelația. Tomismul. care rezumă cugetarea epocii, e tocmai această strădanie. E vremea Summelor teologice, adică a supremelor încercări de sinteză culturală în literatură e vremea Divinei Comedii, în care Iadul, Purgatoriul și Raiul, suprapuse de o genială viziune poetică, înfățișează ierarhia din lume și de dincolo de lume într-o prelungire, ce pare lucrul cel mai firesc. În artă e vremea catedralei gotice, care crește uriașă către cer, simbol vertical al intensității spirituale. în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îl atrage la sine frumusețea celor văzute, așa și mintea curată o atrage la sine cunoștința celor nevăzute, iar nevăzute numesc pe cele fără trupuri”(Maxim Mărturisitorul. Centuria I, 88, în Filocalie. DESPRE ARTĂ Arta nu s-a născut în rai. Arta, expresia cea mai autentică și mai specifică a sufletului omenesc, nici nu s-ar fi putut naște în rai. Căci raiul, așa cum ni-l imaginăm după puținele indicații biblice, implică o stare de perfecțiune, în care totul e dat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
numesc pe cele fără trupuri”(Maxim Mărturisitorul. Centuria I, 88, în Filocalie. DESPRE ARTĂ Arta nu s-a născut în rai. Arta, expresia cea mai autentică și mai specifică a sufletului omenesc, nici nu s-ar fi putut naște în rai. Căci raiul, așa cum ni-l imaginăm după puținele indicații biblice, implică o stare de perfecțiune, în care totul e dat într-o armonie deplină, omul cu natura și prin om, făptura toată cu Dumnezeu. În această stare de frumusețe paradisiacă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cele fără trupuri”(Maxim Mărturisitorul. Centuria I, 88, în Filocalie. DESPRE ARTĂ Arta nu s-a născut în rai. Arta, expresia cea mai autentică și mai specifică a sufletului omenesc, nici nu s-ar fi putut naște în rai. Căci raiul, așa cum ni-l imaginăm după puținele indicații biblice, implică o stare de perfecțiune, în care totul e dat într-o armonie deplină, omul cu natura și prin om, făptura toată cu Dumnezeu. În această stare de frumusețe paradisiacă și de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aibă nici loc nici rost, fiindcă n-ar fi răspuns nici unei nevoi și n-ar fi umplut nici un gol. Tot astfel, nici Biserica în felul cum ființează astăzi și cum îi înțelegem rostul în lume nu s-a născut în rai. Căci raiul însemna el însuși un templu larg cât universul, în care omul participa direct și nemijlocit la desăvârșirea și la strălucirea dumnezeiască. Biserica s-a întemeiat pe pământ din pricina păcatului. Păcatul e distanța neasemănării omului cu Dumnezeu, e golul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
loc nici rost, fiindcă n-ar fi răspuns nici unei nevoi și n-ar fi umplut nici un gol. Tot astfel, nici Biserica în felul cum ființează astăzi și cum îi înțelegem rostul în lume nu s-a născut în rai. Căci raiul însemna el însuși un templu larg cât universul, în care omul participa direct și nemijlocit la desăvârșirea și la strălucirea dumnezeiască. Biserica s-a întemeiat pe pământ din pricina păcatului. Păcatul e distanța neasemănării omului cu Dumnezeu, e golul imens deschis
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lucru. Există deci o legătură intimă, de la început, între religie și artă, legătură pe care istoria creștinismului o proclamă prin cea mai bogată înflorire, pe care artele au trăit-o pe tulpina credinței. Și dacă Biserica s-a întemeiat în afara raiului sau în locul lui, pentru a umple deficiența pricinuită de păcat și dacă arta s-a născut în Biserică, de bună seamă tot într-o lipsă a vieții pământești trebuie să-i căutăm îndreptățirea. Ea nu s-a putut naște în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sau în locul lui, pentru a umple deficiența pricinuită de păcat și dacă arta s-a născut în Biserică, de bună seamă tot într-o lipsă a vieții pământești trebuie să-i căutăm îndreptățirea. Ea nu s-a putut naște în rai, fiindcă prezența perfecțiunii și a frumuseții primordiale o făcea inutilă. Biserica umple în lume un gol spiritual; arta, un gol estetic. Sub un alt aspect, răul moral apare ca urât estetic. Și urâtul nu e altceva decât lipsa fiumuseții perfecte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
făptura omului. Arta e, deci, făptura făpturii lui Dumnezeu. Situând-o astfel în spiritul ierarhic al doctrinei creștine, înțelegem mult mai limpede vorba lui Dante că „Arta e nepoata lui Dumnezeu”. Dar această nepoată nu s-a putut naște în raiul frumuseții celei dintîi, ci din mizeria și veștejirea căderii, ca floarea de nufăr din adâncul mlaștinii. Și precum nufărul înflorește nămolul adâncului în candoarea corolei, ridicată cu un deget mai sus de mlaștină, spre soare, arta sorbindu-și puterea din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu s-a dat spre sminteala omenirii, ci toate spre desăvârșirea ei. Istoria talanților ne învață că cu cât darul e mai mare, cu atât cresc obligațiile celui care l-a primit. Și dacă arta nu s-a născut în rai, ci a fost dată omului după cădere, înțelegem ce dumnezeiască mângâiere i s-a pus la dispoziție în durerea terestră, pe care singur și-a pricinuit-o. O funcție religioasă și morală i s-a destinat de la început artei de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca și cum ai spune că mărturisirea n are legătură cu dogma soteriologică și că ea ar fi un fapt ce se dospește, necunoscut, în matca stilistică. Sofianismul nu e altceva decât făptura mântuită, văzută în lumina slavei dumnezeiești. Sophia creaturală e raiul devenit ceresc, din pământesc cum a fost odinioară. Arta bizantină e oare altceva decât expresia estetică a acestei viziuni a cosmosului spiritualizat? Și ce este oare stilul bizantin decât modelarea în formele acestei arte a contururilor făpturii transfigurate? Născută în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mila. Nimeni nu spunea: Un înșelător înșeală!”(Charles F. Jcan: Le milieu biblique avânt Jesus Christ, vol. II, p. 28. ) Tonul acestui poem aduce uneori cu amănunte cunoscute din descântecele poporului nostru, iar în totul pare un suspin universal după raiul pierdut. Bunătatea, care înfrățește toate viețuitoarele în aceeași neprihană primordială, e cântată la fel cum o vor cânta și o vor zugrăvi toți poeții și pictorii creștini, inspirați din Biblie. Iar starea omului, de perfecțiune și nemurire dăruită, pe care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imagine aproximativă a făgăduinței Mântuitorului dată de Dumnezeu în Biblie, cerul nu voiește distrugerea totală a vieții de pe pământ, ci salvarea ei din durere și din moarte. Această făgăduință, adeverită în întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, ridică prima idee a raiului terestru pe planul transcendent al paradisului spiritual și ceresc. Mărturisind credința în nemurirea sufletului, toate neamurile pământului, fără excepție, își înalță nădejdile, din adâncul mizeriei omenești, în paradisul de dincolo de moarte. Dacă paradisul pământesc e o idee ce iese în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nimeni nu înțelege ce e sfințenia mai just decât în intuiția morală a păcatului. Adam numai din vrăjmașa împotrivire a pământului cu toate făpturile lui și numai din restriștea haotică a decadenței a putut să priceapă frumusețea, desăvârșirea și fericirea raiului din care a fost alungat. Tragica lui experiență se repetă în fiecare muritor, care nu se poate bucura de lumina vieții din plin, câtă vreme blestemul vremelniciei impregnate de durere îi contrazice cel mai intim și mai neînduplecat sentiment, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e de o mare însemnătate pentru noi, care ne-am propus să arătăm că înțelesul cel mai înalt al creațiilor omenești zace în sentimentul fundamental, pe care l-am numit nostalgia paradisului. Ce este oare copilăria decât imaginea vie a raiului pierdut și sugestia fără prihană a raiului viitor? Omenirea întreagă îi aseamănă pe copii cu îngerii. Pictorii lumii, când vor să zugrăvească ființe cerești, iau chipul pruncilor și îl întraripează. Muzica sferelor divine e asemănată cu glasurile lor. Aproape toți
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care ne-am propus să arătăm că înțelesul cel mai înalt al creațiilor omenești zace în sentimentul fundamental, pe care l-am numit nostalgia paradisului. Ce este oare copilăria decât imaginea vie a raiului pierdut și sugestia fără prihană a raiului viitor? Omenirea întreagă îi aseamănă pe copii cu îngerii. Pictorii lumii, când vor să zugrăvească ființe cerești, iau chipul pruncilor și îl întraripează. Muzica sferelor divine e asemănată cu glasurile lor. Aproape toți scriitorii își evocă propria copilărie cu nostalgia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Omenirea întreagă îi aseamănă pe copii cu îngerii. Pictorii lumii, când vor să zugrăvească ființe cerești, iau chipul pruncilor și îl întraripează. Muzica sferelor divine e asemănată cu glasurile lor. Aproape toți scriitorii își evocă propria copilărie cu nostalgia unui rai pierdut. Cu foarte rare excepții, poeții și prozatorii pun tot ce e mai curat în ființa omenească atunci când reprezintă figuri de copii în operele lor. Și nu e nevoie să fii artist, e de ajuns să fii om ca să-ți
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și prozatorii pun tot ce e mai curat în ființa omenească atunci când reprezintă figuri de copii în operele lor. Și nu e nevoie să fii artist, e de ajuns să fii om ca să-ți amintești de copilărie ca de un rai pierdut, ca de o stare superioară de curățenie, de frumusețe și nevinovăție, din care te-ai coborât în viață. Comparând-o cu această stare, experiența ulterioară a fiecărui om apare ca o impuritate. Trista poveste a lui Adam se repetă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nevinovăție, din care te-ai coborât în viață. Comparând-o cu această stare, experiența ulterioară a fiecărui om apare ca o impuritate. Trista poveste a lui Adam se repetă cu fiecare din noi, fiindcă toți purtăm nostalgia personală a unui rai, pe care l-am pierdut. Copilăria ne apare astfel ca o tainică supraviețuire a paradisului terestru în ființa omenească și totodată ca o indicație a posibilității de a-l recuceri în duh! în fața lucrurilor, care implică fie credința religioasă, fie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atunci. Această iubire îndurerată, care trece dincolo de orice motive raționale, e una din tainele adânci ale vieții ce nu-și are prototipul decât în iubirea lui Dumnezeu pentru făptura căzută. Ea e un element paradisiac, care continuă sub imperiul păcatului. Raiul e zona spirituală a iubirii universale. Sub această formă, de perfecțiune lăuntrică a inimii, el ar fi posibil chiar în această lume. Copiii nu urăsc, ei știu să iubească. Și iubirea lor cheamă iubirea noastră a tuturor. Câtă lumină din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]