6,049 matches
-
asupra Berlinului, generând o criză de trei ani În legătură cu statutul orașului. În 1958, URSS era din nou Îngrijorată că Statele Unite i-ar putea Înarma pe vecinii săi vest-germani, de data aceasta cu arme nucleare. Nu era, așa cum am văzut, o temere nefondată - la urma urmei, o Împărtășeau și unii occidentali. Hrușciov a decis așadar să folosească Berlinul, oraș de care rușii, de altfel, nu se sinchiseau ca pârghie pentru a bloca nuclearizarea Bonnului, de care le păsa În schimb foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Postdam și și-a mărit bugetul național de apărare cu scopul declarat de a fortifica prezența militară americană În Germania. Dar, neoficial, Statele Unite erau mult mai flexibile. Americanii - spre deosebire de clienții lor vest-germani - acceptau realitatea unui stat est-german și Înțelegeau temerile sovieticilor, inspirate de tonul belicos adoptat de Adenauer și mai ales de ministrul Apărării, Franz Josef Strauss, În alocuțiuni recente. Situația din Germania se cerea clarificată - cum Îi spunea Eisenhower lui Macmillan la 28 martie 1960, Occidentul „nu-și permite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șefii de la Moscova 10. Zidul Îi liniștea Într-o oarecare măsură, deși au fost dezamăgiți de faptul că, după Înălțarea barierei, Hrușciov nu a mai insistat să se Încheie un tratat de pace. La Bonn, pe de altă parte, persista temerea că americanii se vor hotărî Într-o bună zi să plece. Washingtonul s-a străduit Întotdeauna să asigure autoritățile de la Bonn că aveau sprijinul neprecupețit al Statelor Unite, dar când Zidul a fost construit cu Încuviințarea tacită a americanilor, neliniștea vest-germană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dificilă de aviația franceză care a bombardat Sakhiet, un oraș de peste granița cu Tunisia suspectat că funcționează ca bază pentru naționaliștii algerieni. Protestele internaționale care au urmat și ofertele anglo-americane de „bune oficii” pentru rezolvarea acestei situații tulburi au accentuat temerile europenilor din Algeria că Parisul plănuia să-i abandoneze. În Paris și Alger, polițiștii și militarii au Început să-și arate deschis simpatia pentru cauza coloniștilor. Guvernul Gaillard, al treilea În unsprezece luni, a demisionat la 15 aprilie. Zece zile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atace Egiptul lui Nasser, președintele american Eisenhower i-a presat pe britanici să se retragă, stârnind furia neputincioasă a Franței. Un an mai târziu, În noiembrie 1957, diplomații francezi spumegau În van În timp ce britanicii și americanii livrau arme Tunisiei, În ciuda temerilor franceze că acestea ar fi putut ajunge În mâinile rebelilor algerieni. La scurtă vreme după ce a venit la putere În 1958, Însuși de Gaulle a fost informat fără menajamente de generalul Norstad, comandantul american al NATO, că nu va primi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei agresiuni a Internaționalei Comuniste În Orientul Mijlociu. Poziția lui Nasser În lumea nealiniată a fost consolidată de faptul că sfidase cu succes vechile puteri coloniale. Influența lui morală și puterea exemplului asupra naționaliștilor arabi a atins acum noi culmi, confirmând temerile francezilor. Dezastrul din Egipt prevestea și mai multe probleme cu francezii din Algeria. Pentru Statele Unite, aventura din Suez a fost un mod de a-și reaminti propriile responsabilități, dar și o ocazie de a-și Încorda mușchii. Eisenhower și Dulles
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din sectorul de stat orice persoană angajată În acte politice considerate contrare Constituției și urmărea, evident, să țină suporterii extremelor politice, dreapta sau stânga, departe de posturile sensibile. Într-o cultură deja extraordinar de predispusă la conformism, decretul a stârnit temeri legate de o posibilă cenzură (sau mai rău); el nu era Însă câtuși de puțin acel preludiu la dictatură de care se temea opoziția și la care sperau extremiștii. Nici stânga teroristă, nici dreapta neonazistă aparent trezită la viață (lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
total, iar În Assemblée Nationale, un biet 6%. Ecologiștii, bărbați și femei deopotrivă, și-au transpus mai bine sentimentele În politica electorală. La un anumit nivel, ecologismul (neologismul datează din anii ’30) era Într-adevăr o noutate: expresia colectivă a temerilor clasei mijlocii În fața poluării, autostrăzilor, centralelor nucleare și urbanizării galopante. Dar mișcarea ecologistă nu ar fi avut atât de mult succes În Europa dacă ar fi fost o simplă notă de subsol la șaizecism: hedoniști prosperi de week-end Îmbrăcați doar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai bine hrănită generație din toate timpurile, urma cu siguranță să trăiască mai mult. Grijă la care adăuga acum costul tot mai mare al ajutorului de șomaj, care În 1980 era o componentă bugetară majoră În fiecare stat vest-european. Aceste temeri generalizate nu erau lipsite de temei. Două premise implicite fundamentau statele asistențiale postbelice: 1) creșterea economică și crearea de locuri de muncă (și, prin urmare, venitul guvernului) se vor menține la nivelul din anii ’50 și ’60; 2) rata natalității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Kabul. Cu tot respectul pentru revelația tardivă a lui Jimmy Carter privind ambițiile strategice sovietice, invazia din Afganistan din 1979 nu era un nou front În lupta strategică dintre comunism și Lumea Liberă. Ea s-a datorat mai degrabă unor temeri legate de probleme interne. Recensământul sovietic din 1979 indica o creștere fără precedent a populației musulmane din Asia Centrală sovietică. În Kazahstanul sovietic și În republicile adiacente frontierei afgane - Turkmenistan, Uzbekistan și Tadjikistan -, populația crescuse cu peste 25% față de 1970. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
observa În decembrie 1989 Douglas Hurd (ministrul britanic al Afacerilor Externe), reflectând la sfârșitul iminent al Războiului Rece: a fost „un sistem (...) În care am trăit destul de fericiți timp de 40 de ani.” Prim-ministrul britanic nu și-a ascuns temerile. În memoriile ei, Margaret Thatcher evocă o Întâlnire convocată În grabă cu președintele francez François Mitterrand: „Am scos din geantă o hartă cu diferitele configurații ale Germaniei În trecut, nu tocmai liniștitoare pentru viitor... șMitterrandț a spus că, În momentele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Thatcher - și nu numai ea - se mai temea că Germania unificată ar putea să-l destabilizeze sau chiar să-l detroneze pe Mihail Gorbaciov (prin analogie cu căderea În dizgrație a lui Hrușciov după umilința din Cuba). Dar, cu toate temerile lor, britanicii nu aveau ce să ofere ca alternativă la evenimentele din Germania și s-au resemnat. Mitterrand a fost mai greu de Împăcat. Mai mult decât oricine, francezii erau sincer tulburați de colapsul aranjamentelor familiare și stabile din Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
total, din 1990 până În 1994, Bonnul a transferat Uniunii Sovietice și, mai târziu, Rusiei echivalentul a 71 de miliarde de dolari (alte 36 de miliarde au revenit statelor foste comuniste din Europa de Est). Helmut Kohl a acceptat, de asemenea, să domolească temerile sovieticilor (și ale polonezilor) privind iredentismul german, angajându-se solemn să accepte drept permanente frontierele estice ale țării, angajament inclus anul următor Într-un tratat cu Polonia. După ce obținuse cât mai multe avantaje, Moscova a abandonat RDG. Uniunea Sovietică a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vehementă teama locuitorilor sârbi din noul stat, invocând masacrele din timpul războiului și Îndemnându-i pe sârbi să se Înarmeze Împotriva „ustașilor”. În Bosnia, unde sârbii erau mult mai numeroși, perspectiva unui stat independent cu o majoritate croato-musulmană a stârnit temeri asemănătoare. Poate că independența Bosniei nu era inevitabilă: ea era cea mai integrată dintre republici și avea cel mai mult de pierdut prin separararea forțată a comunităților constituente, răspândite și amestecate pe tot teritoriul; Înainte de ascensiunea lui Miloševiæ, nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
salva comunitatea. Între timp, Statele Unite și țările din Grupul de Contact au continuat Încercările de mediere Între Miloševiæ și albanezi - În parte pentru a negocia o soluție „justă”, În parte pentru a evita un conflict mai amplu În sudul Balcanilor. Temerile nu erau complet nejustificate: dacă Iugoslavia nu putea fi constrânsă să-i trateze omenește pe cetățenii albanezi, iar ei optau pentru secesiune, acest lucru risca să afecteze grav Macedonia Învecinată, unde exista, de asemenea, o minoritate albaneză numeroasă și nemulțumită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cu excepția Cehoslovaciei, nici una dintre fostele societăți comuniste dintre Viena și Vladivostok nu avea de unde să cunoască libertatea politică reală, iar mulți comentatori locali priveau cu scepticism viitorul pluralismului politic. Cum fără rigoarea legii capitalismul tinde să degenereze În furt, exista temerea că democrația - În absența unor limite convenite și Înțelese care să guverneze retorica publică și competiția politică - putea aluneca În demagogie concurențială. Temerea nu era lipsită de fundament. Concentrând puterea, informația, inițiativa și responsabilitatea În mâinile partidului-stat, comunismul crease o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
priveau cu scepticism viitorul pluralismului politic. Cum fără rigoarea legii capitalismul tinde să degenereze În furt, exista temerea că democrația - În absența unor limite convenite și Înțelese care să guverneze retorica publică și competiția politică - putea aluneca În demagogie concurențială. Temerea nu era lipsită de fundament. Concentrând puterea, informația, inițiativa și responsabilitatea În mâinile partidului-stat, comunismul crease o societate ai cărei indivizi nu numai că se priveau reciproc cu suspiciune și erau sceptici față de orice afirmație și promisiune oficială, ci nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alegătorilor și al clasei politice, care solicitau credite mai avantajoase și suplimentări ale bugetului. Acești termeni, meniți să facă euro la fel de rezistent la inflație ca marca germană, nu au fost bine primiți peste tot: În statele membre mai sărace exista temerea (generală și Îndreptățită) că ei vor limita spațiul de manevră pe plan intern și chiar vor stânjeni creșterea economică. Pentru a Îndulci condițiile impuse la Maastricht, au fost acordate subvenții directe guvernelor recalcitrante: Jacques Delors, președintele Comisiei, mai că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi acceptat salarii derizorii - tentând astfel patronii și investitorii să abandoneze vechile membre UE. și Într-un caz, și În celălalt, ei constituiau o amenințare. Se spunea că Europa Occidentală riscă să fie „invadată”: un ecou Îndepărtat, dar inconfundabil al temerii herderiene față de tropotul „sălbaticilor” din estul Europei. Nimeni nu se Îndoia că UE ar fi făcut minuni pentru Europa de Est. Dar ce putea face Europa de Est pentru UE? Pe fondul acestor frământări, vest-europenii nu se grăbeau. Imediat după 1989, ministrul german de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legături și afinități În ambele direcții. Deși Turcia era oficial o republică laică, cele 70 de milioane de cetățeni erau În marea lor majoritate musulmani. Turcii mai În vârstă nu erau practicanți foarte stricți, dar apariția islamismului radical a stârnit temeri că nici statul laic impus cu duritate de Atatürk nu va rezista unei noi generații care se revolta Împotriva părinților Îndepărtați de credință și care Își căuta rădăcinile În moștenirea mai veche a Islamului otoman. Elita mediului de afaceri și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
PSMB) 371; performanța economică În comparație cu Germania de Vest 329-333; planificare guvernamentală 76, 307; Planul Oțelului (din 1977) 423; plecarea din Asia de Sud 271; politica internă În perioada postbelică 157; politica prețurilor și veniturilor 494; posesiuni asiatice 259; posesiuni imperiale 257-258, 271-279; temeri față de Uniunea Sovietică 114; preocupări postbelice 113; privatizarea bunurilor din proprietatea statului 497-499, 723; privatizarea căii ferate 499; programul atomic 115, 156; putere nucleară 156; rata sărăciei 673-674, 723; rata șomajului (În 1977) 494; rata șomajului (În 1985) 498; raționalizare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi un atribut și un criteriu al artei *8: 61 pe de o parte, el reprezintă un termen onorific și, atribuit artei, justifică respectul serios pentru artă, considerarea acesteia ca una dintre, valorile supreme ; pe de altă parte, există o temere, care numai logică nu este, că dacă arta nu e "adevărată" atunci e o "minciună", așa cum brutal a numit-o Platon. Literatura de imaginație reprezintă o "ficțiune", o "imitație artistică, verbală a vieții". Opusul noțiunii de "ficțiune" nu este "adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
omul de știință olandez G. Hofstede (1980). Acesta propune o concepție cvadridimensională de diferențiere culturală. Astfel, popoarele s ar deosebi cultural În funcție de următoarele dimensiuni: distanța față de autorități, evitarea nesiguranței (semnifică existența deschiderii sau a rezistenței la schimbare, manifestarea sau lipsa temerii de viitor), individualism/colectivism (orientare spre succesul individual și independență, sau puternic sentiment de solidaritate), feminitatea/masculinitatea (tendința de a păstra relațiile armonioase versus aspirația spre realizări personale și recunoașterea propriei valori). Ne vom opri cu precădere asupra tendinței spre
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
cumpărare, dacă nu se ajunge la un prag, atunci are loc cumpărarea propriu-zisă a produsului sau serviciului respectiv. Putem conchide că factorii psihologici În luarea deciziei de cumpărare joacă un rol hotărâtor. Riscul perceput de către către cumpărător este perceput În funcție de temeri, nevoi sau expectanțe ale acestuia. Astfel, riscul asupra performanțelor așteptate este corelat cu sentimentul ulterior al dezamăgirii produse de o decizie incorectă; riscul de imagine implică evaluarea asupra produsului din punctul de vedere al concordanței acestuia cu imaginea și mesajul
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
asiste implementarea acestor programe. Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional sunt instituții internaționale constituite și patronate de cele mai prospere țări occidentale, care au avut de la început ca obiectiv susținerea țărilor în criză de subdezvoltare. Motivarea cea mai probabilă este temerea față de tensiunile internaționale în creștere generate de polarizarea social-economică a lumii. În anii ’60, „teoria modernizării” a devenit o componentă-cheie a paradigmei dezvoltării sociale. În anii ’70 însă, din cauza faptului că majoritatea țărilor nou-eliberate nu au reușit să intre într-
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]