6,080 matches
-
altul”, a precizat Elena Bejenaru. Rupea, terminată Așezată sub munții care despărțeau Ardealul de Muntenia, Cetatea Făgăraș a fost prețuită și de voievozii Țării Românești, dar și de principii transilvani, a cunoscut suzeranitatea regatului ungar, dar și pe cea a sultanilor otomani. Spre sfârșitul secolului XIV, Mircea cel Bătrân se intitula și domn al Țării Făgărașului, până la Olt. Cetatea este legată apoi de ascensiunea politică a lui Ștefan Mailat, nobil făgărășean care ajunge la demnitatea de voievod al Transilvaniei. În anul
Investiție de aproape 10 milioane de euro în două cetăți de la munte by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/101393_a_102685]
-
În acel moment, sultanul otoman asedia, pentru a treia oară, Constantinopolul. Europa aștepta, din clipă-n clipă, vestea căderii marii cetăți de pe Bosfor, scrie istoriiregasite. Palmaresul victoriilor lui Baiazid era așa de impunător încât cucerirea acelei “punți de aur între Orient și Occident”, care
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
apariției sale neașteptate, într-o noapte, sub zidurile cetății Nicopole, Baiazid învinsese, în 1396, floarea cavaleriei europene. Ca urmare a acestei victorii, ce uimise și înspăimântase Europa, pământurile bulgare fură anexate statului otoman, ele devenind, potrivit practicii din Orient, proprietatea sultanului. Albania sudică și Thesalia căzuseră, de asemenea, sub stăpânirea sa. În Asia Mică fură supuse autorității sale numeroase principate. Pentru prima oară orientalii acordară unui suveran otoman titlul de “stăpân al ținuturilor Romei”, în virtutea faptului că stăpânea teritorii care aparținuseră
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
un trăsnet vestea apariției lui Timur Lenk în Anatolia. El se îndrepta fulgerător spre ținuturile lui Baiazid, cu o armată uriașă, disciplinată și călită-n lupte. Prin întinsa sa rețea de spionaj, împânzită în întreaga Asie Mică, Timur aflase că sultanul otoman începuse să fie urât de populația anatoliană pentru costisitoarele sale campanii, pentru viața de lux și petreceri ce-o ducea în palatul de la Bursa, cu frumoasa principesă sârbă Olivera, devenită soția sa, și pentru că nu rezistase ispitei alcoolului (zice
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
armata otomană. Baiazid se văzu repede părăsit de trupele tătare (participante ca aliate la luptă), de detașamentele principilor anatolieni, de propriii săi fii. Deși excelentele trupe sârbești, aflate ca vasale în oastea sa, s-au oferit să-i acopere retragerea, sultanul refuză să fugă și se retrase cu garda sa de ieniceri pe o colină, unde se bătu ca un leu toată ziua. Spre seară, văzând că totul e pierdut, acceptă, în sfârșit, să abandoneze lupta. Prea târziu. În timp ce gonea, căutând
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
pare să fi pătruns în Bosnia medievală dincolo de Podrinje. Cucerirea otomană a Regatului Bosniei în 1463 a dus la schimbări drastice în structura confesională din Bosnia și Herțegovina, făcând să apară Islamul, iar creștinismul ortodox să se răspândească în Bosnia. Sultanul Mahomed Cuceritorul a promis să protejeze creștinismul Ortodox și, la fel ca toate bisericile ortodoxe, Biserica Ortodoxă Sârbă s-a bucurat de un mare sprijin din partea statului otoman. Otomanii au introdus o populație creștin-ortodoxă considerabilă în Bosnia, inclusiv vlahii din
Ortodoxia în Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336058_a_337387]
-
catolici în timpul Războaielor Otomano-Habsburgice au fost populate cu musulmani și creștini ortodocși. Regimul otoman a favorizat constant Biserica Ortodoxă în dauna Bisericii Catolice și a încurajat convertirea catolicilor la Ortodoxie din cauza oportunității politice: în timp ce întreaga ierarhie ortodoxă a fost supusă sultanului, catolicii au fost suspectatțide complicitate cu frații lor din afara Imperiului Otoman. În timp ce bosniacilor catolici li s-a permise doar să-și repare obiectele sacre existente, construcția pe scară largă a bisericilor și mănăstirilor ortodoxe în Bosnia a început în nord-vestul
Ortodoxia în Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336058_a_337387]
-
cele Zece Porunci, spovedania, rugăciunile și importanța Crucii. Sincretismul a fost larg răspândit în rândul bosniacilor, iar catolicii (târziu, prin anii 1880) și musulmanii sărbătoreau slava ortodoxă. Situația s-a schimbat totuși atunci când clerul ortodox a renunțat la loialitatea față de sultani și a început încurajarea și sprijinirea răscoalelor țărănești. Otomanii au desființat Patriarhia de Peć și, de la sfârșitul anilor 1760 până în 1880, Biserica Ortodoxă din Bosnia și Herțegovina s-a aflat în jurisdicția directă a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. Ca atare
Ortodoxia în Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336058_a_337387]
-
urdu: بادشاہی مسجد, "Moscheea Imperiala") este o moschee din orașul Lahore, Pakistan. Aceasta este cea mai mare moschee din oraș și a doua cea mai mare din țară, după Moscheea Faisal din Islamabad. a fost construită între anii 1671-1673, de către sultanul mogul, Aurangzeb (1658-1707). Proiectul ridicării mărețului edificiu i-a fost dat spre supraveghere lui Fidai Khan Koka, "maestrul de rânduiala" al lui Aurangzeb. La 7 iulie 1799, armata sikhistă din Sukerchakia, condusă de Rânjit Singh a cucerit orașul Lahore. Imediat
Moscheea Badshahi () [Corola-website/Science/336133_a_337462]
-
o moschee din orașul Kano, Nigeria. Este cel mai cunoscut monument al orașului și una dintre cele mai mari moschei din Nigeria. Moscheea a fost construită pentru prima dată în secolul al XV-lea, în timpul domniei lui Muhammad Rumfa (1463-1499), sultanul din Kano. Realizată inițial din argilă, aceasta a fost una dintre primele moschei în stil sudano-sahelian de pe teritoriul Nigeriei. Construcția ei a fost rezultatul unor influențe islamice venite prin intermediul contactelor comerciale dintre Imperiul Songhai și orașele etnicilor hausa. În anul
Marea Moschee din Kano () [Corola-website/Science/336179_a_337508]
-
după ce au aflat că erau căutați de francezi acolo, au mers în Haifa, Palestina, iar de acolo au plecat în Egipt. 'Alia a ales să meargă către Cairo deoarece știa că prim-ministrul naționalist Saad Zaghloul și ruda soțului său, Sultan Al-Atrash aveau anumite legături. Conform spuselor familiei, femeii i s-a permis să intre în Egipt sub protecția lui Saad Zaghloul. Asmahan și familia sa au trăit mai întâi într-un cartier umil din Cairo. Mama sa a fost spălătoreasă
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
contrariul. A sugerat, de asemenea, că a avut afaceri, sau cel puțin o relație cu Ahmed Pasha Hassanein, șambelanul familiei regale. Asmahan era foarte mândră de trecutul familiei sale și a vorbit tot timpul despre tatăl său și vărul acestuia, Sultan Al-Atrash. In anul 1941, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Asmahan s-a întors în Siria (care era sub ocupația franceză) la cererea britanicilor. A fost într-o misiune secretă de a-i anunța pe oamenii săi din Jabal
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
acea vreme să-i convingă pe italieni să-l ajute să-l detroneze pe Yohannes al IV-lea pentru a-i lua locul. Împăratul și Alula s-au simțit foarte dezamăgiți de trădarea britanicilor, mai cu seamă după ce ,între timp, sultanul din Aswa, Muhammad Hanfari, vânduse localitatea Assab misionarului lazarist italian Giuseppe Sapeto, iar acesta și confrații săi o predaseră Italiei. Italienii au respins protestele Etiopiei afirmând că au nevoie de Massawa și de Assab din cauza poziției lor strategice pe înălțimi
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
pe conducătorii otomani care au deținut funcții de răspundere între 1914 și 1918, acuzându-i, printre altele, de Genocidul Armean. Cei care au fost prinși au fost plasați sub arest la divizia Bekiraga și au fost ulterior exilați în Malta. Sultanul Mehmed al VI-lea a înființat curțile marțiale pentru a-i pedepsi pe conducătorii Comitetului Unității și Progresului ce erau considerați vinovați pentru proasta organizare a implicării Imperiului Otoman în Primul Război Mondial. Pașii care deținuseră cele mai înalte poziții
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
proasta organizare a implicării Imperiului Otoman în Primul Război Mondial. Pașii care deținuseră cele mai înalte poziții în administrație și care erau principalii vinovați pentru asasinarea armenilor puteau fi condamnați doar în contumacie deoarece fugiseră în străinătate. Un raport adresat sultanului Mehmed al VI-lea prin ianuarie 1919 acuza peste 130 de suspecți, dintre care majoritatea erau înalți funcționari. Rechizitoriul îi învinuia pe principalii inculpați, inclusiv pe Talaat, de a fi „scufundat țara într-un nesfârșit lanț de vărsări de sânge
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
câmpie de forma triunghiulara formată la confluenta Dunării cu râul Jezava, la o altitudine de doar 72 de metri deasupra nivelului mării. Această locație a permis capitalei sârbe să rămână aproape de Regatul creștin al Ungariei, mulțumindu-l, de asemenea, pe sultanul Murad al II-lea al Imperiului Otoman prin oprirea trecerii necontrolate a maghiarilor pe valea Moravei. Poziția strategică a cetății pe drumul ce leagă Balcanii și Europa Centrală a transformat-o într-un important centru comercial și religios timp de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Ca urmare, vizirul Mehmet Saridže-pașa a sosit la Semendria la mijlocul anului 1434 cu un mesaj de la Edirne, în care se afirma că siguranța Șerbiei în fața Imperiului Otoman putea fi garantată doar prin căsătoria fiicei mai mari a lui Branković cu sultanul Murad al II-lea. După mai multe discuții, sfatul domnesc convocat la palat a acceptat propunerea turcă și s-au început demersurile necesare pentru pregătirea căsătoriei Marei cu sultanul. În acea toamnă, Murad i-a trimis pe mai mulți dintre
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
garantată doar prin căsătoria fiicei mai mari a lui Branković cu sultanul Murad al II-lea. După mai multe discuții, sfatul domnesc convocat la palat a acceptat propunerea turcă și s-au început demersurile necesare pentru pregătirea căsătoriei Marei cu sultanul. În acea toamnă, Murad i-a trimis pe mai mulți dintre „cei mai importanți viziri” pentru a-i aduce logodnică. Pe 14 august 1435, un contract formal de „frăție și prietenie” între Șerbia și Republică Veneția a fost semnat în
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
14 august 1435, un contract formal de „frăție și prietenie” între Șerbia și Republică Veneția a fost semnat în sala de audiențe a cetății Semendria. La începutul lui iunie 1439, pacea cu otomanii, care fusese obținută prin căsătoria Marei cu sultanul, a fost ruptă. Condusă de Murad al II-lea, o armată de 130.000 de soldați turci a ocupat dealurile din jurul Semendriei. Branković a plecat în Ungaria după ajutor, lăsându-l pe fiul său, Grgur, la comandă. Ajutorul nu a
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
și Ștefan li s-a permis să se întoarcă în țara lor de origine. Pe la începutul anului 1449, Branković l-a închis pe regentul maghiar Iancu de Hunedoara în temnițele cetății până când a fost răscumpărat de către conaționalii săi. În 1453 sultanul Mahomed al II-lea și Isak-bey Arbanazović au condus un atac asupra Semendriei ce făcea parte dintr-o campanie militară otomană împotriva Șerbiei. Turcii au capturat 50.000 de bărbați, femei și copii în timpul atacului, dar Semendria a fost bine
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
și pentru a-l întâlni pe generalul Theodoros Kolokotronis. Copiii lor Eleni Boubouli și Panos Kolokotronis s-au căsătorit mai târziu. În perioada care a urmat înfrângerii garnizoanei otomane, Bouboulina a salvat o mare parte din femeile aflate în serviciul sultanului. Când facțiunile rivale au declanșat un război civil în 1824, guvernul grec a arestat-o pe Bouboulina din cauza legăturii ei de familie cu generalul Kolokotronis, ce fusese întemnițat anterior; guvernul a dispus, de asemenea, uciderea ginerelui ei. În cele din
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
după numele persoanei și este folosit, în general, ca formulă de adresare față de învățați și funcționari guvernamentali cu ranguri înalte, cum ar fi "bei" sau "pași". Acesta poate indica, de asemenea, o funcție precisă ca "hekim efendi", medic-șef al sultanului. Forma posesivă "efendim" (stăpâne) este utilizată de servitori, atunci când răspund la telefon, și poate fi un substitut pentru „mă scuzați” în unele situații (de exemplu, atunci când ceri cuiva să repete ceva). În perioada otomană, titlul folosit în mod obișnuit în
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]
-
amânată până atunci de guvernul otoman, care oferea insulei Creta un statut de largă autonomie. Comisarii otomani, cu toate acestea, au ignorat în mod repetat termenii convenției, ceea ce a cauzat trei rebeliuni succesive în 1885, 1888 și 1889. În 1894 sultanul Abdul Hamid al II-lea l-a numit din nou pe Alexander Karatheodori Pașa ca guvernator al insulei Creta, dar încercarea lui Karatheodori de a implementa acordul a fost întâmpinată cu furie de către populația musulmană de pe insulă și a condus
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
întăriri militare, în timp ce voluntari greci au sosit pe insulă în sprijinul populației grecești. În același timp, flotele Marilor Puteri au patrulat prin apele teritoriale ale Cretei, ceea ce a dus la escaladarea conflictului, dar s-a încheiat ulterior un acord cu sultanul și tensiunile s-au diminuat. Violențe între cele două tabere au reizbucnit în ianuarie 1897 pe măsură ce ambele părți încercau să-și consolideze puterea. Cartierul creștin din Chania a fost incendiat, iar mulți localnici au cerut ajutor flotelor străine ancorate în afara
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
modele depășite, clasa "Osmanieh" a fost reconstruită și modernizată. Marina Turcă avea, de asemenea, mai multe vedete mici, două crucișătoare și câteva nave mai mici, inclusiv un torpilor. Cu toate acestea, Flota Otomană nu era întreținută corespunzător probabil din cauza fricii sultanului că o flotă puternică ar putea deveni o bază puternică de comploturi împotriva guvernului, iar în 1897, când au fost aduse în luptă, cele mai multe nave erau într-o stare proastă și nu puteau controla apele marine de dincolo de Dardanele. Pe
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]