9,918 matches
-
a acestui aspect face posibil aspectul formal, pentru că acesta "universalizează" valabilitatea sensului alethic, de negândit desigur, și de neoperat fără această universalitate a sa. De asemenea, pozițiile implicate de judecată, anume cea de subiect și cea de predicat, sunt unite, temporal, datorită unor caracteristici: faptul de a fi posibil și statutul de variabilă; ambele poziții preiau aceste sensuri, confirmând astfel unitatea "semantică" a aspectului formal al judecății. Elementele acestui aspect condiționează însă judecata într-un fel diferit de condiționarea asigurată de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspecte ale acesteia au fost formulate mai sus, în legătură cu ivirea lor condiționată prin operările timporizante ale judecății. Dar acest salt trebuie regândit, adică reconstituit, în așa fel încât el să devină un sens întemeiat în cadrul reducției judicativului. 4.11. Re-condiționarea temporală a subiectului și predicatului: fenomenul celei de-a doua timporizări; individualul și universalul; saltul de la judecată la dictatura judicativului. Părtinire, ordonare și autorizare Timpul este a priori-ul universal și originar al judicativului, s-a spus de mai multe ori
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducției judicative a dictaturii judicativului este constituit tocmai de această "lucrare" a timpului de reconstituire, recondiționare, a elementelor aspectului formal, pe care le constituise, "condiționase", inițial, dându-le sensul de substrat, subiectului, de general, predicatului. În această mișcare de recondiționare temporală a subiectului și predicatului se află ca atare și condiția de posibilitate a saltului de la judecată la dictatura judicativului. Și, în consecință, redescoperim și condițiile de posibilitate ale celor două discipline judicative, analitica și dialectica, modulate (ontologic, cosmologic, antropologic, epistemologic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o parte, sensul de substrat și sensul de substanță primă, pe lângă funcțiunea propriu-zis logică, pentru subiect; b) pe de altă parte, sensul de general și sensul de însușire, pe lângă funcțiunea propriu-zis logică, pentru predicat. Care sunt actele constitutive ale recondiționării temporale a subiectului și predicatului? În ce constă, de fapt, noua "lucrare" a timpului? Știm, deocamdată, numai că timpul se re-timporizează pe sine, dar într-un sens unic, anume acela al prezentuirii, și că din această schimbare decurge și re-însemnarea subiectului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sensurile scoase la iveală de reducție, sensuri legate de judecată, de structura sa "logică", pot căpăta chip sensuri noi, ale unui plan mai vast, pe care deja l-am numit "judicativ", chiar "dictatură a judicativului". Actele constitutive ale recondiționării temporale a celor două "poziții" din judecată, S și P, sunt: (1) părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice", dar, în consecință, și ontologice); (2) ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice); (3) autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea faptelor "bune
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
devenită model, fiind cea a lui Platon din dialogul Parmenide este gândită după regulile unei reducții judicative, trecându-se dincolo de alte convenții, cum sunt, de exemplu, cele ale logicii principiului noncontradicției, sesizându-se astfel rolul timpului, sau recunoscându-se întemeierea temporală a sensurilor reducțional "refăcute" pentru Unu și multiplu și pentru "interpretările" lor. Și în acest caz, urmările propriu-zis pragmatice, acelea care se înserează spațiului public, loc "natural" al lor și topos întemeietor pentru toate elementele orizontului gospodăririi lucrurilor în vederea administrării
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
totuși, posibilitatea acesteia poate fi indicată aici. Mai mult, reducția judicativă îi scoate în evidență sensul și din acest motiv, ceea ce ar putea fi numit "judicativ regulativ" extinzând regulativitatea și la alte elemente judicative, pornind de la și pe baza regulativității temporale capătă prezență în unele gânduri, rostiri, făptuiri omenești și că, în ciuda faptului că, prin acestea, însăși dictatura judicativului își scoate la vedere limitele, regulativitatea judicativă este un fenomen din orizontul său de constituire. De ce timpul este constitutiv? Datorită formalizării logos
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpul vine dinspre ceea-ce-este și transmite, prin eveniment, ..., răsărire etc., "structura" acestuia către ființare; dar este vorba despre un timp al ei, al unei ființări care este de fiecare dată ea însăși și nu altceva, diferit de toate celelalte dimensionate temporal, constituite în propria lor durată. Prin aceasta, fiecare ființare nu mai este ceva în sensul substratului, nu mai este, în primul rând, un subjectum, ci este un act. Desigur, ne putem întreba: Ce rezultă prin acest act? Ce se ivește
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomen al împărțirii funcțiilor "logice" și a celor ontologice, ordonarea, socotită drept operație de așezare ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice, și autorizarea, reprezentând supunerea față de "autorități" și acreditarea faptelor "bune", "bine făcute", reprezintă actele constitutive ale recondiționării temporale a celor două "poziții" din judecată: S și P, ele având, totodată, un sens pragmatic, diferit de cel "sintactic" dobândit de elementele judecății și judicativului prin fenomenul primei timporizări. Desigur, fiind vorba despre re-timporizare, cele trei acte au un sens
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a celor două "poziții" din judecată: S și P, ele având, totodată, un sens pragmatic, diferit de cel "sintactic" dobândit de elementele judecății și judicativului prin fenomenul primei timporizări. Desigur, fiind vorba despre re-timporizare, cele trei acte au un sens temporal direct. De aici trebuie pornit în redeschiderea reducției judicative. Cu ce ne vom alege, acum? Iată o întrebare de natura "tare" a judicativului constitutiv, adică, deja, de natură ideologică. Și trebuie răspuns chiar în manieră judicativă: ne vom alege cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrurile se complică, oarecum, dat fiind faptul că cele trei acte din structura formei ideologie devin posibile tocmai prin prezentuirea timpului din a doua timporizare, adică printr-o (aparentă) scoatere din scenă a chemării trecutului și survenirii viitorului, ca ecstaze temporale. În al patrulea rând, trebuie arătat că trecerea de la logic la ontologic nu este suficientă bineînțeles, în orizontul de operare a reducției judicative pentru ca dictatura judicativului să ajungă la ipostaza sa desăvârșită, ideologia; este necesar, în această privință, și saltul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe sine (totodată, cum știm, și subiectul și predicatul, care dobândesc, astfel, sensuri noi), totuși neintrând în condiția ființării timporizate, în-ființate, ci devenind el însuși o ființare. În felul acesta doar este posibilă timporizarea unui act, care nu are stabilitate temporală, dar care nu se poate petrece fără susținere temporală, așadar "ființătoare". Caracterul ontologic al părtinirii devine limpede acum: dar este vorba despre un caracter indirect, adică de un sens incomplet. De ce se întâmplă astfel? Motivul ar putea fi faptul că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care dobândesc, astfel, sensuri noi), totuși neintrând în condiția ființării timporizate, în-ființate, ci devenind el însuși o ființare. În felul acesta doar este posibilă timporizarea unui act, care nu are stabilitate temporală, dar care nu se poate petrece fără susținere temporală, așadar "ființătoare". Caracterul ontologic al părtinirii devine limpede acum: dar este vorba despre un caracter indirect, adică de un sens incomplet. De ce se întâmplă astfel? Motivul ar putea fi faptul că părtinirea, fiind un act, "lucrează" în sensul unei "productivități
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel și într-o structură logică cum deja s-a arătat sau într-una ontologică, socială etc. Condiționarea reciprocă dintre părtinire și ordonare constituie încă un semn al simultaneității lor, adică al timporizării lor concordante și simultane, prin același eveniment (temporal). Dar simultaneitatea a făcut cu putință sensul de structură și, dacă suntem consecvenți, atunci spunem mai departe: a făcut cu putință și sensul de spațiu, de loc al structurii. Locul acesta nu este altceva decât "forma" despre care vorbeam mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
act al "raționalității" publice reprezentată de ideologie. De altminteri, acest sens este simultan și concordant, în timporizarea sa, cu celelalte două, fiindcă și el survine prin același eveniment (act de timporizare). Simultaneitatea și concordanța în cauză au, desigur, o semnificație temporală: ele sunt posibile printr-un eveniment. Dar ele au, totodată, semnificație "spațială", fiindcă este vorba despre trei acte, toate timporizate la fel, adică este vorba despre "poziții" care nu pot intra în sensul propriu decât prin raportare reciprocă, prin poziționare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că cele trei ecstaze trebuie socotite fiecare în sine și, de asemenea, împreună în prezentuire. Într-un fel, ceea ce ne-a scos la iveală reducția mai sus îndreptățește un astfel de gând, referitor la apariția dublă a prezentuirii: ca ecstază temporală în sine și ca ecstază temporală sintetică; dar din acest punct de vedere, prezentuirea nu se mai află și nici nu s-a aflat vreodată în nici un fel de "prezent" al timpului "public". Părtinirea devine posibilă prin prezentuirea chemării trecutului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiecare în sine și, de asemenea, împreună în prezentuire. Într-un fel, ceea ce ne-a scos la iveală reducția mai sus îndreptățește un astfel de gând, referitor la apariția dublă a prezentuirii: ca ecstază temporală în sine și ca ecstază temporală sintetică; dar din acest punct de vedere, prezentuirea nu se mai află și nici nu s-a aflat vreodată în nici un fel de "prezent" al timpului "public". Părtinirea devine posibilă prin prezentuirea chemării trecutului, fiindcă ea trebuie să aibă la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poziție logică numită "subiect" primește maximum din ceea ce poate oferi (dona) timpul atunci când timporizează (în-ființează) înlăuntrul structurii judecății: el este "substratul" care suportă predicarea; iar aceasta din urmă, ca act de a lega, nu este posibilă altfel decât prin intervenția temporală a verbului. Faptul că subiectul are o preeminență pozițională față de celelalte trei elemente ale judecății a mai fost susținut în această lucrare; acum se adaugă un context nou, care dat fiind contextul! are rosturi semantice. Subiectul, ca poziție logică structurantă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății, fiindcă el concentrează în propria "poziție" toate sensurile purtate de acestea. Sensul de general (sensul logic) și cel de universal (sensul ontologic) ale predicatului sunt condiționate, în ordinea judicativului, de sensurile subiectului. E drept, toate survin prin același eveniment (temporal), adică prin același act de timporizare sau de în-ființare (constituire). La fel se întâmplă și cu sensurile ființiale ale verbului și ale timpului, încadrate judicativ. Din această perspectivă, subiectul își confirmă "poziția" sa de termen reprezentativ pentru logicul însuși. Dacă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Ea pare a concentra tot ce a căpătat semnificație până acum, de-a lungul reducției judicative, de vreme ce "poziția" sintetică a logicului, subiectul, este el însuși subordonat individualului-universal, adică ființei. Trebuie observat mai întâi că nu este vorba despre o preeminență temporală, fiindcă toate aceste sensuri survin prin același eveniment și sunt, din perspectiva actelor de constituire, concordante, așa cum am spus și până aici. Dar este vorba despre o preeminență "semantică". Sensurile ființei se impun în tot spațiul logic; termenul "ființă" devine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
drept corespondent mai degrabă principiile intelectului. Cele constitutive, anume axiomele intuiției și anticipațiile percepției, constituie ca atare obiecte, ceea ce înseamnă, în registru kantian, operare prin deducția transcendentală, adică prin "aplicarea" categoriilor intelectului la un material empiric divers, prin mijlocirea schemelor temporale ale imaginației. Cele regulative, anume analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, nu constituie ca atare "obiecte" (fenomene, adică), ci pun în anumite relații obiectele constituite ca atare prin celelalte două principii ale intelectului. Analogia dintre acestea și judicativul constitutiv și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel? Este vorba aici despre un refuz al timpului? Nicidecum! Timpul însuși se retrage; dar rămâne în locul lui ceea ce evidențiam mai devreme: un "timp" convențional, corespunzător inflației de autorizare, care constă în înșiruirea evenimentelor publice, ele însele fapte potrivite convențiilor temporale ordonatoare, adică ele însele cu un statut deteriorat de "eveniment". Datorită acestei stări de lucruri, căpătăm noi, locuitorii sferei publice, conștiința ordinii, a rostului înșiruirii "evenimentelor", a gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor; rostul "orarului", al "agendei", al "programului" etc. Retragerea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorbă goală, Racoviță replica: Emil Racoviță considera că Și urmează o serie de argumente prin care reușește să convingă asupra definiției date. Analizând specia în esența ei, Racoviță surprinde unele elemente fără de care n-o putem înțelege: Racoviță stabilește dimensiunea temporală a speciei. Prin aceasta specia devine, în același timp, rezultatul unui proces de evoluție și etapă în evoluție. Specia devine dinamică și capătă unitate. Mergând pe linia analizei spiței, atunci cercetările taxonomice devin mai complexe, deoarece nu trebuie să pună
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
edificarea mediului individual al fiecărui om. Pentru a putea nuanța aspectele esențiale ne vom exprima la persoana întâia singular. Trăiesc împreună cu membrii familiei mele într-un mediu social mai larg. Cu toate acestea eu îmi construiesc mediul meu spațial și temporal. Mi-am format un anumit stil de viață, un orar zilnic, dar nu acest lucru este important. Importanță prezintă ritmul în care lucrez și intensitatea cu care îmi trăiesc viața. Este felul meu de a trăi și de a acționa
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ceea ce poate. Analizând mediul în ansamblul său, ne dăm seama că fiecare factor are o închidere și o deschidere. Oricât ar fi de lungă existența mea nu pot să realizez deschideri nelimitate în toate direcțiile mediului. Mediul spațial, asemenea celui temporal, nu prezintă doar caracteristici fizice. Eu, ca persoană, așa cum mă prezint acum, nu voi reuși să realizez alungirea „bătăii” mele în mediul spațial prin depășirea recordului la viteză sub zece secunde la suta de metri, nu voi doborî recordul la
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]