8,137 matches
-
acolo. Dar când era, de cele mai multe ori se certau, și nu e vorba de certuri din alea mici, cum au toate cuplurile. Nu, ei se certau În regulă, pe un ton foarte ridicat, cu mânie, aproape ca și cum s-ar fi urât unul pe altul, și de câteva ori am găsit-o pe urmă plângând În camera ei. Chiar nu știu ce motive or fi avut să fie nefericiți, zău așa. Aveau o casă frumoasă - era o plăcere să faci curat În ea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că vârfurile de la conducerea Orpo Îi Încurajează pe ascuns pe toți șefii de poliție care sunt gata să le producă frustrare băieților de la Sipo. La Berlin, asta Îi convine propriului nostru șef al poliției. El și Reichskriminaldirektor-ul, Arthur Nebe, se urăsc de moarte. Caraghios și lipsit de sens, nu? Și acum, dacă nu te superi, chiar trebuie să plec. — Ce mai manieră de a conduce o poliție afurisită, i-am zis. — Crede-mă, Bernie, mai bine de tine că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Strânse din buze și scutură din cap. În timp ce ieșea, am strigat În urma lui: — Vezi să nu uiți să ridici colacul! Am rânjit la Stahlecker. — Ce mai faci, Bruno? Ce e cu tine, Bernie? Ai băut sau ce? Ți s-a urât cu binele? Că doar știi ce greutăți Îți poate face Tesmer. Întâi Îl iriți cu toată vorbăria aia de duh, apoi vrei să te tocmești cu el. Dă-i banii nenorocitului și gata. — Ei, și tu, dacă nu aș Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la berăria Baarz’s. Nu mi-a plăcut deloc acolo, e un loc cu adevărat nazist. Toată lumea se ridica și saluta radioul când se difuzau imnurile „Horst Wessel“ și „Deutschland Über Alles“. A trebuit să fac și eu așa, deși urăsc să salut. Mă face să mă simt de parcă fac semn să opresc un taxi. Otto a băut multicel și a devenit foarte vorbăreț. De fapt, și eu Însămi am băut mult - mă simt cam nasol În dimineața asta. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nu va mai fi altă ocazie, poți să fii sigur de asta. M-am pregătit să plec, dar m-am trezit că mă prinde de mână. Mă așteptam să mă amenințe, dar În loc de asta mi-a zis: — Ascultă la mine, urăsc gândul că te-am Înșelat. Nu mă-ntreba de ce, dar am de gând să-ți fac un favor. Poate pentru că-mi place tupeul tău. Nu te Întoarce, dar vezi că la bar stă un tip mătăhălos, În costum maro, tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fie acasă cu soția lui. — În mod ciudat, asta e absolut adevărat, Herr Gunther. Este exact ce voia. Nu cred că a Încetat vreodată să o iubească pe Grete. Dar dintr-un motiv sau altul, a Început să o și urască, În același timp. Am ridicat din umeri: — Păi, pot fi tot felul de motive. Însă poate că Îi plăcea să umble din floare În floare și atât. Ea rămase tăcută preț de câteva minute după această remarcă a mea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
avut niciodată o amantă. Îi era devotat lui Grete a mea. — Ia mai termină cu asta, Six. Ce anume le-ai făcut de l-ai Împins pe el să-i Întoarcă spatele lui Grete? De l-ai făcut să te urască suficient de mult Încât să vrea să te bage după gratii? Îți repet, erau devotați unul altuia. — Admit posibilitatea ca ei să se fi reconciliat Într-o oarecare măsură nu cu mult timp Înainte de a fi omorâți, pentru că am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
hotărât părintele, în timp ce-și îndesa căciula și-și potrivea șiacul gros. După plecarea popii, Fetea mai cinsti o cană de vin, pofti și pe vecinul Dimitrie, ba veni și soața lui, Ileana, o femeie bună la suflet, dar urâtă din pricina urmelor lăsate de vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
plângă. Mă hrănesc cu ce găsesc pe covor : biscuiți, o bomboană, un rest de eugenie. Așa păstrez eu liniștea. Mănânc ce-a mai rămas din castronul cu cereale. Cu părul e bine, rezistă o săptămână fără să-l spăl. Îmi urăsc vecinii. Îi urăsc când vorbesc, îi urăsc când trec dintr-o cameră în alta. În fiecare dimineață sunt înconjurată de mormane de vase murdare. Încep să le spăl și vorbesc cu ea. Mi-e rușine. Mă privește curioasă, cu ochii
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
cu ce găsesc pe covor : biscuiți, o bomboană, un rest de eugenie. Așa păstrez eu liniștea. Mănânc ce-a mai rămas din castronul cu cereale. Cu părul e bine, rezistă o săptămână fără să-l spăl. Îmi urăsc vecinii. Îi urăsc când vorbesc, îi urăsc când trec dintr-o cameră în alta. În fiecare dimineață sunt înconjurată de mormane de vase murdare. Încep să le spăl și vorbesc cu ea. Mi-e rușine. Mă privește curioasă, cu ochii ei atenți. Mă
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
covor : biscuiți, o bomboană, un rest de eugenie. Așa păstrez eu liniștea. Mănânc ce-a mai rămas din castronul cu cereale. Cu părul e bine, rezistă o săptămână fără să-l spăl. Îmi urăsc vecinii. Îi urăsc când vorbesc, îi urăsc când trec dintr-o cameră în alta. În fiecare dimineață sunt înconjurată de mormane de vase murdare. Încep să le spăl și vorbesc cu ea. Mi-e rușine. Mă privește curioasă, cu ochii ei atenți. Mă chinui s-o fac
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
alt adevăr decât suferința și moartea; să simți un gust dulceag în gură și când scuipi să-ți dai seama că e sânge; să uiți cine ai fost, cine ești, să uiți, poate, chiar, în cele din urmă, să-l urăști pe cel care te omoară... în loc de asta, însă, îți spui că tu n-ai nici o vină pentru ce s-a întîmplat. Nu ești decât un trecător cumsecade care la un moment dat simte nevoia să nu mai audă decât ploaia
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să le rezolv... Apoi, romanele. Investigația mediilor. Calcularea cronologiilor. îmbinarea poveștilor. Arta combinatorie a situațiilor de viață. Personaje, fiecare cu psihologia lui... Doamne, chinul de a trebui să mai scrii o carte, măcar din când în cînd! Niciodată n-am urât mai mult pe cineva decât pe colonelul Dionisie Rădăuceanu, care mi-a făcut reputația și mi-a adus bunăstarea. Jeg de personaj dintr-un jeg de roman! 16 Sper că niciodată n-o să-nchei trilogia, dar așa zic în toate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Murmuram atunci cu îndărătnicie, ca pe un panaceu, versurile mele iubite: "Și plouă-n ora vag crepusculară / Cînd toate drumurile către zori se-ndreaptă,/ Cînd trupuri ce nimica nu aflară/ Dezamăgit și trist se trag deoparte/ Cînd oameni care se urăsc de moarte/ Dorm în același pat, atât de-aproape... / Singurătatea trece-atunci pe ape." Urma masa de prânz și o nouă rătăcire prin adâncurile parcului, care acum căpăta o nuanță de ambră și aur sumbru. Mă-ndepărtam atât de mult prin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
deja era trista umbră a lunii, a femeii și a fecundității pe fețișoarele lor, dar dacă stăteai de vorbă cu ele îți dădeai imediat seama că erau copii, copii care desenau încă prințese colorate în caietele de matematică... Privindu-le, uram și mai mult urgia hormonală, dezastrul care în douăzeci de ani avea să le preschimbe în femele putrede de lascivitate, în cucoane snoabe, în gospodine șleampete, în profesoare refulate, în intelectuale masochiste, în muncitoare spurcate la gură, măritate, divorțate, gravide
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la mine să-ți deschid Cartea și vom vedea apoi ce-i de făcut, Apoi a tăcut părintele Ioan, mult a tăcut, dându-mi de înțeles că deocamdată nu mai are ce să-mi spună, mă ridic și părăsesc încăperea, urându-i noapte bună, Și dacă sunt sincer cu mine îmi recunosc profunda dezamăgire, oripilat de cuvintele părintelui, furios pe mine însumi, am venit până aici numai din trufie, ca să adaug un element interesant biografiei mele artistice, am vorbit înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
preotul la căpătâiul unui bolnav, Umbra părintelui se alungește pe podea înspre mine, după cum luna plină se lasă în cadrul ferestrei înguste pe spatele lui și eu fixez încordat prelungirea ei, încercând s-o țin la distanță de mine, Aproape îl uram pe acel preot blajin, având impresia falsă că el purta toată vina pentru cei ce mureau și-l priveam de fiecare dată triumfător când îi smulgeam câte un suflet de pe patul morții, Eu ascult în încăperea luminată deplin de lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mademoiselle Anne n’est pas venue! 30 martie, Marius trece pe la mine, e prima oară când mă vizitează, admiră autoportretul, dacă n-aș fi așa urât, se bâlbâie el, te-aș ruga să mă desenezi și pe mine, Nu ești urât, Marius! Ba da! Sunt un șoarece de bibliotecă, o spune cu amărăciune, dar și cu mândrie, oricum am trecut pe aici ca să-ți spun că madame Claire s-ar fi putut să fi dat de urma mătușii Anei tale, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
supune pictura, atât de egoistă și posesivă cu sufletul meu, maestre Dűrer ce pretindeai ca ucenicii tăi să fie feriți de ochi de femeie și sperai să-i ții în dreaptă cumpănă cu hrana, băutura și cu somnul, te-am urât întotdeauna pentru această nemiloasă penitență, dar înclin astăzi tot mai mult să-ți dau dreptate, iartă-mă pentru trufia mea tinerească de până acum și primește-mă printre ucenicii tăi, ferește-mă însă, Doamne, de sfințenie! Lasă-mă să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
margarete și nu numai, voiam să văd, mi-am ridicat ochii la ceea ce se petrecea în înaltul bolții, cu lacrimi în ochi a plecat Ana de la el, nu pentru că trebuia să plece, ci fiindcă Theo, și mi-amintesc, l-am urât pentru asta, Theo o făcuse teribil să sufere, știu că nici suferința lui nu era ușor de îndurat, Ana mea, îi spunea cu o duritate în glas neobișnuită, să știi că fac parte dintre cei care, dacă mi s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și jumătate dimineața, lucra douăsprezece, treisprezece, paisprezece ore pe zi, după care seara, când își părăsea într-un final computerul, participa la diverse evenimente mondene. Câteodată venea la muncă sâmbăta, duminica, și chiar lunea, deși era sărbătoare națională. Portarii o urau, deoarece, de fiecare dată când ea voia să vină la muncă, unul dintre ei trebuia să apară pentru a deschide și să renunțe deci la meciul de fotbal de sâmbătă sau la ieșirea la iarbă verde la Brent Cross. — Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Săptămâna trecută ieșeam de la sală și într-o mașină parcată erau o femeie și un bărbat care răgeau unul la celălalt. Dar chiar răgeau! Chiar și cu ferestrele ridicate și tot îi auzeam. M-a binedispus pentru tot restul zilei. —Urăsc chestia asta, recunoscu Ashling. Este foarte deranjant. —Dar de ce? A, poate pentru cineva cu trecutul tăuă Dar pentru majoritatea oamenilor e plăcut. Simt că nu sunt singurii care au probleme. Da’ cine are probleme? spuse Ashling agitată. Clodagh părea încurcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de cât fusese frecată. De fiecare dată când se împăcau speranța se diminua și, până la urmă, dragostea lui Ashling a dispărut cu totul din cauza acestei lupte continue. Ca fiecare despărțire, cea din urmă fusese monumentală. Ashling spusese: — Spui mereu că urăști să fii captiv în Dublin și cât de mult ți-ar plăcea să călătorești prin lume. Așa că fă-o. Du-te. Chiar și acum, ceva vag și aproape imperceptibil îi unea, chiar dacă se aflau la douăsprezece mii de mile distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-o fusese Ashling. Se luaseră în brațe și stătuseră așa minute în șir, strângându-se, cu lacrimi în ochi. —Nenorocitul, spuse Joy indignată. — Nu este, insistă Ashling. Nu îmi putea oferi ceea ce îmi doream, dar asta nu înseamnă că îl urăsc. Eu îmi urăsc toți foștii iubiți, explodă Joy. Abia aștept ca omul-bursuc să devină unul dintre ei, pentru că atunci n-o să mi se mai aprindă călcâiele după el. Dacă va fi acolo în seara asta? Trebuie să par inabordabilă. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Se luaseră în brațe și stătuseră așa minute în șir, strângându-se, cu lacrimi în ochi. —Nenorocitul, spuse Joy indignată. — Nu este, insistă Ashling. Nu îmi putea oferi ceea ce îmi doream, dar asta nu înseamnă că îl urăsc. Eu îmi urăsc toți foștii iubiți, explodă Joy. Abia aștept ca omul-bursuc să devină unul dintre ei, pentru că atunci n-o să mi se mai aprindă călcâiele după el. Dacă va fi acolo în seara asta? Trebuie să par inabordabilă. Poate dacă... nu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]