7,229 matches
-
cum însuși autorul studiului afirmă de a trata global dimensiunea comică a operei eminesciene, urmând filiația temelor, persistența procedeelor, unitatea, în fond, a acestei laturi a creației" eminesciene. Fără îndoială, avem de a face și cu un demers de analiză stilistică, de subtilă interpretare, adăugând astfel o notă de noutate, de originalitate în arealul atâtor intervenții critice, de multe ori repetitive și de aceea banale, asupra operei eminesciene. CREȘTINISMUL EMINESCIAN (Răzvan Codrescu) Temperament polemic prin excelență, Răzvan Codrescu pare a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
literaturii, nici religiei. Tot așa cum nu trebuie trasă nici concluzia opusă, anume că Eminescu ar fi complet lipsit de sensibilitate religioasă sau că s-ar putea număra printre exponenții radicali ai demonismului romantic ori ai ateismului modern [...]. Eminescu poartă pecetea "stilistică" a ortodoxiei, a sensibilității răsăritene în genere", dar aceasta e o altă discuție posibilă prin "analiza spectrală" a operei, și care "nu mai ține aproape în nici un fel de autodeterminarea lui conștientă". Cât privește manifestările extremiste ale unora care solicită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dar și Irina Petraș, Mircea Cărtărescu, Cicerone Poghirc și mulți alții. Tematic vorbind, studiile din actualul volum, gravitează în jurul aceleiași probleme axiale, a nevoii de crecetare semantică a textului definitiv, ca rezultat al decantării din mulțimea variantelor ("procesul de rafinare stilistică"), și dezbat concentric probleme ca neființa (Antinomia "neființei" cu "ființa ce nu moare" și consecințele ei în semantica textuală a Luceafărurlui), obscuritățile din textul antum (Din nou despre "taina" Luceafărului. Criptisme, obscurități și fractură logică în textul antum), micul eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
culturii moderne în perioada în care el trăiește și scrie, anticipând clasicizarea limbii române ca limbă de cultură într-o epocă ulterioară". Iată ideea de la care pornește Lucia Cifor în suita de eseuri ce alcătuiesc sumarul unui volum de interpretări stilistice ("câteva analize și sugestii de interpretare"), ce poartă un titlu programatic: Mihai Eminescu prin câteva cuvinte cheie (Editura Fides, Iași, 2000), urmărind varii "contexte poetice" pentru felurite cuvinte ce au o funcție revelatoare în modul de exprimare al poetului. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ele se activează și funcționează cu maximum de intensitate atunci când creația și cunoașterea sunt omologabile pe baza identității lor comune, aceea de acte ontologice". Nuanțele de semnificație ale acestor verbe, în diferitele contexte utilizate de Eminescu, marchează, de fapt, "registrul stilistic" specific creației acestuia. Exemplele sunt luate din La moartea lui Neamțu, Andrei Mureșanu, Povestea magului călător în stele, Icoană și privaz etc., pentru a ajunge la ideea că "scrisul ca o activitate oarecare, reprezentând un nivel inferior al creativității, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pare oarecum detașat de formula discursului celor anterioare, adică de un mod analitic de cercetare a cuvintelor în sine, utilizate însă în contextul imagistic al poeziei eminesciene. Reflexe ale teologiei apofatice în poezia eminesciană vine să pună în lumină efectul stilistic al religiozității poeziei acestuia, fără o analiză neapărat teologică a conținutului de idei pe care îl pune în mișcare: "...poetul nu prea credea în vreun fel de mistagogie. Posedând însușiri care ar fi putut face din el un gnostic, Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prin excelență. MEȘTEȘUGUL POTRIVIRII CUVINTELOR (G. I. Tohăneanu) Unul dintre cei mai statornici cercetători ai lexicului eminescian, profesorul timișorean Gheorghe I. Tohăneanu a întreținut în România literară, o lungă perioadă de timp, un atrăgător foileton de analiză aplicată privind "isprăvile stilistice vrednice să fie amintite", după cum el însuși nota, mici eseuri pe probleme de cultură a limbii pe care și le-a adunat în volumul Măiastra (Editura Timpul, Reșița, 2000, Colecția Eminesciana, nr. 8), atrăgând atenția, cu bonoma sa exprimare autoironică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
amintite", după cum el însuși nota, mici eseuri pe probleme de cultură a limbii pe care și le-a adunat în volumul Măiastra (Editura Timpul, Reșița, 2000, Colecția Eminesciana, nr. 8), atrăgând atenția, cu bonoma sa exprimare autoironică, asupra "detaliilor semnificative", stilistic vorbind, prezente în creația marelui poet, evidențiind, cu o "bucurie nespusă", "strălucirea versurilor eminesciene" și iluminând totodată "noblețea Omului care le-a zămislit". Analizele sale nu au rigiditatea demonstrațiilor didactice și cu atât mai puțin algebrica seacă a analizelor gramaticale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dintre cele două cuvinte, care "departe de a dezbina constituenții amintitei alianțe, îi apropie, reliefându-i la fel de puternic pe fiecare în contextul său" ("Iscoditorii firii"). Urmărind repetițiile pe care le promovează poetul, constată că "din punct de vedere lingvistic și stilistic" se atinge "implicit morfologia", punându-se în evidență bogăția și exuberanța lexicală, "realizată fără ostentație, fără emfază" ("Venin și farmec"). Adesea plonjează în etimologie, în explicarea sorgintei cuvântului pe care Eminescu îl utilizează inovator. Cuvântul filă, de-o pildă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acea simțire tandră, sfiită, pe care o trăim față de manuscrisele, cărțile, slovele vechimii [...]. Îmbinarea galbenele file cheamă lângă ea, printr-o asociere firească, alta, la fel de "eminesciană", strecurată într-o antologie de portrete din Epigonii: "mucedele pagini stau domniile române" [...] reabilitarea stilistică a unui epitet (muced) ce stârnește, îndeobște, reprezentări dezagreabile este înnobilat, în Epigonii, datorită alianțelor contextuale în care este prins". Ș.a.m.d. Discursul analitic de acest fel trădează plăcerea unei cozerii culturale implicate pe care Gh. I. Tohăneanu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
apreciem, cum se cuvine, sporul urcușului său de la închegarea imaginilor până la deplina lor configurare și limpezime datorită imensului material de "variante" pe care ni le-a pus la îndemână osârdia de o viață a lui Perpessicius". Această urmărire în plan stilistic este cât se poate de benefică și eficientă, atrăgând atenția asupra savantei cultivări prozodice eminesciene, demonstrând "originalitatea, niciodată stridentă, a rimelor" sau "cutele mărunte ale alcătuirii poeziei", sau "neîntrerupta șlefuire calitativă a "uneltelor" lingvistice", sau "poezia detaliilor semnificative" etc., de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poezia detaliilor semnificative" etc., de fiecare dată, într-o mai mare sau mai mică măsură, abordând și aspectul istoric al "problemei", care depășește astfel "teritoriul îngust al lingvisticii". Comentariul vizează, desigur, ideatica poeziilor eminesciene, văzută însă din perspectiva unei aprecieri stilistice globale și sintetizatoare, în același timp. Referindu-se la Glossă, Gh. I. Tohăneanu apreciază că "poemul ni se înfățișează ca un "opus rotundum", de o desăvârșită armonie interioară, turnat în tipare limpezi și definitive. Este, am ajuns să mă conving
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bucuria redescoperirii și a împlinirii lor din zestrea cugetului și a simțirii sale. Văd în aceasta un privilegiu al artei autentice, iar întâmpinarea, astfel prilejuită, între creator și beneficiar are o semnificație adâncă și emoționantă". Departe de intenția unui studiu stilistic aplicat poeziei lui Eminescu, tabletele analitice pe care ni le oferă Gh. I. Tohăneanu, reunite într-o carte, dau măsura acelei întreprinderi, de anvergura vastelor panorame, ce se alcătuiesc din segmente mozaicate, viu colorate, menite a descripționa un întreg unitar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sau despre convergență (2009). Cu aceste demersuri începea, în fapt, o altă abordare a publicisticii eminesciene, înțeleasă ca o adevărată operă literară, cu statut de drept în acest sens. Iată că de curând un tânăr cercetător timișorean, Daniel Ciurel, abordează stilistic opera publicistică a lui Mihai Eminescu, într-o cercetarea academică mai întâi (o teză de doctorat), publicată ulterior într-un substanțial volum de marcată analiză prozodică: Oratorul Eminescu. Structuri și strategii retorice în publicistică (Timișoara, Editura MIRTON, 2011). Domnia sa pornește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
astfel se face clară dovada că discursul gazetăresc eminescian are valențe poetice și așa cum tehnicienii prozodiei au urmărit îndeaproape toate figurile specifice utilizate de poet, Daniel Ciurel identifică și urmărește utilizarea figurilor specifice retoricii, într-o demonstrație riguroasă de ordin stilistic ce vine să confirme evoluția literară a demersului gazetăresc eminescian. Este interesant de urmărit, din această perspectivă, bunăoară, pamfletul ori satira, care dincolo de avizul tematic, de subiectul abordării, se desăvârșește prin procedee retorice rafinate, pe care Eminescu le utilizează cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
2-a revăzută și adăugită. Iași: Junimea, 1979, 256 p. (Eminesciana; 19) * LOVINESCU, E. Mite. Bălăuca. Ediție critică, prefață, note, variante, glosar și bibliografie de Ion Nuță. Iași: Junimea, 1980, 460 p. (Eminesciana; 20) * BULGĂR, Gh. Eminescu. Coordonate istorice și stilistice ale operei. Iași: Junimea, 1980, 191 p. (Eminesciana; 21) * CARACOSTEA, D. Arta cuvîntului la Eminescu. Studiu introductiv de Ion Apetroaie. Ediție îngrijită, note, addendă bibliografică și indice de nume de Nina Apetroaie. Iași: Junimea, 1980, 487 p. (Eminesciana; 22) * NEGOIȚESCU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu „planul triconc cu turlă pe naos”, susținută de 12 stâlpi și cu alte două turle în partea vestică este un monument desăvârșit de arhitectură medievală răsăriteană, expresia unui mod original de integrare a modelului bizantin și a altor influențe stilistice în tradiția aulică valahă. Din descrierea lui Gavriil Protul se deduce că, după modelul templului lui Solomon și al canoanelor bisericești, „au făcut în mijlocul tinzii bisericii 12 stâlpi înalți tot de piatră cioplită și învârtiți foarte frumos și minunați, care
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
celălalt, socotit a fi al lui Radu Negru. Nu vom intra în amănunte de ordin istoric și arheologicteren al polemicilor și supozițiilor, deoarece ne interesează numai specificul și mentalitatea artistică in secolele XIVXV, în acel loc de răscruce a interferențelor stilistice în spatiul artistic autohton: arta bizantină canonică, al cărei mesaj a fost preponderent moral, arta occidentală, care a asimilat, se știe, raționalismul epocii și ezoterismul, arta islamică, cea armeană sau geordiană. Se pare că Vladislav, cavaler vasal al regelui Sigismund
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
balcanic (1912-1913) și a războiului celui mare care Îi urmă. Galvanizare care reuși În parte, printr-o redresare chiar artificială, cu ajutorul unor trucuri gazetărești și tipografice, să salveze de la indiferența cititorilor articolele, chiar [pe] cele mai mediocre sau cu insuficiențe stilistice [...]. La succesul crescând al revistei mai contribuiră inițiativele directorului privind anchetele internaționale, lansate cu ră su net mare și adresate personalităților europene dintre cele mai proeminente, dar cu răspunsurile În doi peri sau delatorii ale acestor personalități aflate În grea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fară vreun stil al persoanei sau al profesiei, fără nici un tic sau pitoresc, fizic sau moral, Ramiro Ortiz era un colaborator al revistelor noastre plăcut uneori, informat totdeauna și interesant mai ales atunci când aflam din scrisul său unele maniere noi stilistice ale scriitorilor de la La Voce, foaia tinerelor speranțe ale literaturii italiene din aju nul și de după războiul cel mare. De unele din aceste procedee stilistice avea să se folo sească mai târziu omul tuturor Împrumuturilor și improviza țiilor, ziaristul Nae
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
uneori, informat totdeauna și interesant mai ales atunci când aflam din scrisul său unele maniere noi stilistice ale scriitorilor de la La Voce, foaia tinerelor speranțe ale literaturii italiene din aju nul și de după războiul cel mare. De unele din aceste procedee stilistice avea să se folo sească mai târziu omul tuturor Împrumuturilor și improviza țiilor, ziaristul Nae Ionescu, cu fraza lui voit abruptă, sfărâmată, ponc tuată, sincopată, dând să Înțeleagă cititorului că ar avea de-a face cu un temperament sau caracter
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îți mulțumesc deci pentru felul cum ai știut să răsplătești dintr-odată interesul meu. Rândurile D-tale m-au interesat de la început, formal, prin fraze de respirație largă în care știi să-ți îmbraci gândul. (Poate nu simți trăsătura aceasta stilistică, în ce te privește, dar pe mine mă izbește ori de câte ori o întâlnesc. Te îngrijorează dacă-ți spun că-mi pare ceva bun rusesc?) Deopo trivă m-a interesat analiza pe viu pe care o întreprinzi acolo. Comparam rândurile D-tale
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la minte. N-am mai vrut să-mi dăruiesc trupul nebuniei, transformându-l într-un câmp de manevre, n-am vrut să mă chinuiesc fără a mai ști de mine. Cine-și închipuie că a dobândit Privirea Străină prin exerciții stilistice și înțelegerea aprofundată a limbii nici nu știe cât e de norocos că în realitate a scăpat de Privirea Străină. Nu știe că dovedește dispreț față de cei ce nu scriu și că vanitatea i se umflă-n pene tocmai în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
plăcintele) ca să nu moară de frig. Personajele, bunici sau copii, sunt memorabile. Portrete în culori tari. În alb și negru. "Domiciliu Obligatoriu" al lui Victor Aciocîrlănoaiei are toate virtuțile unor frumoase pagini de mare literatură. Concizie, fluență a narării, acuratețe stilistică. Și o anume seninătate în fața vieții și a morții. Nu vrea să acuze pe nimeni pentru ce i-a fost dat lui și familiei lui să trăiască. Bedros HORASANGIAN * * * "Memoriile domnului Aciocîrlănoaiei sunt fabuloase prin forța lor cinematică, iar acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vărat șoc în sfera literară românească la vremea res pectivă.“ LUCIA POPA, Observator cultural, nr. 435, 2008 „Traducerea romanului Marea, marea de Antoaneta Ralian, care s-a bucurat de prietenia lui Iris Murdoch, este pe măsura frumuseții și a virtuozității stilistice a romanului, și se simte că a fost făcută cu admirație și iubire.“ IULIANA ALEXA, România literară, martie 2004 „Întotdeauna la curent cu noile apariții (nu doar de literatură universală, în care e specializată), bine co nectată în lumea editorială
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]