6,667 matches
-
pentru că într-o zi, prin puterea lui Cristos Mântuitorul, mormintele se vor deschide, se vor umple de lumină și vor restitui victimele lor, care se vor transfigura și se vor uni cu sufletele lor, la Învierea de Apoi! După lacrimi, regrete și milă va urma triumful final și veșnic. Ne asigură Cristos cel înviat din morți. Pr. Petru Albert (Mesagerul Sfântului Anton, nr. 19, noiembrie 1996, p. 4) 2. PR. ȘTEFAN APOSTOL date biografice 1923 februarie 28, se naște în satul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din mâini în semn de despărțire. Din nefericire, Pr. Bișoc nu mai avea să ajungă la Iași, căci cei fără Dumnezeu aveau să-l aresteze în tren între Pașcani-Târgu Frumos, sau între Târgu Frumos-Podu Iloaiei. După arestarea Pr. Anton Bișoc, regretul și panica au cuprins sufletul credincioșilor după păstorul dispărut. Dar pentru a liniști spiritele, tot cei doi netrebnici din Săbăoani care l-au arestat, trimit din nou o telegramă anonimă, de astă dată din Timișoara cu textul următor: „Nu mă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
acestei viziuni. Pentru clarificarea conceptului mi-aș permite unele referințe la situațiile mai obișnuite: alpinistul stăpânit de gândul că ascensiunea muntelui îi oferă o satisfacție superioară intelectuală și emotivă, se lasă absorbit de această viziune și se desparte firesc, fără regret de celelalte satisfacții care devin minore; el nu renunță, nu disprețuiește, ci alege. Același lucru se întâmplă și în cazul astronauților. Poate cel mai grăitor fenomen este dragostea autentică față de persoana iubită; Sfântul Francisc din Assisi îndrăgostit de Cristos își
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost însoțită de atrocități și brutalități oribile, de încălcări ale dreptului și libertății omului duse până la nimicire, de sclavizarea unei imense mulțimi de oameni, de distrugerea unui culturi și a unei civilizații ale căror relicve astăzi ne smulg admirația și regretul. Cuceritorii au debarcat pe imensul subcontinent însoțiți de preoți și călugări, ducând cu ei Evanghelia și crucea lui Cristos. O anumită parte a cercetătorilor și a opiniei publice încearcă să arunce o grea anatemă asupra Bisericii Catolice, pentru toate nelegiuirile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă, față-n față - erau deznădejdea întruchipată! Duminica trecută, în fața acelei puerile încercări de sinucidere a lui Giglio, am avut o atitudine de violentă înfierare... Strigam, făceam largi gesturi declamatorii, voiam să pedepsesc cu propriile mele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vin la spectacol în astă-seară, dar în orice caz mă recunosc perfect în treaba aceasta. Cred că am făcut-o din timiditate amestecată cu mândrie... Din refuzul meu de a prețui lucruri râvnite de alții... Nu am nici un fel de regrete, ba dimpotrivă, m aș simți chiar foarte mulțumit dacă aș fi sigur că refuzul meu nu te-a supărat. Aș fi chiar fericit dacă aș fi sigur de contrariul... 14 iulie 1952 Simțământ de neliniște: Giglio n-a mai apărut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Coroana Portugaliei. 11 mai 1954 Trăiesc numai din inerție și din curiozitate față de felul în care o să sfârșească povestea aceasta care se numește viață... Don Pedro de Aragón lui Florino de León Cher Florino, royal frère! Cum să Vă spunem regretele pe care ni le-a cauzat, Navarrei și Nouă înșine, absența Voastră la această ultimă ședință în cadrul căreia ne-am străduit să punem cât de cât puțină ordine în afacerile atât de neglijate ale Spaniei? De aceea, ne grăbim să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nostru... Drumul tău. Drept înainte, fără să privești înapoi. Căci pentru noi cultura nu este plăcere, nu este un mijloc de a ajunge la bunăstare, ci o necesitate lăuntrică. De aceea mergem către ea întreaga viață, fără tristeți și fără regrete. Visul nostru este să trăim în ea, prin ea și pentru ea... și ne înfăptuim visul. Tot restul e numai închipuire și prejudecată zadarnică. PARTEA A II-A De profundis clamavi, Domine! 1 199 1. Dintru adâncuri am strigat, Doamne
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sicriul deschis purtat de camioane îmbrăcate în catifea, și mulțimea de gură-cască cu ochii sticloși. În privirile lor se citea un amestec de scârbă înăbușită în fața pompei risipite pe-un porc de câine mort, dar și de invidie nestăpânită, de regret că ei înșiși nu vor avea parte de o înmormântare atât de aleasă. Firește că nici unul n-ar fi cutezat să-și exprime disprețul ori invidia. Doar știa tot omul că în mulțimea de gură-cască foiau turnătorii. O observație spusă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de pe vremuri, numai că ei loveau, brutal, cu pumnul pentru a-și face dreptate. Cel puțin erau mai puțin ipocriți. 1 ianuarie 2000 Anul 2000! La început de an scrierea noilor cifre exercită asupra mea o stranie fascinație, amestec de regret și speranță imbecilă. Acum, scriu "2000" și parcă este mai dificil ca niciodată. Ciudat este că omenirea nu a simțit nici cea mai mică spaimă față de acest an, vechea sperietoare a "anului 1000" parcă nici nu ar fi existat. Bine
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un spectator în fața bucuriei de a trăi a altora. Eternul și complet inutilul ritual al schimbului de numere de telefon sau de adrese e-mail, notate în grabă pe bucățele de hârtie uitate prin buzunare, mă indispune. Ce rămâne însă ? Imensul regret al despărțirii de unii oameni cu care știu sigur că m-aș fi înțeles foarte bine dacă am fi locuit împreună, lucrat împreună etc. Persoane pe care știi că nu le vei mai vedea niciodată. De-a lungul acestei existențe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fi dat și viața. Până aici. Dac-aș fi fost mamă, cred c-aș fi manifestat cea mai pătimașă iubire maternă. Și știu că de multe ori pasiunea mea era deranjantă - aluneca în posesivitate, în dramatism, în gelozie. Marele meu regret e că nu cunosc pasiunea religioasă, izbăvitoare. Adeseori m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să cred în Dumnezeu. R.P. Vă rog să nu uitați de ultimele întrebări din snop. A.R. Nu uit, dar să știți că n-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
doar pe esențe. Dimpotrivă, eu cred că motorul supraviețuirii e vitalitatea, dina mismul în limita puterilor, setea de nou, curiozitatea pentru tot ce se întâmplă în jur, senzația impusă că ești încă în cir cuit. Nu recapitularea, cu inerentele-i regrete și re muș cări pentru fapte ireversibile, nu fuga în trecut, ci ancorarea în prezent (oricât ar fi el de urât), adaptarea la acest prezent. În afară de vârstă, eu trebuie să lupt cu singurătatea totală, cu deteriorarea crescândă a sănătății, cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
foarte frumos. Însă marea lui pasiune a fost întotdeauna gazetăria. Știa să iubească... așa... cu o finețe și cu o gingășie de secol al optsprezecelea. Eu, cu ironiile mele de la care uneori nu mă pot abține, îl numeam „pazvantist“. Astăzi regret. Cred că am iubit mult la el iubirea lui pentru mine. Da, e o formă ocolită de narcisism. Bilețelele pe care mi le strecura în poșetă, în buzunare, în cărți, sub perne sau de gâtul cățelului sunt un lucru prea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Ceea ce nu ne-a împiedicat însă ca, de Reve lion, să mergem la Brașov, la ARO, el să-și lase cârjele pe un scaun și să dansăm cât ne-au ținut picioarele. Călătoria mea frustrantă la Dresda... R.P. Cea a regretelor pe care le-a încercat partea bărbă tească a cuplului... A.R. Da, aceea. Am descris-o în amănunt în volumul antologic Prima mea călătorie, apărut la Editura Art, căreia văd că-i fac o publicitate extraordinară. R.P. Humanitas practică
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de 6,35 mm în odiosul colaboraționist Laval, când acesta părăsea o cazarmă din Versailles. Aș fi vrut să fiu Colette chiar dacă acesta ratase atentatul, dar aș fi fost adus în fața tribunalului și aș fi declarat răspicat că „singurul meu regret este acela de a fi ratat executarea unui trădător”. Aș fi fost condamnat la moarte, aș fi scăpat printr-o deportare la Mathausen... Acum, când știu ce-mi poate pielea, tot n-aș renunța la metempsihozele visate în copilărie. Acum
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
privind zborurile planetare, dramaturgul francez René de Obaldia. New York Times recunoaște eroarea săvârșită la 13 ianuarie 1920, când și-a bătut joc de ideea lui R.H. Goddard privitoare la posibilitatea unei rachete de a funcționa în vid. Erata ziarului, exprimarea regretelor sună frumos, nobil. Mă îndoiesc de eficacitatea gestului. Poate pare formal, dar oamenii nu dau importanță decât ideilor și cifrelor rotunde. New York Times trebuia să publice erata exact în ziua de 13 ianuarie 1970, la 50 de ani rotunzi după
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ani de la huiduirea lui Antonioni”, „Două secole de la înjurarea teatrului lui Ionesco...” - iată câteva exemple utopice din artă, ca să nu intrăm în politică, unde s-ar găsi cele mai voluptuoase comemorări ale unor erori tragice. Lumea însă exprimă scuzele și regretele repede, fără solemnitate și numai în cazuri gogonate. Ar fi necesar ca marile foruri umaniste ale lumii să stabilească comemorări rotunde ale erorilor săvârșite de oameni față de mulți dintre cei sărbătoriți azi cu surle și fanfare. Ar fi mai ales
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
13 mai 19760) BARASCHI Constantin O figură și mai luminoasă - Petru Groza (nota V. I.) „A plecat dintre noi un om adevărat, figură luminoasă de intelectual, personalitate complexă, om politic cu vederi înaintate, dr. Petru Groza, lăsând în rândurile noastre regretul și durerea împietrită a marilor pierderi. Într-o perioadă grea de adânci prefaceri sociale, Petru Groza, având încredere în forțele creatoare ale poporului, s-a alăturat acestuia, închinându-și viața luptei pentru înflorirea și propășirea țării.“ (Munca, 10 ianuarie 1958
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Am stat internat mai mult de trei săptămâni, tot timpul mi se făceau injecții ciudate (conținutul a două seringi prin același ac), ajunsesem să mă simt mai rău ca la venire, am intervenit pe lângă șeful de secție și cu mare regret din partea medicului Alexinschi, am fost externat. Mai târziu am căutat să înțeleg ce s-a întâmplat în realitate. Până la urmă era metoda clasică, primitivă, o metodă kgbistă folosită și înainte de ’89, prin care oamenii incomozi erau denigrați și li se
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de fapt incluse într-un sistem logic cauză-efect. Totul consta în a înțelege corect conexiunile. Când am înțeles greșelile comise (cele pe care mi le aminteam) față de alți oameni, m-a cuprins un sentiment de jenă pentru ceea ce făcusem, și regretul că nu mai puteam îndrepta nimic. M-am întrebat apoi dacă aș fi putut evita acele greșeli și răspunsul a fost: Nu! Pentru că nimeni nu se naște învățat, pentru că nu cunoști răspuns la multe întrebări și fiecare trebuie să treacă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
plus, am plecat. Am avut, desigur, grijă să trag cu coada ochiu lui să văd reacțiile. Frumoasa găsise un coș unde să-și arunce înghețata și acum își lingea dege tele ; ceilalți își vedeau de ale lor. Nici vorbă de regrete că nu m-au invitat - așa cum mi-ar fi plăcut mie. Dar să închid totuși această lungă paranteză și să mă întorc la liceu. Deh, asta-i cu rememorarea : te împinge la digresiuni - plicti sitoare pentru alții, im por tante
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
timișorene : Bega. Bega am fumat numai de la alții - eu n-am găsit niciodată la tutungerie. și asta chiar și atunci cînd proprietarul pachetului îmi spunea : „Du-te, că acum le-am luat !“. Mă duceam și vînzătoarea mă privea cu mult regret. De fapt, regretul era al meu și e ne drept să pun în cîrca femeii un astfel de sentiment. Ce știu eu ce era în capul ei ? (N-am să încep acum să presupun ce gîndea - cum ar fi bătaia
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am fumat numai de la alții - eu n-am găsit niciodată la tutungerie. și asta chiar și atunci cînd proprietarul pachetului îmi spunea : „Du-te, că acum le-am luat !“. Mă duceam și vînzătoarea mă privea cu mult regret. De fapt, regretul era al meu și e ne drept să pun în cîrca femeii un astfel de sentiment. Ce știu eu ce era în capul ei ? (N-am să încep acum să presupun ce gîndea - cum ar fi bătaia mîncată de la bărbat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
babacilor. Cînd se aprindea lumina, la opt, și trebuia să mergem în casă, rupeam de fiecare dată cîte o crenguță din tufele de tuia și o mestecam, să ni se ducă mirosul. Revenirea curentului era întîmpinată de toți cu mult regret. Maică-mea îmi povestea că, atunci cînd a murit Stalin - ea era în clasele primare -, a plîns din toată inima (ironia soartei : taică-său murise pe frontul de Est). și eu eram la fel în clasele mici, iar în venele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]