10,656 matches
-
iese... o zăresc... Iese... vine cătră țărmuri... stă... în preajma sa privește. Râul înapoi se trage, munții vârful își clătesc. Ascultați!... marea fantomă face semn... dă o poruncă... Oștiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez; Glasul ei se 'ntinde, crește, repețit din stîncă'n stâncă, Transilvania 'l aude: Ungurii se înarmez. Salutare, umbră veche! primește închinăciune De la fiii României, pe care tu o ai mărit: Noi venim mirarea noastră la mormîntu 'ți a depune, Veacurile ce 'nghit neamuri al tău nume l-au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
zăresc... Iese... vine cătră țărmuri... stă... în preajma sa privește. Râul înapoi se trage, munții vârful își clătesc. Ascultați!... marea fantomă face semn... dă o poruncă... Oștiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez; Glasul ei se 'ntinde, crește, repețit din stîncă'n stâncă, Transilvania 'l aude: Ungurii se înarmez. Salutare, umbră veche! primește închinăciune De la fiii României, pe care tu o ai mărit: Noi venim mirarea noastră la mormîntu 'ți a depune, Veacurile ce 'nghit neamuri al tău nume l-au răpit. Este
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
într-o ureche, care nu vorbesc decât despre unul și același lucru. Viața cea de toate zilele pornește tot felul de atacuri împotriva confortabilului timp liber. DOMNUL KOVACIC: Da, să bem într-o voioasă detașare și să ne bucurăm de stânca care este familia. Se duce la bar și ia o sticlă de șnaps) DOAMNA KOVACIC: Da' să nu turnăm iar prea mult alcool în buna dispoziție. Rudi, că după aia iar o să fie totul așa de neobișnuit. Or să se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
este familia. Se duce la bar și ia o sticlă de șnaps) DOAMNA KOVACIC: Da' să nu turnăm iar prea mult alcool în buna dispoziție. Rudi, că după aia iar o să fie totul așa de neobișnuit. Or să se surpe stâncile una peste alta. DOMNUL KOVACIC: Atunci să fie neobișnuit, dacă e să fie neobișnuit. DESIRÉE: Chiar așa, mai bine neobișnuit decât plicticos. Și tot ce vrea să rămână plicticos trebuie umplut până devine neobișnuit. DOMNUL KOVACIC: Asta e sămânță din
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Cu fapta sau cuvântul niciodată,/ Ci-a lui voi fi, de care sunt legată”822), dar acceptă supunerea înflăcăratului pretendent unei probe, la prima vedere imposibil de realizat: pentru a o câștiga deplin, îndrăgostitul trebuia să facă să dispară niște stânci de la malul mării: „În ziua când vei face treaba asta,/ Când fi-va netezită toată coasta,/ Te voi iubi ca nimeni pe pământ./ Mă leg în fața ta cu jurământ.”823 Deși, inițial, pare o slăbiciune din partea femeii de a ceda
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unui vrăjitor, fiindcă doar magia putea rezolva imposibila cerință impusă de Dorigena, iar acesta 820 Ibidem, p. 428. 821 Jill Mann, op. cit., p. 136. 822 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 433. 823 Ibidem. 824 Ibidem. 221 reușește să facă stâncile nevăzute. Femeia, pusă în fața situației împlinite, își manifestă disperarea, se căiește de făgăduința făcută și preferă mai bine moartea, decât necinstea: „Dar nu e dintr-ales: mai bine moarte/ Decât să cad cu trupu-ntru păcat,/ Sămproșc cu tină numele mi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
numit egalitate veritabilă. 830 Timpul acționează asupra lucrurilor, dar și a oamenilor. Rolul magiei nu este acela de a aduce o soluționare, un deznodământ povestirii, ci de a-l complica mai mult. Vrăjitorul din Orléans o folosește pentru a îndepărta stâncile de pe coasta Britaniei, astfel ca Aurel să vadă îndeplinită proba aparent imposibilă impusă de femeie pentru a-i câștiga dragostea.831 Aurel nu ar fi avut asupra Dorigenei decât o influență iluzorie, el a conștientizat acest lucru, iar elementul miraculos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ar fi dispus de Dorigena numai întrun mod limitat, restrâns, deoarece puterea pe care o exercita asupra femeii nu era una reală, naturală, ci visată, mai mult în planul ipoteticului, al dorinței. Adevărata magie în text nu ține de dispariția stâncilor, ci de schimbarea atitudinii pretendentului, care devine la fel de miraculoasă ca și cea a cavalerului din Povestirea târgoveței din Bath. Magia convertirii sufletești se dovedește mult mai complexă și pe ea mizează naratorul pentru a impresiona. „Magia umană nu este nimic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prejudiciu imaginii familiei proprii, dorind doar binele pentru soțul plecat departe, pe care îl respectă și căruia i se supune. Dragostea autentică pe care i-o poartă o determină să adreseze divinității o invocație patetică, o rugă de a înlătura stâncile primejdioase de pe țărm, stânci care cauzaseră multe tragedii omenești și pe care Dorigena le privea ca pe un real pericol în viața celui drag: „O, Doamne Care, până-n nemurire,/ Ții lumea sub a ta oblăduire,/ Noi știm că-n van
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dorind doar binele pentru soțul plecat departe, pe care îl respectă și căruia i se supune. Dragostea autentică pe care i-o poartă o determină să adreseze divinității o invocație patetică, o rugă de a înlătura stâncile primejdioase de pe țărm, stânci care cauzaseră multe tragedii omenești și pe care Dorigena le privea ca pe un real pericol în viața celui drag: „O, Doamne Care, până-n nemurire,/ Ții lumea sub a ta oblăduire,/ Noi știm că-n van nimic nu zidești./ Dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cauzaseră multe tragedii omenești și pe care Dorigena le privea ca pe un real pericol în viața celui drag: „O, Doamne Care, până-n nemurire,/ Ții lumea sub a ta oblăduire,/ Noi știm că-n van nimic nu zidești./ Dar, Doamne, stâncile-astea diavolești/ Ce negre, hâde, prada și-o așteaptă/ Nu par a fi lucrarea înțeleaptă/ A unui Dumnezeu desăvârșit./ De ce, fără de rost, le-ai mai clădit?/ 830 Ibidem, p. 138. 831 Ibidem, p. 150. 832 Ibidem, p. 152. (trad. n.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 150. 832 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 223 În câteși patru zări, pustia lor/ Alungă fiare, păsări, muritori./ Stăpâne bun, nu vezi că nu slujesc/ Decât să piarză neamul omenesc?/ Puzderie de trupuri - te cutremuri -/ Sau frânt de aceste stânci, din hău de vremuri./ În dragu-i, Doamne, surpă aste stânci/ În hăurile iadului adânci!/ Căci inima îmi sângeră de spaimă!”833 Gingășia atenției purtate celui aflat departe pe mări subliniază o iubire atentă, devotată. Stâncile devin însă și un simbol
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
câteși patru zări, pustia lor/ Alungă fiare, păsări, muritori./ Stăpâne bun, nu vezi că nu slujesc/ Decât să piarză neamul omenesc?/ Puzderie de trupuri - te cutremuri -/ Sau frânt de aceste stânci, din hău de vremuri./ În dragu-i, Doamne, surpă aste stânci/ În hăurile iadului adânci!/ Căci inima îmi sângeră de spaimă!”833 Gingășia atenției purtate celui aflat departe pe mări subliniază o iubire atentă, devotată. Stâncile devin însă și un simbol al trăiniciei sentimentului de afecțiune dintre cei doi parteneri, al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cutremuri -/ Sau frânt de aceste stânci, din hău de vremuri./ În dragu-i, Doamne, surpă aste stânci/ În hăurile iadului adânci!/ Căci inima îmi sângeră de spaimă!”833 Gingășia atenției purtate celui aflat departe pe mări subliniază o iubire atentă, devotată. Stâncile devin însă și un simbol al trăiniciei sentimentului de afecțiune dintre cei doi parteneri, al dragostei lor neînvinse, al fidelității constante. Naratorul folosește imaginea rocilor pentru că ele puteau amenința indiscutabil viața celui atât de drag, dar imposibilitatea reală de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
datele științelor și artei contemporane izbutesc să deterioreze și alte capitole din dialogurile delfice. Urcând agale Calea Sacră delfică, pe care și astăzi o urcă vizitatorul modern, grupul Întâlnește, pe lângă alte monumente votive, statuia lui Hieron, tiranul Siracuzei, așa-numita Stâncă a Sibilei, lângă Bouleuterion-ul de la Delfi unde se Întruneau consilierii municipali ai orașului, tezaurul Corintului și celebra operă de artă „palmierul din bronz”. Periplul se Încheie cu vizitarea templului lui Apollo unde cei de față se odihnesc pe treptele scării
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
toate, (C) n-ar fi capabil de a imprima fiecărui lucru În parte impulsia mișcării și principiul sensibilității?1 9. Cam acesta a fost răspunsul meu către Boethos. Am răspuns În același sens și despre oracolele sibylline. O dată ajunși În preajma stâncii Învecinate cu Bouleuterion-ul2, ne-am oprit;pe cât se spune, pe această stâncă s-a așezat prima Sibyllăsosită de prin părțile Heliconului, unde fusese hrănită de Muze3; lumea este Încredințată că ea a sosit din ținutul malienilor 4; ca mamă i-
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
parte impulsia mișcării și principiul sensibilității?1 9. Cam acesta a fost răspunsul meu către Boethos. Am răspuns În același sens și despre oracolele sibylline. O dată ajunși În preajma stâncii Învecinate cu Bouleuterion-ul2, ne-am oprit;pe cât se spune, pe această stâncă s-a așezat prima Sibyllăsosită de prin părțile Heliconului, unde fusese hrănită de Muze3; lumea este Încredințată că ea a sosit din ținutul malienilor 4; ca mamă i-o atribuie pe Lamia, fiica lui Poseidon. Cu acest prilej, Sarapion Începu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
noi și recente de la Cumae și de la Dicearhia 1 prezise odinioară și cântate În versuri sibylline n-au fost ele oare un fel de pariu achitat În timp? Au avut loc erupții vulcanice, revărsări de apă din mare, prăbușiri de stânci și izbucniri de flăcări care se Înălțau până la cer; În sfârșit, distrugerea orașelor, unele foarte vechi și mari, șdin care nu a mai rămas nimicț. Dacă te duceai a doua zi să mai vezi unde a fost așezările acelea, era
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dintre regele Filip al Macedoniei și romani 1: „Când armele fiilor cetății Troia vor fi victorioase asuprafenicienilor, atunci vor apărea miracole; marea va deveni fosforescentă, fulgerele În furtuna dezlănțuită pe suprafața valurilor vor face să țâșnească În sus bucăți de stâncă; dintr-o dată se va ivi, necunoscută muritorilor, o insulă. Iar cel mai puternic, sub loviturile Înverșunate ale celor slabi, va ceda”. Și, Într-adevăr, Într-un scurt răstimp, romanii, Învingându-l pe Hannibal, (D) Îi Învinseră și pe cartaginezi, iar
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
adresa unui auditoriu numeros. Acum am găsit un motiv În plus să ne mirăm, dimpotrivă, dacă Zeul ar Îngădui, cu indiferență, ca prezicerile sale să se piardă fără folos caapa care se Împrăștie sau să producă doar un ecou, ca stâncile care se găsesc În deșert, la strigătele păstorilor și la behăitul turmelor. 9. Acestea au fost cuvintele lui Ammonios. Deoarece eu tăceam, Cleombrotos zise adresându-mi-se: - „Mai poți acum crede că dispariția acestor oracole, creația lor Îl au pe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
iau foc și este de ajuns să le arunci În flăcări pentru a le reda strălucirea și puritatea. Astăzi, această substanță a dispărut. (B) Abia dacă semai găsesc câteva subțiratice filoane risipite pe ici, pe colo, Încolăcite printre straturile de stâncă 1. 44. Aristotel și școala lui sunt de părere că toate aceste fenomene au loc În sânul pământului datorită unei emanații șanathymiasisț care iese din străfunduri și prin care În chip necesar apar, dispar și apoi reapar asemenea fenomene fizice
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
di pocitură,/ Ceală di întâlnitură’’. Acum se oprea din descântat, persoana bolnavă bea un pic de apă, apoi se spăla și ce rămânea o turna la un loc curat sau la rădăcina unui pom, continuându-se descântecul astfel: „Pi-o stâncă di chiatră/ Este-o fată blestemată/ Cu un ochi di foc/ Și un ochi di apă/ Cum stângi apa pi foc/ Așa să stângă diochiturile, pociturile Floricăi,/ Să rămâie luminată și curată/ Ca argintul strecurat/ Cum Maică-sa din cer
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Cu fapta sau cuvântul niciodată,/ Ci-a lui voi fi, de care sunt legată”822), dar acceptă supunerea înflăcăratului pretendent unei probe, la prima vedere imposibil de realizat: pentru a o câștiga deplin, îndrăgostitul trebuia să facă să dispară niște stânci de la malul mării: „În ziua când vei face treaba asta,/ Când fi-va netezită toată coasta,/ Te voi iubi ca nimeni pe pământ./ Mă leg în fața ta cu jurământ.”823 Deși, inițial, pare o slăbiciune din partea femeii de a ceda
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unui vrăjitor, fiindcă doar magia putea rezolva imposibila cerință impusă de Dorigena, iar acesta 820 Ibidem, p. 428. 821 Jill Mann, op. cit., p. 136. 822 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 433. 823 Ibidem. 824 Ibidem. 221 reușește să facă stâncile nevăzute. Femeia, pusă în fața situației împlinite, își manifestă disperarea, se căiește de făgăduința făcută și preferă mai bine moartea, decât necinstea: „Dar nu e dintr-ales: mai bine moarte/ Decât să cad cu trupu-ntru păcat,/ Sămproșc cu tină numele mi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
numit egalitate veritabilă. 830 Timpul acționează asupra lucrurilor, dar și a oamenilor. Rolul magiei nu este acela de a aduce o soluționare, un deznodământ povestirii, ci de a-l complica mai mult. Vrăjitorul din Orléans o folosește pentru a îndepărta stâncile de pe coasta Britaniei, astfel ca Aurel să vadă îndeplinită proba aparent imposibilă impusă de femeie pentru a-i câștiga dragostea.831 Aurel nu ar fi avut asupra Dorigenei decât o influență iluzorie, el a conștientizat acest lucru, iar elementul miraculos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]