8,296 matches
-
până să dea unul, era un vânător clasic de knockouturi. Eu valsam în ring și loveam pe contre, cu croșeuri la ficat, întotdeauna atent să țin garda sus, de teamă ca nu cumva prea multe lovituri la cap să-mi strice fațada mai mult decât o făcuseră deja dinții mei proeminenți. Perfecționistul Lee și cu mine eram ca uleiul și apa, iar de fiecare dată când ni se atingeau umerii la încolonarea pentru apel, mă întrebam: cine ar învinge dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
domnule locotenent. Și aș mai zice că păsăreasca mea e în ton cu crima. Ellis Loew stătea în pragul ușii, cu Fritz Vogel și Bill Koenig în spatele lui. Millard se uită țintă în ochii ahtiatului după publicitate. — Prea multă reclamă strică, Ellis. Dacă ai fi polițist, ai ști. Loew se înroși și își apucă brelocul Phi Beta Kappa. Sunt un demnitar ce menține legătura între poliție și societatea civilă, învestit special de către Primăria orașului Los Angeles. — Ești civil, domnule consilier, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Hollywood Boulevard în lung și-n lat și cerșea de băut de la soldați. Când stătea aici, casa arăta ca o filială a USO. — Îți numești propria fiică haimana? se miră Lee. Short ridică din umeri. — Am cinci fiice. O poamă stricată din cinci nu-i un rezultat chiar așa de rău. Lee fierbea de mânie. I-am pus o mână pe braț ca să-l liniștesc și aproape că i-am simțit sângele zvâcnind. — Ce-ar fi să ne dați câteva nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
echilibru care-i atenuează înclinația mărturisită de a-i răni pe infractori. El mă respecta cu o oarecare circumspecție din pricina felului în care îl rănisem pe Bobby De Witt și, după câteva zile de parteneriat temporar, ne distram vorbind amîndoi stricat în germană ca să ne omorîm timpul între două interogatorii. Pe mine Fritzie mă săpunea mai puțin și se purta ca un camarad - unul cu răutatea-n sânge. Vorbea mult despre Dalia și râvnita lui avansare la gradul de locotenent, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ploioasă. Logan privi În jos, spre creștetul capului lui Isobel, gândindu-se la toate lucrurile pe care Își propusese să i le spună prima dată când avea să o vadă din nou. Să fie totul ca Înainte. Să repare ceea ce stricase În ziua În care Angus Robertson fusese condamnat pe viață. Dar de fiecare dată când Încercase să Își imagineze acest moment, nu luase În calcul că un copil va zăcea mort Între ei. Nu era tocmai cadrul perfect. Așa că spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să arate roșu. Radio Unu. Asta vrei de fapt. Northsound pe naiba. Oricum, nu ar trebui să pornești radioul: dacă primim vreun apel? Logan bătu ușor În ceasul său de la mână. — E unșpe: Încep știrile. Știri locale pentru localnici. Nu strică niciodată să afli ce se Întâmplă pe teritoriul tău. Reclama la vase emailate fu urmată de una pentru o firmă de autoturisme din Inverurie rostită În doric, dialectul aproape indescifrabil din Aberdeen, apoi de una la Baletul Sârbesc și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tot În sala de ședințe, Împărțind ordine și strângând declarații. După cum se prezentau lucrurile, nu reușiseră să dea de urma lui Richard Erskine sau a lui Peter Lumley. Gândul că cei doi copii zăceau pe undeva, probabil morți, Îi mai strică lui Logan din buna dispoziție. Nu prea avea motive să rânjească aiurea. Se duse țintă către inspector și Îl Întrebă cine se ocupa de cazul cu rotulele lipsă. — De ce? Întrebă Insch. — Am câteva piste pentru ei. Serios? Logan Încuviință din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aflat Într-o stare avansată de descompunere ca pe-un curcan? Îi zâmbi tristă, dar la colțurile ochilor Îi sclipeau lacrimi. Exista o legătură Între ei preț de o clipă. Un moment de tandrețe Împărtășită. După care Brian, asistentul ei, strică tot. — Mă scuzați, doamnă doctor, aveți un apel pe linia trei. V-am făcut legătura În birou. Clipa dispăru și la fel și Isobel. Hoitarul era supus unei evaluări psihiatrice În timp ce Logan se Îndrepta spre cealaltă parte a orașului, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zăpadă. Cei doi polițiști, Îmbrăcați cu cel mai călduros echipament pe care-l putuseră băga pe sub hainele galbene, păzeau poarta, ținând presa afară. Zăpada li se adunase pe șepcile țuguiate, dându-le un aer ușor festiv. Expresia de pe fețele lor strica imaginea. Le era frig, erau supărați, erau sătui de armata de jurnaliști care le Înfigea microfoane În față. Care le punea Întrebări. Care-i ținea departe de mașina lor de patrulă drăguță și caldă. Aleea era plină de mașini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de gunoi a primăriei. — Ai mai văzut altceva? Îl Întrebă. Când ai luat-o. Ai mai văzut ceva: o mașină, sau un camion sau ceva de genul ăsta? Hoitarul scutură din cap. — Nimic. Doar fata moartă, zăcând pe marginea drumului. Stricată cu totul și plină de sânge și caldă Încă. Firele de păr se ridicară pe ceafa lui Logan. — Era vie? Mai era vie când ai găsit-o, Bernard? Figura cu urme de lacrimi se plecă deasupra mesei, odihnindu-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
furculița la jumătatea drumului spre gură, cu o fâșie lucitoare de carne de pui așteptând să-i acorde atenția. Știam eu! — Ușurel, tigrule, Îi zâmbi Miller. Dilema morală e următoarea: am o poveste cu un ucigaș, doar că-nseamnă să stric cuiva cariera. Logan ridică o sprânceană. — Ținând cont de ce i-ai făcut inspectorului Insch, mă mir că te-ai mai oprit să te gândești. — Da, corect. Problema e că-mi cam place de tipul acesta pe care o să-l nenorocesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
drepturile. Se năpusti În urma lui, ridicând vocea, care suna ca un ferăstrău electric ruginit. — Să nu-mi Întorci mie spatele, ticălos mic ce ești! Doi ani! M-auzi? Taică-tu era-năuntru de doi ani când te-am făcut! Ai stricat tot! Mereu ai fost inutil! Nu... Cuvântul nu fusese rostit, dar Watson simțea amenințarea din el. Doamna Stichen Însă nu putu să nu. — Mi se face rău din cauza ta! Șuieră ea. Îți faci de lucru cu băieței! Ticălos mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
izbi stomacul lui Jackie, ridicând-o de pe podea. Își Înghiți un urlet când un foc Îi trecu prin burtă. — Ești exact ca restul! O altă gheată, de data sta În coaste. Martin deja urla. — Totul urma să fie bine! Ai stricat tot! Ușa explodă În lături. Logan intră În forță În cabana Întunecată. În lumina palidă a unei torțe căzute văzu totul: agenta Watson, pe jumătate goală, zăcând pe o parte, cu ochii Închiși de durere; pe Jamie McCreath, agitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de in. Bărbații au capul ras, simbol al meditației. Fetele presară flori pe drum, aduc spice și parfumuri, pentru că Isis e natura care se reînnoiește, copacul care înflorește; de aceea copacul ei sacru este sicomorul, al cărui lemn nu se strică. Femeile poartă văluri ușoare, sandale aurite și giuvaieruri, fiindcă Isis e inteligența care a descoperit toate artele. Coruri de adolescenți și chimvale, harpe arcuite, sistre de bronz, argint și aur își împletesc armoniile sunetelor și le amestecă cu parfumurile sacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiul său, fiindcă ofițerii veniră cu o mulțime de proteste: în lipsa lui, legatus-ul de Syria, dușmanul Calpurnius Piso, își depășise cu mult atribuțiile: schimbase strategia de a face pace cu micile state vecine, revocase sau nesocotise toate dispozițiile lui Germanicus, strica brutal relațiile civilizate cu populația. Germanicus îl convocă pe Calpurnius Piso, iar acesta se înfățișă imediat. — Așteptam întâlnirea asta de săptămâni bune, declară obraznic în atriu. Ușa se închise cu zgomot în spatele lui. Încă de la primele replici, cei doi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dar dedesubtul ei se ascundea o alianță tainică, un pact de revoltă în viitor. Gajus se îndepărtă cu zâmbetul pe buze. Ajunse pe insula Capri într-o după-amiază senină de la sfârșitul lunii octombrie. „Ultimele zile înainte ca vremea să se strice“, prezisese în timpul călătoriei gubernator-ul rapidei biremis. Prima senzație, neașteptată, fu parfumul amețitor, incomparabil al aerului. Pe chei îl întâmpină, cu o impecabilă rigoare militară, un tribunus, un ofițer de rang înalt, urmat de escorta somptuoasă a gărzilor imperiale, Augustinienii. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din care a ieșit; iată al doilea picior În aer, mă sprijin În el cu toată greutatea corpului; se sparge: zbroocc! zbrooc! Apar mii de Încrețituri și din ea sar sute de cioburi Împroșcându-mă. Toată armonia peisajului s-a stricat. Unde este imaginea mea din oglindă? Dar eu unde sunt? Nu se mai vede nimic. Nici cerul, nici norii, nici copacii. „Ce-ai făcut, neghiobule?“ Primesc două palme: plici-plici! Copil prost, urlu fără oprire, crezând că se mai poate Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-ar putea să renunț la stâncă pentru tot ce aș lăsa În urmă, pentru tot ce mi-ar mai fi rămas de Înfăptuit. Gândește-te, Însă, că dacă renunți nu vei mai putea da nimic nou, ba chiar vei strica tot ce-ai clădit până acum, tu nu găsești puterea de a crea decât În mijlocul unei intense frământări În liniștea vieții cotidiene, niciodată. Pe tine nu te leagă nimic, de nimeni. Ai iubit un om, nu ți-a fost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar, spre fericirea mea, intervine voința, care strânge dinții și pumnii. Și așa, Încleștată de durere și nefericire, continui extenuantele figuri care mă vor doborî curând! Nu mai vreau nimic de la patinaj. 11 decembrie 1959 (vineri) Prea multă energie acumulată strică. Toată ziua am fost veselă și am zbierat din toate puterile. Seara, pe lac, Într-un cadru feeric, am patinat urlând de fericire și satisfacție. M-am lansat pe Întinsul gheții, simțind adierea unei viitoare fericiri. A fost ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceeași prestanță regală, alunecând printre ceilalți fără să meargă, văzându-mă fără să mă privească și surâzându-mi fără să-și clintească un singur mușchi al feței. Cred că nu ne-am vorbit de teama cuvintelor, care, de multe ori, strică tot prin acea duhoare impură ce se instalează În aer după rostirea lor; dialogul prin priviri este o altă posibilitate de comunicare, când puritatea raporturilor nu este lezată de nici o intruziune. Orice intermediere prin cuvinte falsifică și Îndepărtează. Visul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ce mă pipăi: da, senzația propriului corp Începe să-mi revină treptat. Parcă mă Îndepărtasem de el, Îl izolasem de cutia de comandă, aproape Îl abandonasem ca pe ceva nefolositor, un instrument de care nu mai ai nevoie; s-a stricat și Îl arunci cu prima ocazie. Mă Întorc cu dificultate În propriul meu corp, cu o anumită sfială și cu tandrețe: dar dacă nu mă va mai primi și mă va considera un trădător? Dumnezeule, ce teamă mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
face să gândesc că suntem egali În toate - și În vârstă, și În sentimente - și mă ajută să fiu degajat de acea timiditate ce mă rigidizează În momentele cele mai intense ale vieții mele) din cauză că mi-e frică să nu stric, cu un gest de familiaritate frustă, o stare de puritate refrigerentă, ce s-a țesut Între noi În mod spontan, de când ne-am descoperit cu priviri la fel de complice, În dorința lor secretă, În biserica de la Clocociov. Te-am văzut atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat de acreala sentimentelor Ce curge pe caldarâm și-mi strică Încălțările; Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc; Piramidele cred că, astfel, s-au ridicat, din ghetele murdare ale faraonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poartă departe, gândul Își imaginează acea strălucire obsedantă a gheții, acel aer minunat și sănătos pe care Îl simt cum Încearcă să-mi pătrundă În piept și e oprit de voință, dar o voință nu conștientă, ci prostească, o placă stricată de patefon, care Îmi vâjâie În creier: „Patinajul e pierdut, trebuie să fie pierdut“. Oare cum voi reacționa la vederea gheții? Mă Înfior de pe acum. Mă doare această renunțare, mă doare adânc, Îmi rupe echilibrul sufletesc, mă face să decad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nebun! Îl cheamă Cornel. E foarte bolnav, am fost cu el pe munte de 1 Mai și m-a speriat cu o criză cardiacă, Îmi dau seama că atașamentul lui formidabil, la care eu nu pot răspunde, poate să-mi strice cariera literară. Am Încercat azi să-l Îndepărtez. Nu poate! Orice, dar să nu se despartă de mine! Ce să fac? Eu simt și acum tot atât de mult suferințele iubirii mele neîmplinite, de ce să i le produc și eu acestui adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]