6,418 matches
-
zi ce trece. Dacă până mai acum cativa ani castelul părea relativ întreținut, revendicarea acestuia de urmașii baronului Ugron, făcută după apariția pachetului de legi privind retrocedările (247/2005), a schimbat în râu față acestuia. Astfel, urmașii lui Istvan Ugron revendică sute de hectare de teren din Zău de Câmpie. Există o cerere de revendicare depusă de urmașa Maria Ioana Ugron din 2006. Castelul face parte din patrimoniul Consiliului Județean Mureș care a câștigat procesul cu prezumtivii moștenitori ai contelui Ugron
Castelul Ugron din Zau de Câmpie () [Corola-website/Science/319669_a_320998]
-
familie primul partid . [ 48 ] Brian Houston a răspuns la aceste critici prin a afirma : Cred că oamenii trebuie să înțeleagă diferența dintre biserică fiind foarte implicat în politică și creștini individuali fiind implicate în politică . " [ 49 ] În 2008 a fost revendicat de o Sydney ziar centrul orașului , Magazine Central , care Hillsong a donat 600 A $ la un membru al Parlamentului , Kristina Keneally , pentru biletele de o cină de strângere de fonduri , oferind ministrul de PlanificareNew South Wales " , Frank Sartor , ca un
Biserica Hillsong Australia () [Corola-website/Science/319023_a_320352]
-
I de Aragon, dar aproape imediat a căzut, și Alfonso a încercat fără succes să cucerească terenurile soției sale, Urraca. Urraca, de asemenea, a trebuit să se confrunte cu încercări ale fiului ei din prima căsătorie, regele Galiției, să își revendice drepturile sale. Atunci când a murit Urraca, fiul său a devenit rege al Castiliei și Leónului ca Alfonso al VII-lea. În timpul domniei sale, Alfonso al VII-lea a reușit să anexeze regatele mai slabe, Navarra și Aragon, care s-au luptat
Regatul Castiliei () [Corola-website/Science/319106_a_320435]
-
educator și filozof natural și filozof al politicii englez, care a scris peste 150 de lucrări. Lui Priestley îi este atribuită descoperirea oxigenului, pe care l-a izolat sub formă gazoasă, cu toate că și Carl Wilhelm Scheele și Antoine Lavoisier au revendicat, de asemenea, această descoperire. Carl Wilhelm Scheele, și el partizan al teoriei flogisticului, a revendicat descoperirea „oxigenului”, dar cel care a identificat și a dat oxigenului numele actual a fost chimistul francez Antoine Lavoisier, părintele chimiei moderne și demistificatorul teoriei
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
lucrări. Lui Priestley îi este atribuită descoperirea oxigenului, pe care l-a izolat sub formă gazoasă, cu toate că și Carl Wilhelm Scheele și Antoine Lavoisier au revendicat, de asemenea, această descoperire. Carl Wilhelm Scheele, și el partizan al teoriei flogisticului, a revendicat descoperirea „oxigenului”, dar cel care a identificat și a dat oxigenului numele actual a fost chimistul francez Antoine Lavoisier, părintele chimiei moderne și demistificatorul teoriei flogisticului. Pe timpul vieții sale, reputația științifică a lui Priestley s-a bazat pe „descoperirea” apei
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
de restaurare, care au vizat atât arhitectura cât și pictura parietală. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice cu codul LMI: . Biserica se află din anul 1948 în posesia Bisericii Ortodoxe Române, Parohia Ortodoxă Română Desești. Lăcașul este revendicat de Biserica Română Unită cu Roma, Parohia Română Unită (Greco-Catolică) Desești, care a deținut lăcașul până la interzicerea sa odată cu instaurarea regimului comunist. Ioan Bârlea a consemnat, în cadrul lucrării sale din anul 1909, inscripțiile care se păstrau în interiorul bisericii. În 1911
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
ingineri francezi care au reconstruit și lărgit cetatea, construind un al doilea brâu de ziduri, fortificația bastionară modernă, precum și băi turcești și o moschee. Turcii au folosit cetatea pe post de garnizoană a trupelor. O altă putere, Imperiul Țarist, a revendicat regiunea pentru ea în secolul al XVIII-lea. Rușii au asediat și cucerit cetatea în patru ocazii. În anul 1739, după ce rușii i-au înfrânt pe turci în Bătălia de la Stăuceni, luptând alături de ucraineni, moldoveni și georgieni, au asediat Cetatea
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
McGill din Montreal, Canada. Insula a fost descoperită în anul 1900 de către expediția condusă de Otto Sverdrup și numită de acesta în onoarea lui Axel Heiberg, om de afaceri norvegian care a contribuit la finanțarea expediției sale . Insula a fost revendicată de Norvegia până în 1930. În 1955, interiorul insulei a fost cartografiat de doi geologi canadieni, N.J. McMillan și R.C. McCulloch. Începând cu 1959, un grup de cercetători de la Universitatea McGill au studiat fiordul Expedition din zona centrală a insulei, și
Insula Axel Heiberg () [Corola-website/Science/316708_a_318037]
-
mai existe. Puterea lui Theodor se întindea de la Adriatica la Marea Egee, cuprinzând vechiul teritoriu al Despotatului de Epir, Thessalia și o mare parte a Macedoniei. Theodor lua purpura. El se numea basileus și autocrator al romanilor-cu alte cuvinte, el revendica moștenirea împăraților din Bizanț și direcția luptei pentru Constantinopol și intra în conflict declarat cu imperiul de Niceea. El primea coroana imperială și ungerea de la savantul arhiepiscop de Ochrida, Demetrius Chomatianos (Acesta, care nu iertase patriarhului Niceei de înscăunarea lui
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
satisfăcute, atunci aceasta ar primi un teritoriu imens, întrecând cu mult propriul ei teritoriu, dar aproape în totalitate acoperit de gheață. Guvernatorul general al Noii Zeelande este, cel puțin oficial, și guvernatorul general al Zonei Antarctice Neozeelandeze. James Ross a revendicat Teritoriul Victoria și bazinul Mării Ross în numele Marii Britanii, atunci când le-a descoperit, adică în 1841. La proclamarea independenței Noii Zeelande, Zona Antarctică Neozeelandeză a trecut în posesia noului stat. Deși această zonă antarctică, una dintre cele mai mici dintre pretențiile
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
nu a fost singur în proiectul de elaborare a armei. Ulterior, a revenit în memoriile sale asupra acestei afirmații și a susținut că a spus în acel articol din 1955 o „mică minciună” pentru „a alina sentimentele rănite”, și a revendicat din nou toate meritele pentru invenție. Teller era adesea absorbit în proiecte interesante din punct de vedere teoretic, dar nerealizabile practic (Proiectul „Super” este doar un exemplu). Despre lucrul la bomba cu hidrogen, Bethe a spus: În timpul Proiectului Manhattan, Teller
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
curtea acestuia. Maria reușește să conserve mare parte din teritoriile din Țările de Jos, precum și restul teritoriilor din Sfântul Imperiu Roman prin căsătoria sa cu Maximilian de Austria. Astfel rămășițele principatului Burgundia intră în posesia casei de Habsburg care va revendica în continuare titlul ducal. În urma Războiului pentru Succesiunea Spaniolă casa de Habsburg pierde tronul Spaniei, iar partea austriacă a familiei nu va mai continua revendicarea. Aceasta va fi reluată de monarhia spaniolă, titlul fiind înglobat în titlurile regelui Spaniei, fiind
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
și este obligat să renunțe la titlurile Regale și Imperiale. După aceasta se retrage în Provence unde contiună să domnească până la moartea sa, cu ajutorul lui Hugues de Arles. La moartea lui Ludovic în 929, regentul Hugues, devenit Rege al Italiei, revendică regatul Burgundiei în 932 îl cedează lui Rudolf al II-lea de Burgundia, regele Burgundiei Transjurane, în schimbul renunțării de către acesta la pretențiile asupra coroanei Italiei. La moartea regelui Lotharingiei Lothar II, teritoriul acestuia este împărțit între frații săi Ludovic Germanul
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. În acest context, Rudolf din familia Welfilor, conte de Auxerre, este ales Rege de către nobilii și clerul din Burgundia Transjurană în 888. Profitând de situație, revendică restul Lotharingiei, ambiție contestată de Arnulf de Carintia. Acesta îi recunoaște statutul de Rege în Burgundia contra renunțării la pretențiile teritoriale asupra Lotharingiei. Rudolf întreține relații mai bune cu ceilalți vecini, fiica sa căsătorindu-se cu ducele Richard Justițiarul. La
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
și după Bătălia de la Courtrai, în care cavalerii săi au fost nimiciți de rebelii flamanzi. Papa Bonifaciu al VIII-lea s-a împotrivit deciziei lui Filip de a aplică taxe clerului, iar în 1302, prin bulă papală Unam Sanctam, a revendicat supremația absolută asupra lumii. Filip a ordonat răpirea papei și cu toate că Bonifaciu a scăpat, a murit la scurt timp după aceea. În 1305, Filip l-a pus pe prietenul sau, arhiepiscopul de Bordeaux, pe scaunul papal. Ca și Papa Clement
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
Franța în 1415. După bătălia de la Azincourt, Carol a cedat Normandia lui Henric și l-a numit moștenitor al tronului francez prin tratatul de la Troyes din 1420. Ambii monarhi au murit în 1422. Carol VII, fiul lui Carol VI, a revendicat coroana, beneficiind de sprijinul sudului Franței, în vreme ce Henric VI al Angliei era susținut de nordul țării. În 1428, după asediul de la Orleans, francezii păreau să piardă războiul, dar în anul următor, sub comandă lui Ioana d'Arc, au reușit să
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
autonomia. După moartea ducelui în 1477, Ludovic a pierdut o mare parte a Burgundiei prin căsătoria fiicei lui Carol cel Viteaz cu Maximilian al Austriei. Habsburgii au castiat puterea și au devenit noii dușmani ai Franței. Casă de Valois a revendicat Regatul Neapolelui și Ducatul de Milano, pe care Ludovic XII le ocupase în 1499. Pe tron l-a urmat în 1515, ginerele său, Francisc I, în timpul căruia conflictul cu habsburgii a atins apogeul. Secolul al XVI-lea este marcat de
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
Lluís Maria Xirinacs s-au declarat public „amicii lui ETA”. Primele atestări istorice ale separatismului politic catalan sunt incerte. Începând cu abolirea Constituțiilor catalane, prin introducerea Decretelor de la Nova Planta, până în Războiul de Succesiune apăreau diverse mișcari populare care au revendicat, în forma mai mult sau mai puțin explicită, o republică catalană în revolte care au zguduit Catalonia peste secolul XX, dar nu pregătiseră un proiect politic naționalist modern. a născut ca o mișcare politică modernă clară la sfârșitul primului deceniu
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
Totuși, strategia catalanilor a fost distrusă când aliați au început să coopereze cu Franco în Războiul Rece. În 1968 FNC s-a dezvoltat în Partit Socialista d'Alliberament Nacional, orientat stâng și naționalist. Atunci s-a născut separatismul modern care revendică Țările Catalane cu un component ideologistic legat de comunismul și stânga parlamentarnă înțeleasă în sensul mai larg. Mai în perioada franchistă au apărut și alte organizări, incluzând cele clandestine, spre exemplu Terra Lliure care există până astăzi, dar nu mai
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
căsătorit de tineri din rațiuni politice. Încă de când era copilă, Isabela a fost promisă de către tatăl ei lui Eduard al II-lea al Angliei; intenția a fost să rezolve conflictul dintre Franța și Anglia legat de teritoriile continentale ale Gasconiei revendicate de Anjou, Normandia și Aquitaine. Regele Eduard I al Angliei a încercat de câteva ori să rupă logodna. Numai după decesul acestuia, în 1307, a avut loc nunta. Mirele Isabelei, noul rege Eduard al II-lea, făcea parte din casa
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
aceleași cu ale ARO 24. După dispariția ROCAR, aceste serii au fost fabricate la ARO. Au fost însă fabricate în număr redus, preponderent comenzi speciale. Unele au fost și exportate. Familia istorică a Brătienilor a renunțat la drepturile sale. Aceasta revendică terenul pe care este uzina Rocar. În anul 2004, activele fabricii s-au vândut, pentru 6,4 milioane euro, unei firme necunoscute, "Prelude 2000". Cumpărătorul a plătit achiziția abia după ce a fost somat de AVAS. Apoi a dat și Brătienilor
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
Hotelul Traian a fost trecut în proprietatea SC "Turism Moldova" SA, cu capital de stat. În 2001, după apariția Legii nr. 10/2001, cetățeanul israelian Carol Theitler (născut la Pașcani în 1924 și emigrat în Israel în anii '60) a revendicat 36 de proprietăți naționalizate, printre care și hotelurile Traian, Astoria și Continental. El a solicitat restituirea în natură a hotelului. În anul 2001, pe parcursul a mai multe luni, omul de afaceri Dănuț Prisecariu, proprietarul SC Alimentara SA, a achiziționat de pe
Grand Hotel Traian () [Corola-website/Science/318778_a_320107]
-
(UNPR) a fost un partid politic din România. Partidul își revendica o orientare politică de centru-stânga, cu doctrină social-democrată. Președintele partidului a fost Valeriu Steriu, în timp ce președinte fondator era Gabriel Oprea, fostul ministru al Administrației și Internelor. Partidul a fuzionat la data de 20 iulie 2016 cu Partidul Mișcarea Populară, fondat
Uniunea Națională pentru Progresul României () [Corola-website/Science/318889_a_320218]
-
din limbajul comun. Tratamentul e, întotdeauna, același: mai întâi, poetul materializează ceea ce nouă ne apare ca find demonetizat, o formă fixă de exprimare doar pentru a supune apoi noua imagine unei descompuneri igrasioase." - Ștefan Borbély Poezia lui Ion Vădan se revendică, neclamoros, din aceea "echinoxistă". Inclus în antologia lui Victor Felea (care a impus în epocă) - "Popas între poeți tineri" (Ed. Dacia, 1975), autorul, fire iconoclastă, fiu de moți, incomod pentru egocentrismul său gâlgâitor, nu se lasă "prins", integrat unui grup
Ion Vădan () [Corola-website/Science/316049_a_317378]
-
Vaslui a refuzat din cauza faptului că „nu există un act juridic de trecere în proprietatea statului”. În anul 2001, conacul a fost înscris în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Solești. După răsturnarea regimului comunist, conacul a fost revendicat în 2002 de către moștenitorii lui Theodor Rosetti (ultimul proprietar) stabiliți în Germania sau Franța: Claudia Paulus-Amashaufer (Germania), Anne Christine Rosetti (Franța) și Stephane Rosetti-Solesco (Franța). Aceștia au cerut statului român suma de 200.000 de dolari pentru a vinde clădirea
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]