6,276 matches
-
noi a zărit primul, în public, o roșcată superbă. Ne-am dat coate, discret, apoi am început s-o admirăm, în tandem. Nu ne mai săturam, privind-o! (căci parcă nimic nu-i mai frumos, pe lume, decît o femeie superbă!). Duduia a simțit că e privită insistent și, văzînd cine sînt admiratorii -jurați -, desigur că era flatată. Din păcate, peste circa o oră, a urcat pe scenă. Era actriță amatoare, deci. Și-ncă una slabă. Nu vă pot descrie dezamăgirea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ani am plecat cu șuturi în fund de-acolo se constatase că cei din teatrul în care lucram sînt moldoveni, nu români, cum le băgam eu în cap. Dar asta-i altă poveste (ați văzut filmul Irma la douce, cu superba Shirley Mc Laine? Acolo este un personaj pitoresc, un... român, Constantinescu, care spune întruna: "Dar asta-i altă poveste!"). Ei bine, l-am cunoscut pe doctorand: era un om cu prestanță, dar nu gomos; avusese o carieră interesantă fusese ambasador
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
celor patru militari din armata spaniolă? În plus, bătea puntea navei înainte și înapoi, ca și cum ar fi vrut să-i scoată din sărite pe cei patru în uniformă. Dar nu plănuia s-o șteargă pe furiș. Coasta era un decor superb, urcând pe verticală, muntele alcătuia un amfiteatru natural. Mai în spate, o lizieră de dealuri azurii și norii aproape roșii. Corabia trase la mal cu dificultate în strigătele de bucurie ale celor ce așteptau de-o zi și-o noapte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
celor care încearcă "să învețe ceva despre comunicare" la începutul mileniului al treilea; trebuie împărtășită celor și cu cei care, în aceeași măsură revelatoare, o caută cu propriile corpuri și texte. Mesajul propriu-zis al lui González și Willis-Rivera, în această superbă piesă academică, este unul revoluționar, sau "eroic", cum îmi plăcea să scriu în Politicul în paranteză. Remembering Selena constituie reprezentarea academică prin excelență a telos-ului noii "politici a cercetării", pe care autorii, cum ne amintim, o descriu cu toată responsabilitatea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
pentru care criticul Edwin Black alege această posibilitate de construcție a actului său critico-retoric, în detrimentul tuturor celorlalte posibilități? Care este "miza" sa, în ce ne privește? Pentru a răspunde tuturor acestor întrebări, să ne întoarcem la raționamentul profesorului Black din superba sa analiză a adresei de la Coatesville. Consecința directă pe care Black o extrage din raționamentul pe care tocmai l-a parcurs, îndrumat, pas cu pas, de Jay Chapman însuși în acest periplu, în baza inferențelor textuale care legitimează interpretarea sa
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
este vădit în încercarea sa reușită de a inova, din punct de vedere teoretic, metodologic, și terminologic, disciplina, astfel încât, în "formula" sa nouă, aceasta să nu lase pe dinafară, să nu excludă, amuțească sau obnubileze contribuții remarcabile, cum ar fi superbul act de oratorie conținut în adresa de la Coatesville. Marea inovație și marea realizare a criticului Edwin Black, în încercarea sa (mediatoare) de a modela și modera, teoretic și practic, o relație autentică, umană, între critic și demersul discursiv căruia acesta
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
suflet. Plec de la premisa, dragă prietene, că o asemenea lucrare se alcătuiește numai la deplina maturitate, atunci când ochiul nu numai privește, ci și vede, iar mintea nu numai adună, ci și corelează. Este cazul tău. Și ai scos o carte superbă. Te felicit din toată inima pentru profesionalismul, intuițiile spiritual-selective, acuratețea, simplitatea și curajul (un curaj poate nebun, în contextul contemporan) de a o scrie. Chiar simpla parcurgere a cuprinsului este impresionantă. Câți, de unde și cine din cei pe care-i
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
renunță la dinți; Pan este animal, om și zeu, în același timp. Iar, dacă e numa om, atunci este nenumărați oameni, deodată. Este constructorul și marinarul, minerul și dansatorul, cel iubit și cel înșelat de iubită, învingătorul și ratatul, sportivul superb și bolnavul de cancer. Este împăratul, care râde cu un ochi, iar cu celălalt plânge. Dar lui, celui beat de bucurie la înverzirea pădurii, trebuie să i se ierte lacrimile de la căderea frunzelor. El, purtătorul celei mai mari iubiri pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Îl șoptește, îl strigă și îl repetă sub toate formele posibile, înnobilându-l, de fiecare dată, cu sensuri noi. Ploile, la feminin, plural, nu sunt numai femeile deși ele par a fi obiectul de referință al poetei, care face un superb periplu de le general la individual, de la ele la ea, care este însăși Ana Blandiana. Funcția semnificativă a limbajului identificată de Eugeniu Coșeriu se regăsește în aceste versuri, tocmai în multiplele semnificații atribuite ploii, care, din fenomen natural, devine ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri, dar vom fi liberi!", " Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!", scandau, răvășitor, frumoșii nebuni ai acelui însîngerat Decembrie. Îi transfigura speranța că jertfa lor va
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la spital... ca la spitalul de nebuni... Mona: (incomodă) Octav, totuși, de ce ții tu să stai aici... Toți cred că stai aici ca să fii mai aproape de... Octav: Ce tîmpenie?! Nu-i chip să spui ceva... să faci ceva care sparge "superba" și anonima normalitate, că devii bizar, straniu... nebun! Nu cumva ai stat și tu de vorbă cu psihiatrul? Mona: Dar eu nu cred asta. Octav: Dar ce crezi? Mona: Octav, sunt obosită... Dacă m-ar întreba cineva ce e între
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
existență este demonstrată În teze de doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre condiția mundană a poeziei Înțeleasă ca literatură. Echivalență implicită, superbă (din latinescu superbia = orgoliu), mărește miza eseului. Revue de littérature générale, la care Gleize nu face de altfel nici o aluzie, este Revue de poesie générale, poezia este oaia neagră - miorița - literaturii, ea rămîne acolo, adică la marginea socialului și (În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
studiu literar, iar nu teoretic, căci teoria literară s-a Înșelat amarnic Închipuindu-și că poate da piept de la egal la egal cu teoria științifică și, mînată de un demon, și-a tăiat craca de sub picioare rămînÎnd azi o simplă, superbă ficțiune. Degeaba revine autorul În final și motivează teoria literară ca necesitate dialectică. În van, spun, pentru că teoreticienii literari excesivi, taxați părintește și cu atît mai grav, și-au alimentat discursul nu din conștiința nevoii formale de subminare, ci din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate fi vorba despre așa ceva: deși se scrie astăzi enorm, și se publică foarte mult și, În ciuda observației lui Antoine Compagnon dintr-un număr recent al revistei Lire care se plângea de faptul că sunt scriitori care scriu cu o superbă ignoranță a evoluției literaturii În secolul XX, nu există autor valoros care să nu fie tant soit peu postmodern, cu alte cuvinte prezent. Pentru că prezentul de astăzi Înseamnă, În literatură, o nouă configurație a trecutului, o altă ordine imprimată acelorași
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un rol corectiv, profilactic; o literatură a unei hiperconștiințe a secolului XX ajunsă la performanța de a subscrie la severul decret al lui Adorno, cum că nu se poate scrie poezie după Auschwitz, dezicîndu-se totodată și continuînd să scrie o superbă literatură a agoniei, Într-un gest (auto)flagelant și umil. Gradul zero al literaturii are o semnificație etică pe care cei cărora li s-a făcut foarte frig În preajma unor lucrări glaciale n-au fost pregătiți s-o discearnă și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
perfecțiune), trebuie (să) că există: iat-o, o dată În fotografia Olgăi, o rusoiacă, probabil, care trebuie căutată În Cuba de către el, curier diplomatic, agent secret reprofilat după căderea Zidului, și iat-o a doua oară, În liniile provocatoare ale unui superb manechin, cumpărat cu tot cu vestimentația expusă În vitrina unui magazin (pudeur oblige). Într-un final ce ar fi putut fi apoteotic, cea vie o vede pe cea falsă și se sinucide. Dar cine mai știe, azi, ce sînt substanță și aparență
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a indecidabilului, a simulacrului, a dispariției. Cotidianul este salvatorul alienatului om contemporan: o dată prin ordinea impusă mișcărilor sale, devenite zilnice, apoi prin ceea ce, nu-i așa, camuflează: Patrick Deville reușește cîteva admirabile explozii de poezie, dintre care debutul baudelairian este superb: “În cada mea se odihnește trupul femeii perfecte, cu măruntaiele scoase. Organele ei plutesc ca niște anemone de mare sau ca niște madrepore În puțină apă roșiatică.” Iar dacă ar fi să fixăm martorul cel mai insistent, proteic, a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
justițiar, ca într-o fabulă modernă, în buni și răi, sancționând nedreptatea în orice manifestare a ei. Hannibal este forța care ar trebui să triumfe, dar puterea lui este malefică și răul stă sub semnul zădărniciei. Hannibal avea o așa superba trufie, încât Alpii stăteau "albiți de spaimă" și sunetul pașilor "răspundea în lună" și "totuși n-au învins", așa cum biblicul Saul și-a oprit sabia necinstită în zid și nu în trupul lui David. Eugen Jebeleanu rămâne tragic și când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bunăoară, cum vremea, ca un diamant ascuțit, îi brăzdează obrazul și din nou spaima în fața bătrâneții se exteriorizează într-un țipăt: " Nu mai am douăzeci de ani!/ În strigătul acesta,/ Vocea mea leagă spațiile între ele./ Ca săritura unei pantere superbe/ Nu mai am douăzeci de ani!" "Să ne facem daruri" se numește unul din volume, adică să ne dăruim tot ceea ce ne-ar putea face fericiți pe noi și pe cei din jur. Într-un cântec cuprins în acest volum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
laptopul de manager (tocmai și-l schimbase cu unul mai deștept, cu diagonală de 19 inch și cu multe codec-uri instalate, putea să vadă orice film), în mână avea sticla de apă plată și lesa lui Lady (o femelă cocker superbă, în călduri, în spatele căreia se aliniaseră toți maidanezii din cartier); mai ducea rucsacul cu dosarele firmei și o înghețată cumpărată pe drum, că-i era cald... Încărcată cu toate acestea, a cumpărat și ea, ca gospodina, un sac de sfeclă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
apartament și s-a grăbit să-mi facă un compliment: frumoasă locuință, după chipul și asemănarea stăpânei... Ce să-ți zic, ce texte... Avea însă dreptate. Eu eram bine, deși nu mă aranjasem mai deloc, dar apartamentul chiar că era superb, mă costase o avere. (Mi-l decorase un fost iubit din perioada pregospodărească. Acum e mare designer și cam homo. Pe vremea aceea încă era de-al nostru, hetero, și țin minte că ne-am iubit nebunește; îi dădusem cheia
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
lumi, răpiți de joc.../ Și atît părea de fericită/ Părechea fără de noroc!” 10) Atracția balurilor asupra lui Bacovia se vede în felul admirativ în care el vorbește despre muzica de dans, îndeosebi despre vals, slăbiciunea sa: „O, mîndrul vals... poate superb...” 11). Valsul îl impulsionează, îi dă avînt. „Valsul era răpitor”12). Plecat de la o petrecere, pe drum,”în cap [îi cîntă] valsurile pianului”13). „De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal [mărturisește într-un poem],/ Mai stau, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
București, 1974), deși vor apărea și în alte cărți ale lui Emil Brumaru. Detectivul Arthur exaltă miracolele adăpostite în ființele inocente, obiectele aparent insignifiante și în microcosmosul din imediata apropiere a spațiului domestic în care își duce veacul, afișând o superbă, suverană ignoranță față de prezentul agrest. Regimul lui firesc este fantazarea estetă sau anamneza rafinată, pe care le practică cu scopul de a reitera acel spațiu-timp paradiziac al copilăriei și al adolescenței. Tot ce îl înconjoară, de la elementele de recuzită la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din marea sufragerie" sau fuge "la vechiul bufet cu borcane lucioase și-adânci" din aceeași sufragerie veche, când nu călătorește cu "vechea cabrioletă,/ Cu fracul boțit și jobenul sub braț", alături de femeia adorată, ca întotdeauna, total etc. Orice impresie de superbă gratuitate pe care o lasă, la o primă vedere, discursurile sale îndrăgostite (și, în general, avalanșa de gesturi demodate pe care le practică), ea este totuși contrazisă de textul testimonial în care, pe de o parte, detectivul postulează un cod
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
București, 2013) admirabilă metaforă-simbol a poeziei înseși. Mizând, nu exclusiv însă, pe semnificațiile complexe ale figurii angelice (asociate când feminității, când umanului sau chiar poeticului), scriitorul își recapitulează, practic, marile teme ale poeziei, dar din varii perspective, într-o carte superbă despre frumusețe și urâciune, despre bucurie și suferință, despre candoare și prihană. În sfârșit, despre dez-limitare și îngrădire nu numai a ființei, ci și a poeticului. Dintre cele mai noi dovezi în acest sens aș cita Aveam în mine ceva
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]