6,283 matches
-
Ven.C.) șont au contraire une des causes principales pour faire la paix" și pentru Poartă Otomană (s. Ven.C.)164. Continuând firul argumentației, diplomatul suedez a ajuns la concluzia că "leș 3 (sic!) Souverains (adică regele Suediei, tarul și sultanul n. Ven.C.) doivent à présent considérer leurs intérêts 159 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin către Engestrom, din 10 ianuarie 1812, și către rege, din 25 februarie 1812, în loc. cît., E2D, 226, Konstantinopel. 160 Cf., Protocolul conferinței din 7
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a conturat tot mai mult necesitatea reformării lui din temelii. Cel care a înțeles, însă, că simpla reformare doar a acestui domeniu ar fi fost insuficientă, pentru că Imperiul să fi putut fi adaptat la realitățile sistemului politic european, a fost sultanul Selim al III-lea (1789-1807). Potrivit convingerii sale, ""like the wheels of a watch" the affairs of government were interconnected, and reform must be compre hensive if it were to be successful" (s. Ven.C.)2. Altfel spus, Selim al
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Europa, cu ajutorul căruia să fi putut moderniza cel putin unele din instituțiile fundamentale ale statului, după model european, între care pe primul plan se află sistemul militar. Realizării acelui obiectiv i-au fost subsumate, așadar, toate celelalte reforme inaugurate de sultan, inclusiv cele din domeniul sistemului diplomatic 3, reforme ale căror amploare și profunzime vizau, prin urmare, introducerea în Imperiul Otoman a unei "Noi Ordini" sau "Nizam-i-Djedid", după cum au fost acestea cunoscute în epoca. Ideea necesității reformării, în primul rând, a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Otoman a unei "Noi Ordini" sau "Nizam-i-Djedid", după cum au fost acestea cunoscute în epoca. Ideea necesității reformării, în primul rând, a structurilor militare ale Imperiului Otoman i-a fost indusă lui Selim al III-lea, încă în timpul domniei tatălui său, sultanul Mustafa al III-lea (1757-1774). Deși izolat în palat, de către unchiul său, sultanul Abdul Hamid I (1774-1789), care a preluat domnia, Selim a continuat să fie în contact cu lumea exterioară, prin intermediul unor slujitori devotați, si chiar să stabilească o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
epoca. Ideea necesității reformării, în primul rând, a structurilor militare ale Imperiului Otoman i-a fost indusă lui Selim al III-lea, încă în timpul domniei tatălui său, sultanul Mustafa al III-lea (1757-1774). Deși izolat în palat, de către unchiul său, sultanul Abdul Hamid I (1774-1789), care a preluat domnia, Selim a continuat să fie în contact cu lumea exterioară, prin intermediul unor slujitori devotați, si chiar să stabilească o corespondență regulată cu regele Franței, Ludovic al XVI-lea, în persoana căruia vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
locul râvnit în sistemul politic european. Ca urmare, în următorii șase ani, după încheierea păcii de la Iași, Imperiul Otoman nu a fost implicat direct în războaiele continentale. Această politică de neutralitate nu echivala, totuși, cu una de izolare. Din contră, sultanul și partizanii ideilor sale reformatoare urmăreau cu multă atenție evenimentele care se derulau în Europa. Problema cea mai delicată cu care se confruntau era aceea a atitudinii ce trebuiau să o adopte față de revoluția franceză, în general, față de guvernul republican
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
l-a determinat nici pe el nici pe cei dintre cei mai avizați conducători ai Imperiului să aprecieze semnificațiile și implicațiile profunde pe plan politic și instituțional ale acelui eveniment. Potrivit experienței lor, asasinatele cărora le-au căzut victime numeroși sultani nu au afectat instituția sultanatului, precum nu au fost discreditate sau puse în discuție nici structurile societății otomane pe care se sprijinea acea instituție. Ceea ce nu era și cazul Franței. Pe de altă parte, chiar și cei mai instruiți otomani
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
conflictelor militare dintre Franța și adversarele ei să ofere Imperiului Otoman răgazul de a-și reveni de pe urma dezastrelor provocate de ultimul război cu Rusia și cu Austria și a pune în aplicare planurile de reformare structurală a sa, elaborate de sultanul Selim al III-lea. Iată, deci, tot atâtea motive care l-au determinat să nutrească chiar un grad de simpatie față de Franța, fără a i se alătură, totuși, în lupta împotriva celor două compețitoare la supremația politică în Orientul European
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
exercitate de acestea de a intra în coaliția antifranceză 5. Or, tocmai această neutralitate explică de ce Istanbulul a fost unul din puținele locuri unde se întâlneau reprezentanții diplomatici ai tuturor puterilor beligerante și unde competiția dintre acestia pentru adjudecarea partizanatului sultanului a devenit mai acerbă că oricând până atunci. Iar "campioană" acelei competiții s-a dovedit a fi fost diplomația franceză. Deoarece, desi sistemul politic intern a fost modificat din temelii, poziția Franței în sistemul politic european, ca și interesele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Totuși, misiunea principala a diplomaților care le reprezentau era aceea de a aduna informațiile cele mai diverse pe care le puteau află în capitalele respective, în scopul fundamentării politicii externe a Porții Otomane, care a continuat a fi condusă de sultan, reis efendi și marele dragoman, prin tratative directe cu 5 Cf., ibidem, p. 247-248. 6 Cf., ibidem, p. 247-249; Thomas Naff, op. cît., p. 303-304. reprezentanții diplomatici acreditați de puterile europene, si nu numai, la Istanbul 7. Așadar, între prioritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
urmă, susținute de Austria și Prusia, împotriva atitudinii binevoitoare față de Republică Franceză, precum și cauze din domeniul raporturilor bilaterale, ca, de exemplu, eforturile Rusiei de a nesocoti reglementările privind tarifele vamale, desigur, ca parte integrantă a procesului de reformare inițiat de sultanul Selim al III-lea15. În acel context, Poartă Otomană urmărea, la rândul ei, evoluția raporturilor Suediei atât cu Rusia și cu Franța, cât și cu restul statelor europene. Îngrijorările Porții Otomane, din acest punct de vedere, erau alimentate de întârzierea sosirii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
multe obiecții ridicate de Raymond Verninac, s-a ajuns la un text final, mediat, însă, de Mouradgea d'Ohsson, solicitat în acest scop de cele două părți, care a fost definitivat la 23 mai 1796. Articolul 1 stipula că între sultan și Republică Franceză urma să existe "à perpétuité amitié sincère, Alliance Défensive et union parfaite"88. Alianță nu era concepută, însă, decat că una pur defensivă, prin intermediul căreia să se poată preveni orice agresiune împotriva uneia din părțile contractante, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în această problemă. Deoarece, se justifică el, îl consideră pe regele Prusiei "comme le premier Membre du Corps Germanique" (s. Ven.C.), motiv pentru care nu putea asista pasiv la devastarea restului Germaniei, datorită continuării războiului 106. La rândul său, sultanul nu a respectat nici el regulă purtării tratativelor cu puterile străine prin intermediul reprezentanților lor diplomatici acreditați la Istanbul, datorită resentimentelor pe care i le provoca Herbert Rathkeal, internunțiul imperial. Ca urmare, sultanul a decis să se adreseze direct împăratului Francisc
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Germaniei, datorită continuării războiului 106. La rândul său, sultanul nu a respectat nici el regulă purtării tratativelor cu puterile străine prin intermediul reprezentanților lor diplomatici acreditați la Istanbul, datorită resentimentelor pe care i le provoca Herbert Rathkeal, internunțiul imperial. Ca urmare, sultanul a decis să se adreseze direct împăratului Francisc al II-lea, "dans une forme tout à fait amiable, articulant le chagrin de Șa Hautesse sur l'effusion du sang humain" (s. Ven.C.)107. La acest argument, de factură umanista
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a decis să se adreseze direct împăratului Francisc al II-lea, "dans une forme tout à fait amiable, articulant le chagrin de Șa Hautesse sur l'effusion du sang humain" (s. Ven.C.)107. La acest argument, de factură umanista, sultanul a mai adăugat și altul, anume "la stagnation du commerce"108. Austria a declinat, însă, oferta sultanului, invocând "l'éloignement excessive de Constantinople et la proximité des Armées ennemies"109. Astfel că peliminariile păcii franco-austriece au fost 104 Loc. cît
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
amiable, articulant le chagrin de Șa Hautesse sur l'effusion du sang humain" (s. Ven.C.)107. La acest argument, de factură umanista, sultanul a mai adăugat și altul, anume "la stagnation du commerce"108. Austria a declinat, însă, oferta sultanului, invocând "l'éloignement excessive de Constantinople et la proximité des Armées ennemies"109. Astfel că peliminariile păcii franco-austriece au fost 104 Loc. cît. 105 Loc. cît., f. 43-43v; nu este mai puțin adevărat, însă, ca sultanul era întru totul compatibil
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a declinat, însă, oferta sultanului, invocând "l'éloignement excessive de Constantinople et la proximité des Armées ennemies"109. Astfel că peliminariile păcii franco-austriece au fost 104 Loc. cît. 105 Loc. cît., f. 43-43v; nu este mai puțin adevărat, însă, ca sultanul era întru totul compatibil cu un astfel de procedeu, de vreme ce era, așa cum am menționat, unul din factorii, si inca cel mai important, de conducere a politicii externe a Porții Otomane. 106 Loc. cît., f. 44. 107 Loc. cît., fasc. 83
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Petersburg "un 110 Cf., raportul lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson către rege, din 10 iunie 1797, în Europe and the Porte, Vol. I, p. 333. 111 Loc. cît., p. 310. Ministre de Second rang, porteur des lettres de félicitations du Sultan", adresate tarului 112. Pavel I mai făcuse, însă, așa cum circulau zvonurile, un gest care a intrigat, pur și simplu, divanul, de vreme ce nu-i înțelegea adevăratele motivații. Anume, se pretindea că ordonase să fie puși în libertate 12.000 de prizonieri
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la frontierele cu Austria 117. Reacția negativă a lui du Bayet i-a determinat pe otomani să caute o altă ieșire din situație, apelând la sprijinul Prusiei. Presupunând că Tratatul de la Campoformio conținea și articole secrete privind divizarea Imperiului German, sultanul Selim al III-lea punea din nou în evidență comunitatea de interese dintre Prusia și Imperiul 115 Cf., loc. cît., p. 350-351, 357; G.St.APK, I.HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei, fasc. 82, f.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de acea inițiativa, ci lasă să se înțeleagă că, după spusele lui Constantin Ipsilanti, ea aparținea Porții (cf., raportul său din 10 noiembrie 1798, în loc. cît., f. 199-201v). a negat orice intenție de anexare și a unor teritorii otomane, atitudinea sultanului Selim al III-lea s-a modificat atât față de Franța, cât și față de adversarii otomanilor , în primul rând față de Rusia 135. Această din urmă evoluție a fost favorizată de modificările politice intervenite acolo, concretizate, așa cum am mai menționat, în decesul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
posibilul sprijin acordat de Franța rebelului pasă de Vidin, Pasvantoglu 136, pe care, de altfel, Napoleon și Talleyrand, devenit ministru al Afacerilor Străine al Franței, la 14 iulie 1797, îl doreau în locul lui Selim al III-lea, au grăbit decizia sultanului de a incepe tratative cu reprezentantul Rusiei și al Mării Britanii la Istanbul "for a full defensive alliance against this new threat"137. Ele au fost încununate de succes, datorită expediției franceze în Egipt, dar tratatul de alianță defensivă în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
otomane din această zonă, precum și să legitimeze anexarea Crimeii. În acest din urmă caz, recunoașterea ei, chiar si tacită, sugerează situația deosebit de critică în care se află, atunci, pe plan internațional, Poartă Otomană, dacă se are în vedere faptul că sultanul Selim al III-lea își făcuse din recuperarea Crimeii o datorie de onoare. Acesta a fost, de altfel, și motivul pentru care, așa cum am menționat, sultanul considerase, până atunci, tratatul de pace de la Iași doar ca pe un simplu armistițiu
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
află, atunci, pe plan internațional, Poartă Otomană, dacă se are în vedere faptul că sultanul Selim al III-lea își făcuse din recuperarea Crimeii o datorie de onoare. Acesta a fost, de altfel, și motivul pentru care, așa cum am menționat, sultanul considerase, până atunci, tratatul de pace de la Iași doar ca pe un simplu armistițiu, necesar pregătirii condițiilor realizării acelui obiectiv. Or, așa cum s-a constatat, acela a fost spațiul în care s-au declanșat și s-au dezvoltat contradicțiile perene
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Porții Otomane vizând acel obiectiv, si anume Franța. Stare de fapt exprimată de articolul XII, în virtutea căruia alianță defensivă trebuia să constituie nucleul creării unei contraponderi "politique et nécessaire pour le maintien de la tranquillité générale"; motiv pentru care, tarul și sultanul "ne manqueront pas d'inviter S.M. l'empereur roi de Bohéme et de Hongrie, leș rois de la Grande Bretagne et de Prusse, ainsi que tous leș autres potentats à accéder à ce traité dont le but est și juste et
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
altor misiuni diplomatice de la Istanbul, la 20 septembrie 1803 (cf., Europe and the Porte, Vol. III, doc. nr. 17). 160 Cf., loc. cît., doc. nr. 20, 21. pozițiile Rusiei în interiorul Imperiului Otoman, efort concretizat în bine cunoscutul hatt-i-șerif, emis de sultanul Selim al III-lea, separat, pentru Moldova și pentru Țară Românească, în luna septembrie 1802161. Succesul înregistrat de Rusia s-a datorat, însă, și politicii duplicitare a Angliei în problema orientala. Deși devenise clar că pozițiile britanice în Mediterana Orientala
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]