6,525 matches
-
păcat. Cei de la mese îl acompaniază imediat, fredonând și ei versurile. Se apropie punctul culminant, al refrenului, și chiar atunci, când tensiunea piesei crește, pornește scandalul. În salon năvălește deodată un grup de polițiști, alături de câțiva ofițeri, iar în spatele lor, urlând la ei să stea potoliți, șeful de salon. Lumea se ridică speriată în picioare, neștiind ce se întâm- plă. Instrumentele orchestrei încep să dispară pe rând. — Opriți muzica imediat ! strigă unul. O forfotă și o panică generală în toată sala
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a face pe viteazul cu niște militari, din poziția sa ingrată de trădător. Căci dacă dânsul n-a învățat acasă, în cei șapte ani, va recupera aici, la Jilava, lecțiile despre respect. Mi-e frig, mi-e frig - vreau să urlu, să zbier : cu țipăt metalic de fierăstraie. Țipătu’nțepenește în ger, ca o momâie de paie. În celula în care a fost aruncat era beznă și un frig care te lovea direct în oase. Iar uniforma de deținut era subțire
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din ce în ce mai tare, inima îi bătea haotic, respira greu și tusea înecăcioasă era tot mai puternică. Deodată simți cum întreaga celulă se pune în mișcare, aude dedesubt niște roți imense cum scrâșnesc pe niște șine groase. — Lăsați-mă să ies ! ! ! a urlat cât l-au ținut plămânii, în vis. Căci deja leșinase ; însă mintea nu îi întrerupse agonia, ci, în loc să se potolească, începea să-i proiecteze o lume tot mai fantastică și bolnavă, el nemaifăcând diferența între iluzie și realitate. Ușa solidă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
evrei omorâți de noi, de români, zice altul. Din trenurile morții. Și Cristi cade în genunchi, lovit parcă de un trăsnet. Țigara îi cade și ea aprinsă, rostogolindu-se pe culoar. Și începe să plângă. Începe să plângă și să urle cum nu o făcuse nicicând până atunci. Instrumentiștii se trezesc și ei și-l trag în compartiment. Domnule Vasile ! Domnule Vasile ! îi aruncă ei cu apă pe față, încercând să -l facă să-și revină, dar degeaba. Ce s-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
avea să revoluționeze Într’adevăr - sub ochii neputincioși ai cerberilor cenzurii și ai partidului - Întreaga lirică românească; spun asta pentru acei „distinși neghiobi” printre care se numără și unii „prieteni dragi” care afirmă cu o seninătate ce „mă face să urlu”, cum se spunea În tinerețea mea, că „În România comunistă tot ce a apărut valoros s-a făcut cu voie de la partid și de la poliție!”... Nichita, care se afla Încă În „prima fază” a prieteniei noastre, pregătind cu calm și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chirurgicale precare în Minneapolis, pentru introducerea unui implant în penis. Datorită combinației toxice dintre diabet și alcoolism în ultimii ani ai vieții, tata devenise impotent. Am lăsat costumele în grija croitorului și am plecat înapoi la Sherman Oaks, în lacrimi, urlând și lovind cu pumnul în volanul Mercedesului în timp ce tăiam neglijent curbele periculoase din canioane. Iar când m-am întors la New York, Jayne mi-a spus că rămăsese gravidă și că intenționa să păstreze copilul, eu fiind tatăl. Am implorat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Văzusem deja tot ce mă putea interesa, nu voiam să am nimic de-a face cu copiii. Cum era cazul bărbaților singuri, prioritatea priorităților o constituia cariera. Duceam o viață de vis ca burlac și intenționam s-o continui. Am urlat la Jayne, am acuzat-o că mi-a întins o capcană, am insistat că nu-i al meu. Însă ea mi-a declarat că măcar atât aștepta de la mine, să nu neg că-i al meu, după care în martie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a dat numele de Robert - Robby. M-am infuriat din nou susținând că nu era copilul meu. M-a întrebat: „Atunci cine dracu’ crezi că e tatăl?“ Am făcut o asociație spontană și i-am servit-o. „Keanu Reeves!“ am urlat. (Keanu era un prieten de-al meu încă de când fusese distribuit inițial în Mai puțin decât zero, înlocuit apoi de Andrew McCarthy, după ce studioul care producea filmul - 20th-Century Fox - repurtase în vara lui 1987 un succes uriaș dar neașteptat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când numitul animal n-a reușit să manifeste interes vizavi de numita admiratoare, scriitorul l-a pocnit în cap pe numitul animal, fiind grav mușcat.“ e-mail raport #34: „Târgul de carte de la Miami; scriitorul s-a închis în toaleta librăriei urlând în repetate rânduri la angajații îngrijorați «Dispăreți!» Când scriitorul a ieșit după o oră a început din nou s-o ia «razna». «Un șarpe pe mine!» țipa scriitorul. «Mă mușcă! E ÎN GURA MEA!» Scriitorul a fost târât la mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-a revărsat peste buza paharului, așa că l-am pus pe masă cu mâna tremurândă. Înfuriată de tonul meu relaxat, Jayne se dezlănțui încă o dată. - E ilegal, Bret. Doar pentru că s-au consumat în casa noastră... - O reședință privată! am urlat și eu. - ... nu înseamnă că e mai puțin ilegal. - Sigur, tehnic vorbind nu e legal, dar... A așteptat să-mi termin fraza. Am ales să n-o termin. - Nu m-am drogat noaptea trecută, Jayne. - Minți. Își pierduse controlul. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ciuperci halucinogene încât nici nu mai e în stare să-și localizeze propriul vagin. Însă dincolo de aceste excese revoltătoare, el se confruntă cu o fostă iubită care consumase atât de multă cocaină încât i se surpase fața („Rusoaică stricată!“ Mike urlă la ea, disperat) sunt descrise încăperi pline de flori moarte, apoi Mike pierde întreaga moștenire la Hard Rock Casino în Las Vegas, după care ia parte la altă orgie (de data asta în Williamsburg - Brooklyn, nu fosta capitală colonială) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la un nivel normal. Am început să iau zilnic suplimente alimentare. Am exclus Viagra fiindcă aveam stenoză mitrală - o ușoară condiție cardiacă ce putea fi agravată de medicament. Alte opțiuni includeau Levitra și Cialis, dar nu sunt impotent! vroiam să urlu. Totuși, eram o „valoare neutră.“ Nu știam ce-i aia „comuniune“. Eram maestrul „comunicării negative“. Contribuisem la crearea unei „uniuni instabile“. Trebuia să-mi inculc apetitul pentru „alianțe de colaboratoare“. Nu făceam decât să sugerez „contrapropuneri“. Eram acuzat că vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fiindcă ceva se apropia tot mai mult de mine. Vântul trânti ușile de la bucătărie. Ce se apropia de mine era cuprins de o mare foame. Era groaznic. Era nemaipomenit. Dorea ceva ce nu voiam să-i dau. Am început să urlu când am reușit să mă ridic și să alerg spre casă. Ce era în urma mea venea spre mine cu brațele întinse, încercând să mă prindă. Îndată ce-am intrat, am dat fuga în camera de oaspeți, închizându-mă înăuntru. Așteptam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
închizându-se. Țineam acum arma în mână, în dreptul coapsei, iar cu cealaltă mână pipăiam peretele, îndreptându-mă spre camera lui Robby. - Domnule Ellis? am auzit-o pe Wendy strigând. Ce se-ntâmplă? Îi speriați pe copii. - Sună la poliție, am urlat, să fiu sigur că persoana care se ascundea în camera lui Robby mă putea auzi. Formează 911 imediat, Wendy. Fă-o! - Tată? Era vocea lui Robby. M-am forțat să nu-mi tremure vocea. - E în regulă, Robby, totul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dispăruseră, Bret. Era după - înțelegi? Gâfâia din nou. Le-am găsit în fișierul lui Ashton de pe AOL, dar n-aveam nici o idee de ce-ar fi putut face una ca asta, iar atunci când l-am întrebat, pur și simplu a urlat la mine că îi violez intimitatea... și acum, ultima oară când m-am uitat, fișierele și mesajele nu mai erau acolo... Și chiar atunci când se părea că își recăpătase luciditatea, Nadine își pierdu cumpătul și izbucni în hohote de plâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu alte linii și încet-încet o întreagă rețea prindea contur devenind coerentă, cu un înțeles special, iar în final răzbătea din vid imaginea tatălui meu: avea fața albă, ochii închiși împăciuitor, iar gura doar o linie care se deschise curând, urlând. Mintea mea continua să-și șoptească sieși, iar în amintirile mele totul era acolo - casa cu stucatură roz, mocheta verde și flocoasă, chiloții de baie din Mauna Kea, vecinii noștri Susan și Bill Allen - și puteam zări mașina crem 450
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acolo. - Unde sunt băieții? am întrebat. Știi? - Întreabă-l pe fiul tău. El știe. Teama s-a încovoiat într-o furie subită. - Nu cred asta. - Asta te va distruge. Scriitorul plecase. Scriitorul era speriat și fugise, ascunzându-se undeva și urlând de frică. - Ce vrei să spui cu asta? Distrugerea mea? Mă ameninți? - Înțeleg că te-a vizitat detectivul Donald Kimball, zise vocea unduitor. Ți-a povestit despre mine? - Ce s-a întâmplat cu Aimee Light? - Acum începem să ne apropiem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jur împrejur. Sarah se trăsese spre tăblia patului când arătarea încercase să se tragă în patul ei. Își încleștase gura într-unul din stâlpii de susținere ai patului și îl zgâlțâia, răgind. - Ce se-ntâmplă? strigă Robby, din baie. Am urlat scârbit și am ridicat-o pe Sarah din pat. Când o duceam pe Sarah spre baie, arătarea a rămas țintuită locului, apoi a sărit jos și s-a repezit spre noi. Am trântit ușa, iar Robby a încuiat-o. Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apoi pulsul a ieșit în prim plan. Am închis ochii, dar scriitorul mi-a spus că bătaia pulsului culminase atunci când a apărut o gaură imensă în peretele de deasupra canapelei din camera de zi. (Mai târziu mi-a spus că urlasem în timp ce stăteam perfect nemișcat.) Și apoi: tăcere. Monitoarele DCE-urilor au încetat să mai piuie. - Hu-ah! Asta venea de unul din tipii de la etaj. Celălalt a scos iarăși un chiot voios. Se vedea că se distraseră și altădată în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scări. Și aproape instantaneu ceva - botul lui Victor - se înfipse în coapsa mea când am ajuns pe la mijlocul scărilor. Am simțit o presiune imediată, apoi o durere usturătoare și o senzație de umezeală. Am căzut pe scări cu fața-n jos, urlând. M-am întors într-o parte, să lovesc câinele cu piciorul, dar se retrăsese deja. Câinele stătea aplecat trei trepte mai jos de locul în care mă tăvăleam de durere. Apoi câinele începu să ia proporții. Câinele se metamorfoza în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mângâi pe câine, să-l facă să-și dea seama că eram prietenul lui și că n-avea de ce să mă atace din moment ce nu constituiam un pericol. Dar atunci buzele câinelui s-au belit în afară și a început să urle. Ochii începură să i se rotească involuntar în orbite până când nu i se mai vedea decât albul ochilor. Am început să strig după ajutor. În momentul în care am început să strig câinele s-a aruncat spre perete, continuând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
începu să privească foarte încet în sus, apropiindu-se de mine, rânjea. Am început să dau din picioare în direcția lui, gâfâind, târându-mă în sus pe spate. Câinele se opri. Câinele își ridică din nou capul și începu să urle. Globii oculari i se umflară în așa hal încât îi fură expulzați afară din orbite, atârnând de-o parte și alta a botului, de cozile lor. Sângele începu să-i curgă prin găurile căscate, înecându-i fața, pătându-i dinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
descotorosindu-se de sângele și viscerele care le îngreuia mișcările. Se târa spre mine. Continuam să dau din picioare. Și, fără nici un efort, gura înarmată cu dinți se afundă din nou în pulpa mea dreaptă, mușcându-mă. M-am cabrat, urlând, și sângele descris un arc, stropind peretele atunci când gura câinelui de desprinse din mine. Se făcuse dintr-o dată frig în casă, dar fața îmi șiroia cu transpirație. Am început să mă târâi pe stomac, iar atunci m-a mușcat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Robby. M-am înfuriat și l-am izbit cu pumnul în față, în timp ce încerca să muște orbește. Sânge proaspăt îi ieși pe bot. L-am mai izbit o dată în față. Fața continua să împroaște cu sânge, iar câinele continua să urle. Am început să urlu și eu la el. Încă mai alunecam când m-am uitat să văd cât mai aveam până să ajung sus. Erau cam opt trepte. Am început să mă trag în sus, târându-mi piciorul zdrobit. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și l-am izbit cu pumnul în față, în timp ce încerca să muște orbește. Sânge proaspăt îi ieși pe bot. L-am mai izbit o dată în față. Fața continua să împroaște cu sânge, iar câinele continua să urle. Am început să urlu și eu la el. Încă mai alunecam când m-am uitat să văd cât mai aveam până să ajung sus. Erau cam opt trepte. Am început să mă trag în sus, târându-mi piciorul zdrobit. Pe urmă am simțit arătarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]