6,994 matches
-
spera să-și regăsească zdrențele amintirii. Este foarte probabil ca în acel timp să se fi construit altul, încât nici nu mai știi unde să cauți. Dar dacă timpul lipsă a fost astupat de altul, înseamnă că cineva, cândva va săpa pe sub oraș și va găsi felia din jocul de puzzle al vremurilor. Uită însă un lucru: Va mai trăi să se găsească sau va trebui să caute altă metodă? Cu aceste gânduri, nu observă cum, la colț, cineva vindea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
problemele de fizică, precum soluțiile chimice din mojarul tinereților uitate, parc-ar fi fost trăite de altcineva da, așa trebuie să fi și fost dacă eu mă țin minte doar bătrân, citind despre mine din scrierile altora, deși eu însumi săpasem pe hârtia zilelor fiecare literă, cifrele anilor, altcineva mi le aduna pe ABAC, fiecare bilă avea esența amprentată de mine, eu îi dădusem formă și culoare, chiar dacă pe sârme majoritatea erau negre. Moșule, strigau ielele goale, înnebunitor de frumoase, vâjâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
devenise de moluscă. Așa, ca o răzbunare a idealizării lui Mircea Eliade pentru Maitreyi lipsită total de poezie. Discipolul și-a concentrat toată forța pentru a arunca măiestrit la țintă. Fără simboluri, fără versificație, fără rimă. În vers alb, bine săpat în carnea neagră în metrul antic. Și pe foarte multe pagini. Videoproiectorul expuse pe ecranul nopții imagini în reluare. Sfârșitul venise peste început, cei ce aveau să fie eroii evenimentelor priveau fără să vadă adevărul măreței lor nimicnicii și râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deși bănuiam că dintre apele negre ochii ageri ai zeilor ne privesc tăcuți, noi ne continuam propria noastră scriere de hieroglife pe zidurile de granit ale vârstelor și, crezând că sunt de granit, nu ne-a preocupat faptul că-i săpam partea dinspre trecut a lumii, partea dinspre viitor însemnând-o cu însăilări de versuri, crochiuri ale colegilor, caricaturi ale profesorilor în ipostaze obscene, cu nelipsita lor mască de lup întruchipând pe cei 42 de Judecători Divini, ei neștiind că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
globului, cu continentele și țările epocii fiecăreia, unde era tușa mai groasă, semnifica drumul greoi al evoluției, întinsul neregulat, căutarea tulbure a identității, iar undeva, un loc mânjit, un pește înfoiat și-n care întâmplător, da, cu totul întâmplător, rugina săpase un punct în tabla capotei, ochiul peștelui, calcan zâmbi ea în care va trebui să fie, dacă nu e, îl ia mama dracului, Satelitu. Nu se mai oprea, nu voia să se oprească, îl ținea în pumni, îi lipea fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu niște prieteni și vei avea ocazia de a explica cum a murit Orande. Vei vrea, de asemenea, începând cât mai curând, să alcătuiești o echipă din vreo zece colegi de-ai tăi, mai puternici, și să-i rogi să sape, în al doilea nivel al subsolului, chiar sub laboratorul de biologie. Vor da de ceva ce îți va capta atenția și care te va duce la o întâlnire cu cineva foarte special. Omul care a venit mai devreme face, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
imensă, din punctul meu de vedere, și era făcută în întregime de om. Ne puteam da seama de faptul că era artificială din cauză că era în întregime acoperită cu blocuri de piatră finisate și cu plăci de beton. Tunelurile nu erau săpate în stâncă, asemănătoare celor din minele ce se afundă în munți, ci aveau formele lor proprii, pereții fiecăruia fiind acoperiți cu materiale diferite. Pereții unuia erau de un albastru deschis. Alții erau ca verdele smaraldului. Unii erau la fel de galbeni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tuneluri ce se întinde pe sub scoarța terestră. Amadeo a plătit guverne și state ca să-i permită acest lucru. Ele, dornice de fonduri, căci lumea se afla în paragină după ultimul război mondial, au acceptat oferta lui Felix și și-au săpat astfel propriul mormânt, căci aceste tuneluri au fost folosite pentru alimentarea armatelor și a mașinii de război pe care Amadeo o va avea câțiva ani mai încolo. Odată cu terminarea războiului de unificare, în tuneluri a mai rămas doar echipajul strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un alb strălucitor umplu coridorul. Eram printre prieteni, iar unul dintre ei, cel de lângă mine, zâmbea. Balamalele ruginite au scârțâit când am deschis ușa. Întrerupătorul se afla pe partea stângă a peretelui. Ce trebuia să văd? Colegii mei trebuiau să sape aici, dar unde? Uitându-mă mai atent, mi-am dat seama. O bucată de pământ mai închisă la culoare, sub forma unui dreptunghi, se afla în mijlocul camerei. M-am aplecat să-l ating. Era uimitor. Mănușile aproape că nu existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am putut să-l văd. Umbra dispăruse și eram din nou ca înainte, doar puțin mai înfricoșat. Vedeți dreptunghiul ăsta de culoare mai închisă? întrebă Vladimir văzând că eu nu sunt în stare să articulez nici două cuvinte. Trebuie să săpați aici! Nu fusese aprobat, ci mai degrabă interogat de privirile contrariate ale celor din jur care voiau să spună: "Ți-e rău? Ce-ai mâncat azi?" Sunt încredințat să cred că sub școală este un depozit de armament de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mâncat azi?" Sunt încredințat să cred că sub școală este un depozit de armament de pe vremea Ascensiunii lui Felix Amadeo, zisei eu văzând fețele celorlalți. Aaaaa! Păi așa zi, făcu Gavriil. Hai, băieți, puneți cotu' la muncă! Și începură să sape cu spor, fiecare palmă de pământ scoasă apropiindu-mă mai mult de ceea ce mă aștepta în partea cealaltă a scoarței terestre. "Corvium! Convoaiele mai au câteva minute și intră în oraș. Vin din două părți!" mă anunță Velail. "Mulțumesc! Asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
poți coborî în ea fără probleme. Deși ardea un bec pe hol, l-am aprins și pe cel din cameră. Nu știam dacă erau instalații electrice și jos și nu m-am gândit să-i întreb pe cei care au săpat. Am început să cobor și pe măsură ce pașii mei mă duceau cu câte o treaptă din ce în ce mai jos, spre necunoscut, un sentiment straniu de déjà-vu începu să mă cuprindă. Parcă am mai fost pe aici cândva. CÂND? Unde scările se terminau începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era stearpă și neospitalieră. La patru sute de metri depărtare, pe plajă, îl văzu pe Manuel, o formă întunecată ghemuită sub manglieri. Se adăpostise de vânt. Nu mai era nimeni altcineva pe plajă. Julio porni spre el, trecând pe lângă gropile adânci săpate de țestoase în zilele precedente. Plaja aceea era unul dintre terenurile de înmulțire pentru țestoase, care veneau din ocean, pe întuneric, ca să-și depună ouăle. Procesul avea loc mai ales noaptea, iar țestoasele erau vulnerabile ... pe vremuri din cauza braconierilor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
e, spuse Manuel. Era o femelă cam de o sută de kilograme, și de un metru și un sfert lungime. Avea plăcile carapacei normale, cam cât o palmă de om. Maronie, cu dungi negre. Era pe jumătate îngropată în nisip, săpând o groapă în spate, cu aripioarele. — Începe și se oprește, zise Manuel. Și în clipa aceea începu din nou. O strălucire purpurie care părea să fie emanată de anumite plăci ale carapacei. Unele plăci nu aveau acea strălucire și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asupra corpului său, în orice moment ... Judecătorul părea plictisit. — Domnilor, înțeleg care este problema, spuse el. Dar ce legătură au toate acestea cu doamna Burnet și cu fiul ei? Bob Koch se retrase. Era mai bine ca Rodriguez să-și sape singur groapa, își spuse el. Concluzia la care voia acesta să ajungă tribunalul era de neconceput. — Onorată Instanță, zise Rodriguez, dacă tribunalul acceptă că celulele domnului Burnet sunt proprietatea clientului meu, așa cum cred că ar trebui, atunci respectivele celule sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în spatele centrului chirurgical. Planul era ca dr. Manuel Cajal să iasă din centru, să urce în Hummer, să facă biopsiile și să plece. Nimeni nu vedea nimic, nimeni nu știa nimic. Dar acum, drumul era blocat. De două excavatoare, care săpau un șanț mare. Nu avea cum să treacă, nu exista alt drum. La o sută de metri depărtare de centrul chirurgical. — Fir-ar al dracului de ghinion, zise el cu năduf. — Ia-o încet, Vasco, spuse Dolly. Nu e mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ce mă amestec?, eu doar văd de grădina asta... Și grădinăreasa oprește suspinul următor, se uită atent la tânăra actriță, o femeie despre care unii spuneau că e frumoasă, pe fața căreia, de când povestea, apăruseră niște riduri adânci, două șanțuri săpau de la nas spre gură, coborau, tipăreau vizibil o oboseală ciudată. E rândul ascultătoarei să-și cântărească stăpâna, să mai împletească în funie o altă ceapă coaptă și grasă, strălucind în soarele de octombrie, care prevestea, așa cum scria T.S. Eliot, the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
uita la fetița aia cu buze roșii și cu părul galben, tuns castron, copilă de oameni săraci, foarte săraci, în familia ei erau vreo optsprezece persoane, aveau o singură cameră, nici nu pot să-i spun cameră, era un bordei săpat în coasta muntelui, și acolo dormeau toți, soț, soție, bunic, bunică și copiii, cum i-o fi făcut bărbatul în groapa aia?, nu știu... și dormeau în raze, cu picioarele la mijloc și capetele la marginea gropii, stăteau noaptea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aude nimic. Glasul lui cald, care te rupea când cânta Ană, zorile se varsă... Ana lui. Încearcă încă o dată, dar cântecul vieții lui nu iese, nu mai poate cânta... Privirea lui albastră e neagră. O durere de cap cumplită îi sapă adânc. În cuvânt, mereu măsurând adâncul fântânii, Ceasornicarul. Sunt mut. Sunt muuut!!! Nu pot să vorbesc, nu mai pot să vorbesc. Nu, nu, nu, repetă ca o mamă disperată, căreia i-a murit copilul și care e întinsă peste trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
constă În reexaminarea brandului cu scopul updatării sale, și este necesară atunci cînd un anume brand suferă o depreciere a imaginii sale sau a locului de pe piață. dug: perfectul simplu/perfectul compus sau participiul trecut al verbului „to dig“, a săpa. ham (În orig.) Ill (În orig.). Lanț de magazine foto. Mare bancă de investiții din SUA. Chlorophytum Comosum, plantă de apartament, cunoscută și sub numele de Voalul miresei. Echivalentă cu celebra „fată de la pagina 5“ de la noi, Însă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apoi s-a apropiat și experiența sa de jandarm bătrân l-a făcut să se mire de performanța lui Vizanti care intrase cu tot cu cap În locașul scormonit. A concluzionat că pământul era afânat, s-a aplecat și a Început să sape cu lama securicii (un vechi topor pierdut sau lăsat de nemții aflați În retragere) și după câteva zeci de secunde s-a oprit brusc pentru că securea nu mai săpa și lama sa a scos un sunet metalic. Aici nu-i
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că pământul era afânat, s-a aplecat și a Început să sape cu lama securicii (un vechi topor pierdut sau lăsat de nemții aflați În retragere) și după câteva zeci de secunde s-a oprit brusc pentru că securea nu mai săpa și lama sa a scos un sunet metalic. Aici nu-i lucru curat! Dacă este un proiectil de război ne-am ars, Vizanti! Dacă cei cu mașina au ascuns ceva și se Întorc să-l ia, ce ne facem? A
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vieților celor trei. Multe se schimbară În casa lui Victor Olaru! „Fănicî al neu”, așa cum Îi spunea Maria, Își putea purta singur de grijă În punctele cele mai delicate. În spațiul său avea un scaun, hârtie și un pix. Victor săpase, Într-o noapte cu tunete și cu trăsnete, o ușă În peretele care dădea În ieslea calului. Așa că domnul Fănel, așa cum Îi spunea el, mai nou chiupului cel mare, putea să meargă numai noaptea la privată. Vecinii nu prea Înțelegeau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se luau prizonieri, și aceasta, fără obligația de a plăti un preț de răscumpărare. Nu porneau niciodată noaptea la atacul cetăților, iar atunci când se găseau împresurați într-un oraș nu atacau taberele dușmane; nu construiau întărituri în jurul lagărului, nici nu săpau șanțuri; nu întreprindeau acțiuni militare în timpul iernii. Toate aceste lucruri le erau îngăduite prin regulamentele lor militare, pe care le născociseră pentru a-și evita, după cum am spus, atât oboseala, cât și primejdiile; și au mers atât de departe cu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Ai adormit greu și ai visat Biblia pe care o Îngropaseși atunci, demult Împreună cu un ceas Vacheron Constantin și trei cocoșei de aur, moștenite de la bunicii paterni, chiar sub fereastra colonelului de securitate, care-ți era vecin. Primăvara, când au săpat pământul ca să sădească flori le-au găsit Îngropate Într-o cutie de pantofi. Biblia purta pe ultima copertă inițialele tale scrise mărunt cu un creion și ai făcut trei ani de pușcărie Într-o celulă igrasioasă, bătut sistematic de anchetatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]