8,304 matches
-
Sau mai bine zis ce mai rămăsese din el. Tortura lui fusese sistematică. Zăcea Întins pe masă, cu fața În jos. Bărbia i se reazămă de masă, cu capul ridicat Înspre Bruce. Maxilarele Îi fuseseră rupte și dinții Îi fuseseră smulși. Se află lângă degetele lui amputate. Ochii lui văd asta. Pleoapele Îi fuseseră retezate, iar globurile oculare Îi fuseseră Îndepărtate cu grijă, fără a-i tăia nervii optici. Aceștia fuseseră cumva Întinși, ca ai unui personaj de desene animate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fasolea, costița, cârnații, roșiile, budinca din sânge și chiflele cu cartofi. Însă Gus se pare că și-a pierdut pofta de mâncare. Chiar crezi că asta-i strategia lui? Cuvintele i se smucesc din gât de parcă ar fi un leucoplast smuls de pe rană. — Garantat, Încuviințez eu din cap. Dă-mi ketchup-ul Gus. Gus se retragen iel În drum spre Walk. Da, e păcat de bietul puțoi bătrân, dar totuși trebuie să fie pus În banca lui. Ține-l cu nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
țin tare. Pun manuscrisul pe foc și, cu o spaimă crescândă, Îl văd cum Începe să se Înnegrească și să se scofâlcească pe margini. Mâinile mi se strâng pe mânerele balansoarului. La un moment dat, dorința mea de a-l smulge din flă0000 pune mai mult combustibilspre el, dar din fericire Întregul pe foc Bruce000000000000000000timile sclipiri de jăratic, iar eu mă simt În același timp și (mai mult cărbune 00000 mai mult)ângrețoșat de experiența asta. cărbune negru, jegos. Ăsta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tras-o băiatului. — I-am tras-o la greu, vocea batjocoritoare a lui Lexo continuă, puțoii morți nu spun nimic. Am putea să dăm foc clădirii cu puțoiu Înăuntru. Sau cia mai rămas din puțoi Înăuntru. Unul dintre ei Îmi smulge punga. În fața noastră e o lumină puternică și clipim. Ne uităm la ei. Da, sunt patru În total, aceiași patru, plus Estelle și Ocky. Liddell Îmi ține În față o lampă veche cu halogen. Geanta e pe raft. Setteringon se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-l Îmbrățișăm. Mâinile noastre Înlănțuite În spatele lui sărbătorindu-ne uniunea, comuniunea, frăția. O strânsoare pe care nimic n-o poate rupe... e Carole... Of Carole o Îmbrățișăm și o mușcăm violent de limbă iar ea țipă și Încearcă să se smulgă de lângă noi, așa cum a făcut când noi voiam doar s-o ținem În brațe după ce am Înfruntat-o vorbind cu ea despre negrotei, dar nu draga mea, de data asta n-o să poți scăpa, nu, fiincă o ținem strâns În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrâne și dulci, părtașă la vreo bârfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al mamei. Am vrut să-l pun la podea și să-i zdrobesc capul, să-i smulg viața din el așa cum și el mi-o dăduse pe a mea. M-am gândit la mama. Mă iritase slăbiciunea ei. Cum a putut ea să-l lase pe pateticul ăsta să-i facă așa ceva? Cum a putut să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ne-am ridicat pentru luptă. Eram cinci, contra nouă tractoriști care locuiau în satul Sârbi, aflat la doi kilometri distanță de camping. Din acel moment a început scandalul. Înjurături, mese răsturnate, sticle și pahare aruncate spre ambele tabere. S-au smuls parii care susțineau sârmele de rufe, lovituri și amenințări. Aveam o poziție mai avantajoasă și mai strategică, fiind protejați de două mașini mari, cu număr de București. Unul din atacatori s-a apropiat primejdios de mult de noi având în
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
factor de echilibru psihosocial. Gilbert Durand afirmă că această funcție este una specifică imaginației simbolice, folosindu-se de un model argumentativ psihanalitic. Actul divinator ar fi, în acest caz, o zonă-tampon între pulsiune și reprimare. Cu alte cuvinte, practica îl smulge pe om dintr-un univers al imaginii (lumea de azi este o lume a imaginii) și îi redă dimensiunea simbolică a existenței. Practic este lipsit de importanță dacă actul divinatoriu este eficient sau nu în chip concret. Eficacitatea sa se
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
miez și tîlc. Acum. TÎrziu. Dacă această cîinoșenie Întru bucurie vi se pare suspectă sau ușor blasfematorie, Încerc să vă Înmoi Încrîncenarea citînd dintr-un text mai vechi: „Soarta noastră este ca, atunci cînd, prin grația miraculoasă a Întîmplării, ne smulgem din platitudinea amorfă a vieții fără rost, să ne resimțim fericirea - cu vorbele lui Blaga - ca un joc de iezi pe morminte Înalte. Simțim În această emblematică efigie a destinului nostru o Împăcare virilă cu tot răul vieții, o revărsare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
puțin mai hazliu, nu atît de posac sau grav. Să pun În scenă pe cineva care pare să aibă o preocupare destul de serioasă - vrea să știe dacă altcineva (poate chiar viața lui) Îl iubește sau ba și pentru asta Îi smulge (vieții) petalele rînd pe rînd ca să ajungă cît mai repede la ultima dovada. Face asta bîțÎinduși picioarele, relaxat, aproape inconștient că se află mereu pe buza prăpastiei. cîte-o petală bîțÎind picioarele - buza hăului M-am străduit mult să concentrez totul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
plebeu cu cel cult, a agresiunii directe cu cea camuflată, inventivitatea lexicală, eideticul etc., agresivitatea limbajului, uzul scatologicului etc., toate procedee destinate să incite lectorul și să-l atragă în jocul deconspirării sau reconstruirii sensului, într-un cuvânt, să-l smulgă din pasivitatea lecturii), ci și pe un fapt de necontestat, și anume: popularitatea poetului, clasat al treilea în preferințele publicului cititor, după Minulescu și Blaga, în 1921, după cum arată rezultatul anchetei inițiate de Ideea europeană, sub titlul " Cele mai bune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dovedește, poate, o fatalitate (cum se numesc necesitățile care nu ne plac): victoria Bisericii ca trup asupra Evangheliei ca spirit sau inevitabilele concesii făcute de spiritual temporalului. Sacramentele și fetișurile i-au cucerit tocmai pe aceia care voiseră să-i smulgă omului vechi talismanele, filacterele și amuletele. Nu este aceasta o constantă a îngrădirii sau a instituționalizării? Ca și cum n-am fi stăpâni pe instrumentele suveranității. Ca și cum mijlocul nostru de control ne-ar lua, mai devreme sau mai târziu, sub controlul lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-se de cel dintâi, ea se apropie de cei din urmă. Renașterea și Iluminismul, cele două puseuri prometeice ale creștinătății, figurează două cotituri în cucerirea vizuală a inaccesibilului. Două anexări succesive de spații virgine, cu ochiul liber. În Franța, abia smulși din noaptea lor, în secolul al XVI-lea, de către gravori, maeștri ai metalului, plumbului și cuprului, Alpii, se eclipsează din nou o dată cu absolutismul monarhic care îi aruncă înapoi în haosul originar. Neinteresant din punct de vedere simbolic, deci indescriptibil material
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unui club de afaceriști care aleargă după sufletul unei lumi fără suflet, cu carnetele de cecuri în mâini. Eclectismul său înscria în inventarul unei spiritualități laice ansamblul patrimoniului figurativ al umanității, pentru a exalta mai bine "actul prin care omul smulge ceva morții". "Moștenire a nobleței lumii", arta era pentru el instrumentul unei răscumpărări colective, fiindcă prin ea omul își ia în posesie destinul. Arta triumfă asupra morții civilizațiilor, ca și asupra solitudinii indivizilor și anihilării voințelor prin mașinile moderne de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Așadar, la capătul opus al exteriorității percepute ca primă și ultimă instanță se află interioritatea care naște imprevizibil formele, înfățișările, chipurile. Siguranța încremenirii exterioare este înlocuită prin „nesiguranța“ pășirii pe un tărâm incontrolabil, dar călăuzitor. Experiența spirituală reușește astfel să smulgă chipurile mijlocitoare ale doctrinelor religioase din imobilitatea lor exterioară, stearpă și să le fluidizeze așezându-le firesc în armonie cu interioritatea roditoare. Această trecere, odată percepută, reinstituie lumea și îlașază pe cel ce are experiența sacrului în locul din care vede
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cheamă și așteaptă ca noi de bunăvoie și din propriul nostru imbold să ne apropiem; apoi, după ce ne-am apropiat, ne dă și Dumnezeu tot ajutorul Lui. Și pentru că diavolul, după ce ne-am apropiat de credință, vine îndată, voind să smulgă această bună rădăcină și grăbindu-se să semene neghină și să pângărească semințele cele bune și curate (Mt. 13, 24-25), de aceea avem atunci nevoie de ajutorul Duhului, pentru ca Duhul, ca un plugar vrednic, să apere cu multă grijă și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
față; dar, mai bine spus, și către cei de față. Chiar dacă voi nu aveți pe cuget un astfel de păcat, totuși voi să spuneți aceste cuvinte și altele mai multe celor pe care-i știți bolnavi de boala aceasta, ca să smulgeți din rădăcină răul”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre soartă și Providență, cuvântul II, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 177) ,, Dar, dacă se întâmplă să fie vreunul mai slab, să fugă din tovărășia lor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
beție? Cuvântul se vor trezi arată că stăteau cufundați jos undeva. Și iarăși, prin cuvintele: prinși fiind de diavol, aproape că vrea să spună că sunt prinși în mreaja diavolului. Ne trebuie multă blândețe și îndelungată răbdare ca să-i putem smulge din cursele diavolului. Să le spunem: Treziți-vă puțin, uitați-vă la lumina dreptății, gândiți-vă la înțelesul adevărat al cuvintelor!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omil. VIII, III, în PSB, vol. 21, p. 102)
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
acaparăm discuția, adică nu vorbim numai noi, reducându-i la tăcere pe ceilalți. Nu cădem nici în cealaltă extremă, respectiv, nici nu stăm tăcuți, fără să scoatem vreo vorbă. Nici nu-i punem pe ceilalți în situația de a ne smulge cu forța vorbele, frazele. Nu plecăm acasă în timpul mesei și inic imediat după masă. Nu rămânem prea mult dacă ceilalți musafiri au plecat. De obicei o vizită durează între 1 - 3 ore. La plecare ne luăm rămas bun de la gazde
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
întocmai ca o floare de mac sub povara ploilor primăverii; dar eroii cad mai ales ca niște arbori; un măslin singuratic crește adiat de vânturi, plin de sevă, se umple de flori albe, apoi o pală sălbatică de vânt îl smulge din rădăcină și-l trântește la pământ; stejari, plopi, pini și frasini cresc înalți, apoi se prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lancea lui flămândă de carne omenească. Se bucură de moartea altora în umbra propriei lui morți înainte de vreme și chiar spune asta: „O să vină ceasul - oare în asfințit, în miez de zi, în zori? - când cineva, în luptă, o să-mi smulgă viața și mie.“ Și îl aruncă în valurile râului pe Licaon, pradă peștilor, care-or să-i lingă în bună pace sângele din rană până când, dus de ape, îl vor sfâșia mai cruzii pești ai mării. Și apoi exultă deasupra
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în Ahile și este Ahile, peste tot ce a fost și nu va mai fi sau nu a fost să fie sau mai bine să nu fi fost, trece mai departe, așa cum cresc la loc pădurile arse și, când puhoaiele smulg și târăsc stânci către mare, alte stânci rămân. Vorbele lui, de fiecare dată, sunt: „Dar să lăsăm ce-a fost, oricât de mare ne-ar fi durerea.“ Nu ne putem păstra veșnic mânia. „Inimii să-i punem frâu, căci altfel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
înainte de propria lui moarte. Până atunci uitase, acum era prea târziu. Când află, pe Ahile îl cuprinde durerea, ca un nor întunecat. Își umple palmele cu cenușă din vatră și își mânjește cu ea capul și obrajii, începe să-și smulgă părul. Antiloh, plângând în mijlocul țipetelor și vaietelor înălțate de captive, îl ține pe Ahile de mâini, de teamă să nu-și reteze, cu sabia, gâtul. Ahile scoate un țipăt cumplit, pe care Tetis îl aude din adâncul mării și vine
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
întocmai ca o floare de mac sub povara ploilor primăverii; dar eroii cad mai ales ca niște arbori; un măslin singuratic crește adiat de vânturi, plin de sevă, se umple de flori albe, apoi o pală sălbatică de vânt îl smulge din rădăcină și-l trântește la pământ; stejari, plopi, pini și frasini cresc înalți, apoi se prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lancea lui flămândă de carne omenească. Se bucură de moartea altora în umbra propriei lui morți înainte de vreme și chiar spune asta: „O să vină ceasul - oare în asfințit, în miez de zi, în zori? - când cineva, în luptă, o să-mi smulgă viața și mie.“ Și îl aruncă în valurile râului pe Licaon, pradă peștilor, care-or să-i lingă în bună pace sângele din rană până când, dus de ape, îl vor sfâșia mai cruzii pești ai mării. Și apoi exultă deasupra
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]