7,756 matches
-
ale președintelui Nicolae Ceaușescu, pentru înfăptuirea securității în Europa și în întreaga lume, pentru trecerea la măsuri efective de dezarmare și, în primul rând, de dezarmare nucleară. Nu e singurul conducător pe care îl preocupă astfel de probleme, dar e singurul pe care prea puțin îl interesează problemele interne ale țării și în special problema aprovizionării cu produse agroalimentare și gradul de civilizație a populației de rând, care în loc să crească, e în scădere. Din păcate însă, Participantele n-au arătat greutățile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și de frații mei preoți. Ei au socotit să mă despoaie printr-un decret de caterisire de harul preoției pe care nu ei mi l-au dat, ci un mare arhiereu care acum a murit și care ar fi fost singurul în drept să mă oprească de la funcțiile mele sacerdotale, căci harul mi s-a dat în veci. Și știu că el nu ar fi făcut-o. Nu cer decât puțină pietate creștină de la arhiereii mei; o picătură de iubire christică
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ei de întemeiere, ca străinii să i primească, pe goi să-i îmbrace, flămânzii să-i sature, bolnavii să-i caute, pe cei din temnițe să-i cerceteze cu milă. Sediu al celebrei biblioteci a Mavrocordaților, inegalabil ansamblu de arhitectură, singurul păstrat integral alături de cel de la Hurezi, cu o biserică de proporții monumentale, cu două rânduri de chilii, casă domnească și paraclis, Văcăreștii reprezentau ultima expresie aulică a artei noastre medievale, o desăvârșită sinteză a tradiției artistice românești, motiv pentru care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Cella le moștenise de la bunicii ei. Superbe, Într-adevăr, prin austeritatea delicată a formei și a desenului. Niște tuburi cilindrice de cristal subțire, cu broderia arabescului fin Încrustată, pe două rânduri, la o treime de buza paharului. A fost și singurul dintre musafiri care a dat, instantaneu, glas gratitudinii și a rămas fixat În contemplarea transparenței care permitea luminii să ia forma perfectă a frumuseții. Admirația Îl separase de ceilalți, Înfrățit, cum era, cu gingașa minune cristalină, antropomorfizată de privirea exaltatului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fusese, se pare, puternică, de vreme ce greșise, ca Pristanda, numărătoarea. „Ei” nu dominau, asta se vedea chiar din enumerarea autorului, dominau, de fapt, „ceilalți”! A doua surpriză pe care i-o mărturiseam nu era fără legătură cu prima. Justificând de ce fusese singurul care votase În comisia universitară Împotriva ocupării, prin concurs, a postului de profesor de către Vicu Mândra, profesorul Mircea Zaciu menționa criteriul profesional și cel moral. Oricât părea, În context, opțiunea sa „excentrică” În comparație cu a celorlalți membri ai juriului, ea Își
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am fi putut fi dacă n-ar fi fost să fie cum a fost”. Scrisoarea fusese totuși una particulară!, Îmi ziceam, interzis de această tardivă dovadă de solidarizare. Și scrisoarea nu se referea la volumul II, ci la volumul I, singurul pe care Îl primisem! * Ar fi vulgar, poate, a se trage din asemenea „scăpări” de condei concluzii catastrofice despre caracterul cuiva. Întrebarea este doar dacă vulgaritatea unor grăbite, simplificatoare acuzări nu este cumva totuși mai mică decât vulgaritatea „pretextului” care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ai nici măcar puterea de a-ți strânge gândurile pentru o scrisoare. Mai ales când viața Îți rezervă unele surprize neplăcute. Când, de asemeni, nu știi cât și cum vei rezista, fie și financiar. Când - cazul nostru - omul care ne ajuta (singurul) e pe moarte (soacra mea) și Îngrijirile, amăgirea, disimulările cad pe umerii noștri. Când, venind din țară, unde am plecat cu oarecari speranțe, Îți dai seama că nu mai ai chiar nimic de sperat... Și câte și mai câte! Iată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mea din România. Poetul era un frecvent călător, iar eu, după tranziția din 1987 În Berlinul de Vest, ajunsesem, În 1988, În America. Ne-am intersectat la Congresul Internațional PEN de la Maastricht, În Olanda, În primăvara 1989. Faptul că eram singurii români la acel congres nu ne-a apropiat. Vara fierbinte a anului 1989, când Europa de Est scrâșnea din toate Încheieturile, adusese România pe prima pagină a presei internaționale. Ajuns la limită, năduful românesc primise un brusc stimulent dinspre țările din jur
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
excesiv uimit de poziția sa, rămasă ambiguă - chiar și În afara țarcului socialist - În acel moment de vârf al tensiunii. Ne-am revăzut În 1991, la Torino, la o conferință scriitoricească despre Europa de Est la care se Întâmpla să fim, din nou, singurii români. M-a zărit, dimineața, În restaurantul hotelului și, deși terminase micul dejun, a venit la masa unde eram singur cu Cella. Se schimbaseră multe și nu destule În cei doi ani. Motivul stânjenirii din 1989 dispăruse. Apăruse Însă un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu mai știu cine sunt nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de departe ca și cum aș fi devenit, o clipă, o persoană cu totul străină. Acest personagiu abstract și persoana mea reală Îmi dispută convingerea cu forțe egale.” Singurul „punct fix” se află pe un perete... Un zid al plângerii, fără precisă localizare, după ce s-au prăbușit toate zidurile de sprijin? Izgonit din paradisul certitudinilor, cel ce vrea să Înțeleagă rostul său și al lumii se vede condamnat să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reiterată de influența pe care grandilocvența unor pasaje din falsul intitulat Protocoale (= CONSPIRAȚIA) a avut-o, cum amintește Danilo Ki½, asupra „doctorului numit Detouches, autorul pamfletului intitulat Bagatelle pour un massacre”, care este și un mare scriitor. N-ar fi singurul, din păcate. Nu m-a decis nici chiar faptul că Protocoalele au fost grabnic tipărite și difuzate În România democrată de după 1989 sau că, la editura care a avut această inițiativă, publicaseră, și au continuat (!) să publice și după aceea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
celorlalți”. Identificarea cu clișeele furnizate, În acea perioadă, de familia și comunitatea germană avusese totuși două fisuri, datorate contradicției dintre trup și minte. În ciuda „evlaviei germanofile”, mama tânărului Paul Schuster nu accepta să se despartă de ginecologul evreu dr. Antal, singurul În care avea absolută Încredere. „Ea micuță și slabă, el depășind-o cu un cap și jumătate. Dispăreau În camera de dormit, după care ea revenea ușurată, consolată, optimistă. Dacă nu exista antisemitismul feroce al nazismului, dr. Antal n-ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și, prin iradiere, În Suedia. Aproape deloc, Însă, În Statele Unite. Într-o convorbire telefonică pe care am avut-o Întâmplător, chiar În acele zile, Susan Sontag Îmi spunea: „Norman, cred că noi doi suntem printre puținii În țara asta, poate singurii, care știm cine este acest scriitor și Îi apreciem originalitatea”. Nu cunoșteam, până atunci, opinia pe care Susan o avea despre Kertész, dar eu fusesem, Într-adevăr, printre puținii (sper că nu singurul) care l-au introdus pe Imre Kertész
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
suntem printre puținii În țara asta, poate singurii, care știm cine este acest scriitor și Îi apreciem originalitatea”. Nu cunoșteam, până atunci, opinia pe care Susan o avea despre Kertész, dar eu fusesem, Într-adevăr, printre puținii (sper că nu singurul) care l-au introdus pe Imre Kertész În curriculumul academic american. În 1998 am predat la Bard cartea sa Fateless (Fără destin), care aduce o tonalitate „obiectivă” cu totul particulară În literatura Holocaustului, chiar În comparație cu Primo Levi sau W.G.
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
evadat din Varșovia, ca un supraviețuitor din Budapesta, cineva care nu face mare tam-tam despre supraviețuirea sa, nu se simte dator să depună mărturie, să-i confere semnificație - da - s-o transforme Într-un triumf oricât de discret și personal, singurul, totuși, genuin, posibil, prin care spraviețuitorul - adică eu Însumi - ar prelungi și multiplica supraviețuirea sa În descendenți - tu”... Adresarea devine, de data asta, directă, la persoana a doua singular, către copilul nenăscut, nedorit, căruia i se Închină Kaddish-ul convulsivei confesii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și, Într-adevăr, ceea ce nu poate fi explicat nu este răul, ci, dimpotrivă, binele”. Alter ego-ul lui Kertész, naratorul anonim al Kaddish-ului, motivează, apoi, printr-o amintire, de ce nu-l mai interesează führerii, cancelarii, dictatorii de toate felurile, ci sfinții, singurii cu adevărat iraționali, de neînțeles, a căror existență rămâne, Într-adevăr, enigmatică, inexplicabilă, ilogică. O Întâmplare de lagăr, desigur. Călătoria de câteva zile, iarna, a bolnavilor lagărului În vagoanele de vite, spre o destinație necunoscută, fusese precedată de distribuția minusculei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
eului, conștiința de sine. Înlocuirea omului tragic prin dublul său pervertit și burlesc al post-catastrofei nu definește doar cadrul de referință al interogației lansate de B. sau Koves, ci, treptat, și cel al lui Keseru. El crede că B. fusese singurul care și-a asumat consecințele faptului că „toate istoriile sunt pe sfârșite, istoria noastră, a tuturor, este ne-narabilă”. Urgența găsirii romanului Îl acaparează cu atât mai intens. * „Când se va elibera de text, se va elibera, Într-o anume măsură
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Viena, îi lasă lui Nicolae Petrașcu în suflet un regret dar și o încredere în destinul misiunii ce și-o asumase, alături de atâția camarazi de nădejde. Simțea cum întreg neamul românesc pulsa neștiut de nimeni, prin acest grup de oameni, singurul care lupta pentru el, în acel moment Graz-Zagreb-Belgrad Nicolae Petrașcu călătorea cu pașaportul unui student la politehnica din Berlin, Alexandru Avram, aranjat cu fotografia lui în locul celei a studentului. La legitimare, în gară a trecut cu bine de biroul de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Mironovici care îl căutau pe Petrașcu. Trebuiau să stea împreună undeva ca să discute și să stabilească liniile de acțiune viitoare ale Mișcării Legionare. Dar se anunță o razie din casă în casă și au fost obligați să plece pentru moment. Singurul rămas fără adăpost era Petrașcu. Situația este salvată de un doctor prieten, care era în noaptea aceea de gardă la clinica de femei și care îi dă lui Nea Pătru un halat de doctor și a stat netulburat în policlinică
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să accepte oferta, deși momentul era mai mult militar și mai puțin politic. Până la urmă evenimentele au luat alt curs. Generalul a fost rechemat pe front, de unde a dispărut în condiții misterioase, atât el cât și soția și fiica sa, singurul care s-a salvat ca prin miracol a fost nepotul generalului, Paltin Sturza, copil de câteva luni la vremea aceea. Despre tragedia familiei Avramescu relatează acum un „martor”; un român supraviețuitor al gulagului sovietic, doctorul român Alexandru Tatulescu în numărul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ca să poată să-și exprime larg acuzațiile sale la adresa politicii dusă de legionari, alături de nemți și asupra metodelor de luptă ale legionarilor. Nicolae Petrașcu i-a replicat arătând că legionarii nu puteau să-și schimbe poziția față de nemți, pentru că erau singurii care luptau contra comunismului, care era dușmanul numărul 1 al neamului și statului român. Finalul discuției, a lămurit scopul pentru care se ceruse această întrevedere. Mihalache vroia să știe dacă Mișcarea Legionară era dispusă să intre într-o organizație politică
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pentru a compromite și Mișcarea Legionară din exterior și a se răzbuna pe Vică Negulescu, pentru că prin acțiunile lui reușise să păcălească securitatea. Iosif V. Iosif și-a revenit din grozava genună sufletească imediat ce torturile au încetat. Marcel Petrișor este singurul introdus în Cazimcă fără să fi fost anterior într-un proces legionar. El fusese condamnat după revoluția din Ungaria din 1956, pentru organizarea de acțiuni de susținerea ei. Stagiul lui la Secția de exterminare s-a datorat, probabil, comportamentului mai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am cum e structurat, nu înțeleg de ce e împrejmuit de un zid atât de înalt, de ce ies și intră animalele zilnic, la ce servește cititul viselor vechi. Nu pricep absolut nimic. Și nici nu am pe cine întreba. Dumneavoastră sunteți singurul cu care-mi permit să stau de vorbă. — Nici mie nu-mi sunt clare foarte multe lucruri, spuse bătrânul, calm. Unele nu se pot explica, altele nu trebuie explicate. Dar nu e cazul să te îngrijorezi. Dintr-un anumit punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întunecată, cu perdelele trase, pe o zi atât de frumoasă, zise Colonelul. — Aveți dreptate. — Eu îți sunt foarte recunoscător. Mă bucur mult că am un partener de șah. Pe ceilalți nu-i interesează nici un fel de joc. Cred că sunt singurul pe care-l preocupă șahul. — Dumneavoastră de ce-ați renunțat la umbră? Bătrânul și-a privit degetele scăldate în razele care pătrundeau printre perdele. S-a îndepărtat încet de fereastră și s-a așezat iar la masă, în fața mea. — Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu ai? Chiar dacă te torturează, asta susții și gata. Ai înțeles? Și noi plecăm de-aici cu mâinile goale! De ce să mă tortureze? — Indivizii te vor crede pe cuvânt. Ei nu știu că te-ai dus la Profesor. Noi suntem singurii care știm asta. Cel puțin deocamdată. Așa că nu prea ai ce păți. Un Computator ca tine, cu rezultate excepționale, va fi crezut pe cuvânt. Vor fi convinși că te-au torturat cei de la Fabrică și vor lua măsuri. Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]