8,428 matches
-
impasibil, lucru rău, căci nu-i pot toarce că i-am fascinație morbidă pentru moarte; chiar zeul lui e acum un mort, spune același imperial Iulian. Și ați ajuns să vă bateți joc de cele mai dragi ființe, Încătușându-le, tulburându-le evoluția prin mulțimea de parastase, pomeniri și alte alea. În antiteză - știu că-ți place nespus cuvântul ăsta - prin sacrificiile aduse strămoșului, păgânul Îi oferea - dacă vrei - energie Întru evoluție, dar neștirbindu-i libertatea. Și așa, dacă vrei să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o oaie“. - Cred și eu, cam greu să-și care ditamai burdihanul... Îmi Închipui c’ați terminat Însă. - Nici pomeneală. Zice șeful, de cum s’a Întremat: „Probleme apar În fiece zi. Vreți să vă adun la sfat de fiece dată, tulburându-vă munca spornică care mă - scuze, vă - Îmbogățește? Nu-i mai bine dacă ați da o oaie pe an - trebuie, nu trebuie? Eu mă voi ocupa de toate celea, iar voi veți trăi În bună pace“. Bine și așa, până În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Chiar dacă acele hârtii doar dublează datele pe care zapciul le are deja În calculator, motiv pentru care hrănești și un ajutor de zapciu, du-te chiar acum, cu căciula’n mână, la ajutor, roagă-l să te ierte că-i tulburi sorbitul cafeluței și pufăitul ciubucului și să binevoiască să-ți primească banii. Cum spui tu, birul pe bir. Dar, ca să scapi de umilință, fă și tu ca alții: Cere oricui vrea să te răsplătească nu o plată, ci un dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toate mi se derulează prin fața ochilor și, deși nu-mi lipsesc ca și spectru gastronomic astăzi, nu mai simt aroma bucatelor Maiei, totul parcă-i fad, cauciucat. În fiecare dimineață, bunicii se strecurau cu mare discreție afară și nu ne tulburau somnul până la orele 10. Maia, intra la păsări și-n saivan la oi, bunicul asigura plinul de apă peste zi și apoi dădea o fugă la imaș unde mai dețineau o parcelă de pământ pentru care plăteau suficient impozit la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
bunica Floarea și începea să sudeze dialogul cu mine, așa cum numai tata știa s-o facă: - Marina, tată, îmi poți acorda câteva minute? - Sigur, tăticu, ia loc ! - Am avut o discuție cu mama, ceva mai înainte și este suficient de tulburată în legătură cu decizia ta de-a da la Universitate, la Geografie. Tată, gândește-te bine asupra deciziei luate, noi nu vrem sub nicio formă să-ți influențăm alegerea profesiei, vrem să-ți fie bine și s-o faci cu drag. - Tocmai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
extrem de dificilă, dacă nu ar profita de situația actuală.” Ungaria făcea și ea același demers în vederea obținerii întregului Ardeal. Îngrijorat de problema petrolului, Hitler a cerut sateliților săi de la Budapesta și Sofia „să mai aștepte o vreme și să nu tulbure pacea în sud-estul european.” Din același motiv, Hitler nu voia un conflict între România și URSS, de aceea l-a trimis la București pe Manfred von Killinger, viitorul ministru al Germaniei în România, ca să determine guvernul român să cedeze în fața
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
7) a nuanțat această dihotomie, afirmând ordinea lucrurilor ca un dat natural care nu trebuie tulburat; căci dacă ele sunt cum sunt înseamnă că există, în spatele lor, o ordine ce trebuie respectată 8, așa încât omului nu-i este permis să tulbure ordinea Universului. Trebuie doar să o înțeleagă. Mergând pe aceeași linie a nuanțării, omul ionescian are, la rându-i, o cu totul altă atitudine; el trăiește într-o uluire perpetuă și, așa cum se exprimă Eugen Simion, înaintează cu spatele spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spațiul descris de poet, să te confunzi cu el, stând numai cu tine însuți sub jumalțul adânc și albastru al cerului. Lipsește doar goetheanul Oprește-te, timp!, dar și acesta ar trebui spus în șoaptă pentru ca nu cumva să fie tulburată armonia începutului de veac... Exemplul ales nu este singular la Eminescu. În Trecut-au anii49 găsim un exemplu tipic de manifestare lirică a atmosferei ipoteștene, termenii poeziei putând fi coborâți până la datele concrete ale spațiului. Lumea poetică eminesciană, recognoscibilă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Or, ce altceva este visul ? Cu atât mai mult cu cât avem a face nu cu un vis oarecare, ci cu unul poetic, mărturisit de poetul însuși ? În acest caz, gândul ne conduce spre ceea ce Epictet spunea simplu: Ceea ce îl tulbură și îl neliniștește pe om, nu sunt lucrurile, ci opiniile și închipuirile despre lucruri 59. Iar poetul nu face altceva decât să-și inchipuie, adică să-și închipuie de viu ceea ce i se va întâmpla când va fi mort întocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
răspândite ca pe bolta cerească când se aprind luminile seara. Toate casele sunt împrejmuite de grădini cu pomi fructiferi, viță de vie, flori de toate anotimpurile, legume. La fiecare pas îți oferă altă priveliște fiind așezată în amfiteatru. Liniștea este tulburată doar de cântecul cocoșilor și lătratul câinilor. Nu este comună traversată de drumuri, suntem la 15 km. de orașul Mizil, iar accesul pentru comuna următoare, Tătaru - se face pe-un alt drum, de Urlați. Bogăția de la natură este în principal
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și a doua zi l-am condus până-n târg, la gară... A!... uitasem să-ți spun un amănunt căruia atunci nu i-am dat importanță, dar care, cu timpul, a devenit o icoană, a cărei imagine mă urmărește și mă tulbură în adâncul ființei. În dimineața în care am plecat, Vasile s-a dus în grajd, a-mbrățișat și sărutat pe bot pe amândoi boulenii noștri: Mărioară, să ai grijă de ei, că tare mi-au fost prieteni și m-au scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
acel punct imaginar și bizar din mijlocul tavanului, care părea să-l inspire spre noi, studenții, care stam și ascultam în amfiteatru. ... De aceea, când intrați în clasă, încercați întotdeauna să lăsați dincolo de ușă tot ce v-ar putea deruta, tulbura, afecta conștiința, inima și cugetul, ființa... Intrați curați, cum intră orice preot adevărat, cinstit și cu har în altar, când slujește... Lăsați afară cearta cu soția ori cu soacra, necazurile, afacerile, supărările, nemulțumirile, de orice fel, orice gând hain și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prin tine, o punte spre cel care conduce județul. Oare acest fapt e puțin lucru? Eu cred că nu!... Eu? Nu m-am așteptat să fiu cel... preferat. Pe moment, m-am zăpăcit! Alegerea ei mă onora... Dar mă și tulbura. Mă obliga la un atent și permanent autocontrol. Să-mi impun anumite restricții. Să-mi controlez, pe cât posibil, și să-mi cenzurez vorbele, comportamentul, ținuta zilnică, dar, mai ales, orice comentariu cu dânsa și despre dânsa, dar nu numai... Totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ducem după bagaje. Am ieșit amândoi în stradă. Destăinuirile pe care ni le făcuse păreau să-l fi aruncat, dintr-o dată, într-o lume care l-a schimbat. Era mai îmbătrânit. Posac. Cătrănit. Introvertit. Chiar furios. Nu-ndrăzneam să-l tulbur cu nimic. Cerul de deasupra noastră se îmbrobodise cu nori de cenușă plumburie. Se pornise un vânt rece. Și în jurul nostru dansau fluturi albi mici și mari, de zăpadă. Ceasul arăta 15 fără 20 de minute. Am scos geamantanele, le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Îmi spuse. Și dacă i-ar plăcea femeile, ar fi În definitiv treaba ei, cu atât mai mult cu cât n-ar deranja pe nimeni cu treaba asta, drept pentru care nici ea nu vrea să fie deranjată. Să nu tulburăm niște ape mai mult decât trebuie, spuse. Totul e scris undeva, În amănunt și până la ultima consecință și asta e prea de ajuns. Știa și ea la fel de bine ca și mine. Era doar unul din lucrurile asupra căruia căzusem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la adăpost de lumina verii. Am Încercat ușa. Era Încuiată. Am bătut În ochiul de fereastră cu drugi de fier din fundul curții, iar fereastra era crăpată. Când am Împins-o la perete și am tras perdeaua, o duhoare dulceagă tulbură pentru o secundă răcoarea Înserării și mă Învălui. Dormeau Îmbrățișați strâns În Întuneric Într-unul din cele două paturi, Îmbrăcați așa cum Îi văzusem pe plajă. A trebuit să strig ca să-i trezuesc, Întâi pe Neli, care strigă la rându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
comemorare a 60 de ani de la desființarea școlii noastre... și, mai ales, pentru a reînvia, cât de cât, amintirea ei... Sub cerul acela de toamnă, destul de blând, într-o liniște deasă, că-ți puteai număra bătăile inimii, evenimentul evocat, mă tulbură... în mare măsură, strângându-mi inima ca la o pasăre gâtuită... Era ceva copleșitor în tăcerea aceea, care, de fapt,ne stânjenea pe toți... Ne priveam îndelung... dar, nimeni pentru început, nu găsea cuvintele potrivite să rupă tăcerea. „ ...Ne-am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
suna în ureche ca un cântec blând abia șoptit. O imensă dorință mă îndemna să-i îmbrățișez... și, să-i dezmierd... să-i dezmierd ca pe însăși copilăria mea. Întâlnirea de sub „Tei”, scurtă dar încărcată de emoția amintirii, mi-a tulburat adânc sufletul. Și, gândurile m-au luat în stăpânire... o stăpânire tiranică... Pe 25 octombrie, în poartă la Seminar !...să nu uit de adrese..., pe 25 octombrie în poartă la...”, gândul repetând la fiecare pas, în foșnetul blând al frunzelor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un cântec trist, neauzit..” pe 25 octombrie... la... !” Acasă, zbaterile sufletului au continuat cu mai multă tărie. Se făcuse târziu... aproape de miezul nopții și, încă, somnul nu mă prindea. Întâlnirea din Grădina Publică, scurtă dar încărcată de semnificații, m-a tulburat într-atâta încât, îmi simțeam trupul ca scuturat de friguri. Mintea, complet trează, alerga de colo-colo, de parcă ar fi vrut altceva... Și, deodată, amintirile îmi năvăliră în minte limpezi, mai limpezi... tot mai limpezi, înșirându-se ca mărgelele pe ață
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
batistă tărcată. Vorbele acelui om au avut asupra noastră un efect devastator. Teama din sufletele noastre deveni și mai mare... Refugiații aveau în ochi lumina cenușie a celor care nu mai speră nimic. Războiul.. lunga noapte a morții... Toți sunt tulburați de spaima amenințării bolșevice. Nu se gândesc la nimic altceva decât la fugă, la găsirea unui mijloc de izbăvire din calea puhoiului asiatic. În compartiment se așternuse o tăcere că-ți puteai număra bătăile inimii. ... Necazurile noastre, domnule, abia încep
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Joi, 31 august:„ Trupele aliate sovietice primite cu entuziasm în București..” Iar veștile de la Iași erau... cutremurătoare... „..Orașul e tot sub ruine..absolut tot” „Sărăcia și foamea, și bolile i-au ucis pe cei mai mulți dintre cei rămași..” ...Vești ce ne tulburară profund viața. A urmat Armistițiul... Evenimentele care au surprins întreaga țară, influențară după cum era de așteptat și viața noastră de pribegi... la Pesac. După întoarcerea armelor, trupele române luptau alături de Forțele aliate pe Frontul de Apus. Întoarcerea armelor...a stârnit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
necruțătoare a soarelui, odată cu înserarea ajunseră la vărsare... în apropierea Cheilor... unde ocupară poziții. „ - Bine.. bine !.. murmură Baltă, rotindu-și privirea în jur, de aici, le vom da o lecție bună..!”. Se înnopta... Noaptea.. cu liniștea ei se cobora încetîncet, tulburată în răstimpuri de rafale... răzlețe. Luna rasărise din spatele pădurii, de după creastă și se ridica repede pe cer, argintie ca un zbor de hulub. Noaptea era senină, cerul înstelat, dar, copacii întunecau mai tare pădurea. Toți erau numai ochi și urechi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pentru noi, să ne pocăim..?!” mi-am zis în gând. Cuvântul Evangheliei este prilej de reflecție.. de interiorizare.. După masa de prânz, toată școala avea liber în oraș,.. Cei mai mulți, dintre colegii de clasă au rămas în școală... în „repetitorul mare”, tulburați de sfârșitul tragic, al luptătorilor din munții Neamțului. Toți erau întunecați.. posomorâți.. chinuiți de gânduri. Înserarea zilei de iarnă se lăsă repede... Peste puțin, se înnopta. În minte îmi reveneau, cuvintele Evangheliei.. „Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția Cerurilor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mor niciodată” a încheiat, blândul nostru coleg. Dar, inevitabil, povestea lui Baltă mi-a adus în amintire și pe colegul nostru Florin Constantinescu.. amândoi, purtați spre acelaș destin. De Florin.. n-am mai auzit niciodată. Amintirea lui Florin mi-a tulburat sufletul mult de tot.. Și, gândul mi-a alunecat spre o întâmplare... .. Eram de plantonul doi.. tocmai când somnul e cel mai dulce.. Pe coridor era frig.. Am intrat pentru puțin în dormitor, și m-am întins cu fața în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca un bulgăre de gheață. „Grigore... Preotul din Coarnele Caprei, satul său de suflet, nu va fi printre noi, mi-am zis eu cu amărală în suflet, dar, cred că spiritul său bun și generos va fi..!” Ca să nu-mi tulbur sufletul mai mult.. am mai privit o dată, îndelung ușa „T 11”, a fostului meu dormitor, parcă să iau imaginea lui cu mine, și am coborât scările de la Capelă, jos la clase. Portarul m-a văzut schimbat la față... nu m-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]