6,807 matches
-
având, totuși, ca "subiect" (substrat), ființarea conștientă. De aici urmează anumite consecințe, care au fost exploatate de-a lungul istoriei filosofiei. Augustin, spre exemplu, susține că așteptarea (viitorului), amintirea (trecutului) și vederea (prezentului), toate așezate pe principiul prezentului atemporal, al veșniciei, țin de unitatea de existență umană, structurată după modelul Treimic. Kant, indicând drept suport al timpului subiectivitatea transcendentală, susținea, de asemenea, că doar ființării conștiente îi poate fi propriu timpul. Husserl, de asemenea, punea structura retențial-protențială a timpului, operațională în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elita (de diferite feluri) și massa, solidaritatea, ierarhia și clasamentul, viitorul, iertarea publică, supravegherea, închisoarea, ospiciul, spitalul, medicamentul, strada, cartierul, interlopul, mașina, patria, țara, călătoria de agrement, divertismentul, distracția, festivalul, carnavalul, concursul, marfa, piața, agentul, tehnica, universul, Luna, Marte, timpul, veșnicia, timpul liber, filmul, eroul, internetul, socializarea, Dumnezeu etc). Aparent, nimic nou sub soare, căci și până acum ideologia a produs această substituție a unui lucru ca atare, a unei ființări propriu-zise, cu simbolul său, cu un lucru public, care, deși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Îmi aduc aminte că încă din prima zi a șederii noastre la stațiune ne-a invitat la dânsul în birou pentru a ne prezenta modul de elaborare a unei lucrări de licență. Atunci ni se părea că va dura o veșnicie până la elaborarea unei astfel de lucrări! Atras de farmecul apelor, domnul profesor mi-a fost îndrumător nu numai pentru lucrarea de licență, ci și pentru lucrarea de disertație. De asemenea, am fost printre primii care au finalizat sub îndrumarea domniei sale
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mor. Un brad, prea încărcat cu zăpada aurie, se scutură, provocînd un imens rug de pulbere auriu-argintie. O jivină sare la baza copacului, face cîteva salturi, se oprește și-l privește cu interes pe cel care tulbură tihna aceea de veșnicie. Ochii ei sclipesc a sălbăticiune și fiori reci îl trec pe John prin șira spinării. Un gînd îl străbate, mai întîi ca o glumă. Doar n-or fi mai mulți! Se uită înapoi. Drumul tăiase un îngust culoar prin desimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încearcă, dar jur, nu plec pînă nu aud "Hristos a înviat!". Apoi, facă-se voia lui Dumnezeu! Dar mai întîi să se facă puțin și voia mea. Și nici nu mai este mult, două săptămîni. Ce contează două săptămîni în comparație cu veșnicia? Vorbea greu, sacadat și cu pauze. Dar era obsedat să cîștige această palidă victorie asupra morții. La televizor se transmitea Slujba Învierii! Mare de oameni așteaptă lumina Învierii Domnului. Deodată Mitropolitul rostește: Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cu un teanc de foi albe în față sînt pregătit să făuresc opere nemuritoare, care să eclipseze tot ce mintea omului a zămislit mai de preț în veacurile trecute. Simt cum neuronii clocotesc, dornici să se ia la trîntă cu veșnicia, să producă ceva strașnic, ce n-a văzut Parisul. Fiecare mușchiuleț este încordat ca o strună de chitară mexicană, gata-gata să plesnească de atîta solicitare. Ochii mei privesc pixul și așteaptă ca acesta s-o ia razna și să aștearnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe acolo, percepeam tainele vagi, dar cu fantezie intensă bănuite. Încercam să deslușim momentele trăite prin acele locuri, de bucurii dar și de restriște, de pace dar și de zbucium. Atîtea destine necunoscute care au lăsat urme clare, adînci, în veșnicie. A doua zi ne întoarcem spre casă, cu bateriile încărcate și sîntem împăcați cu Dumnezeu și cu toată lumea. Trecem și pe la Monica? întreabă soția. De ce nu? O sun și amica noastră se manifestă a fi foarte bucuroasă. Ne somează să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
surîs mă asigură că a receptat recunoștința mea. Tramvaiul ne-a adus în port, unde un vapor din cretă ne așteaptă să ne ducă pe una dintre sutele de insule. Toate sînt din rocă dură, sterpe și veșnice. Ne înfioară veșnicia lor și admirăm cîțiva copăcei efemeri care îndrăznesc să-și unduiască existența în bătaia veșnicelor vînturi. Și rezistă, în ciuda rădăcinilor precare intrate în simbioză cu piatra. Alte insule, mai mari, au fost cucerite de o vegetație luxuriantă, care ocrotește vile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
calea vapoarelor, în calea celor care cred uneori că marea este un bulevard. Doamne, ce-ar păți pe acolo doi îndrăgostiți care închid pentru o secundă ochii ca să viseze! Barca vieții lor poate să se contreze ca o proastă cu veșnicia stîncii și să ofere mării un tribut nedorit nici chiar de ea. De pe terasa Ingelei înfrunt din nou vîntișorul acela înșelător ca să sorb cu nesaț infinitul, nemărginirea, eternitatea. Coji de nucă duc destine și vise pe întinderea fără margini, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
capul și... trec silențioși în lumea umbrelor. A da, se văd urme de sînge! Noaptea devine stăpînă și candelele cerului ard etern, sfidînd efemera noastră existență. Mă duc la culcare, dar nu-mi este somn. Oamenii aceea au intrat în veșnicie, cam prea devreme. Toropeală și probleme rasiale Este greu să te întorci în timp, chiar dacă ai o fantezie nemaipomenită, și chiar dacă nu te rătăcești în amănunte care se uită ușor. Eu nădușesc într-o căldură umedă aici în Cuba, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
capul meu. Mă mișcam ca un somnambul, cu pași stîngaci și gesturi neobișnuite. A venit ora întîlnirii și, de aici încolo, eu chiar tremuram de-a-binelea. Nu mă puteam stăpîni. Minutele treceau greu și o oră mi s-a părut o veșnicie. Dar tot nu venea. Pe atunci n-aveam telefoane și m-am hotărît să ies în întîmpinarea ei. Atunci a sunat soneria. Am crezut că leșin. Deschid ușa și... în fața ușii era... fata de serviciu. Avea o găleată în mînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la fel nu te demobilizează. Cu tine și cu amorul tău e altceva. Ceva profund, neconvențional, ireductibil. Într-o a doua instanță, urmează dez-vrăjirea, momentul lucidității, masivitatea cinică a bunului-simț. Vertiginosul afect originar se adumbrește, „se așază“, își pierde palpitul. „Veșnicia“ devine negociabilă. Pur și simplu nu se confirmă. Ajuns în papuci, domesticit prin rutină, erosul cunoaște calmul amărui al relativității. Ideea unei întâlniri „destinale“, pregătită laborios in divinis, încă de la facerea lumii, se transformă într-o metaforă adolescentină, de un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ziua pare veacuri, seara-o veșnicie, Când vom fi alături, oare ce-o să fie ? Sufletu-mi vibrează și eu mă cutremur, Când vom fi-mpreuna, iarăși o sa tremur. Nouri trec pe ceruri și în zări se duc, Numai eu sunt singur, singur că un cuc. Gânduri
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93343]
-
susținut permanent le regăsim poate mai mult decât în alte poezii în „Laudă”: De Tine mi-e foame, de Tine mi-e sete, Fac dâră de umbră acestei planete Cu spumă de soare pe creste; Și-n saltul credinței gustând veșnicia, Din pulberea lumii îmi strâng bucuria Că sunt întru Cel care este ! Făcând din nou o paralelă între poeziile lui Gyr și Crainic, întâlnim la ambii invocarea amintirii soției și a fiicei, astfel că și la Crainic desoperim delicatețea versului
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
tu însuți înconjurat de trădători și de a rezista existând ca popor printre puteri mari și nemiloase. În fața compromisului, acceptat pentru o eventuală supraviețuire, Brâncovenii aleg sublimul șiși mărturisesc marea lor iubire pentru Iisus cel răstignit și intră astfel în veșnicie. Un tablou despre o familie, o carte despre deșertăciunea Utopiei, un exemplu de sfințenie călăuzitoare, o scriere abordând eternele probleme ale conștiinței umane. 9. Suferințele din Ardeal Vasile Stoica Descriere: Cartea „Suferințele din Ardeal” tratează momentele cele mai importante ale
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nici n’aș fi crezut spusele celor - să le spun norocoși? - care o simt direct, dar rămânând cu aceeași gândire, tot aș fi pus mâna’n foc. Căci o existență dusă doar aici, scurtă cât e, dar tot scurtă În raport cu veșnicia lumii, ar fi o soartă cumplit de tristă și Încă lipsită de sens; prea des am subliniat că avem un rol deosebit de important În lume pentru ca să n’o slujim decât În scurtul interval dintre naștere și moarte, ambele cu ghilimele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
moarte, ambele cu ghilimele, căci nu sunt un Început și un sfârșit, ci doar salturi calitative Într’o existență indefinită, mai mult, să nu facem disonanță cu acea caracteristică a lumii - În care suntem o parte inseparabilă, reflectând Întregul - adică veșnicia, o existență nesfârșită deși, sigur, În multiple forme. Cu asta se Împărtășește tot ceea ce este viu, inclusiv animalul și planta, și din aceeași motive. Și să adaug, la acest concept global, din care rezultă necesitatea, și o dovadă. Desigur experimentală
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prima recunoaște când lucrează cu ipoteze, implicit enigma. Cealaltă Îi spune miracol... „Milenium“, 2 octombrie 1999, ora 15,10; reluat 18 noiembrie 2000, ora 15,10 46. Un travesti Luna lui Răpciune, ceva de tranziție, nu ca aceea care frizează veșnicia prin care trecem, ci doar Între vară și toamnă, adăpostitoare a unui echinocțiu Concluzia? Frumusețea e Întotdeauna sălbatică, adică emanația ideatică a unui fizic nepervertit. Travestiul veveriței a Început Însă cu coada, unde a Înlocuit solzii rudelor guzgan și castor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o mișcare veșnică. Doar că Însuși acest Univers nu e decât un vast bibelou, câtă vreme nimeni n’a Încercat, și nici nu prea văd cum ar putea-o face, să smulgă oarece energie, din rotația Pământului barem... Mai mult, veșnicia mișcărilor dintr’Însul e o aparență datorată unui timp de observație umană infim În raport cu viața lui. Dar las asta pe mai Încolo, ca să privesc În imediata vecinătate, așa cum ar face și acel cârcotaș, luându-i-o deci Înainte. Cârcotașul cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a arde tot cărbunele - cunoscut pe atunci - darmite și petrolul și gazele. Și așa, ca și cum ați avea Întreaga biosferă pe catafalc, vreți să transformați și planeta Însăși În mausoleu, În care s’o Îngropați și În care s’o meniți veșniciei, consumând oxigenul din el și umplându-l cu bioxidul de carbon conservant al hoitului, nu al vieții. Dar, meditează Cristi la ce-am mieunat altă dată: Natura e mai inteligentă decât voi, bipezilor. Și vă găsește nu un ac, ci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Virtutea, Înfrățirea și Iubirea, Legea și Omenia, să fie, Ostași, țelul vostru de acum înainte, fiindcă el a fost veac de veac, este și va rămâne crezul adevăraților români. Ofițeri, Subofițeri și Soldați, aveți în sufletele voastre flacăra sacră a veșniciei. Țineți în mâna voastră destinele Patriei. Sunteți tinerețea și speranța ei. Să pregătim astfel României locul pe care îl merită sub Soare și dreptul pe care îl are în lume”. Părăsită până și de prietenii tradiționali, România trebuia să deslușească
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
ai României, fără mormânt, cum au fost ostașii români căzuți pe Frontul de Est. Pentru toți românii adevărați, cei care poartă și vor purta mereu în sufletul lor durerile neamului nostru, Mareșalul Ion Antonescu a rămas și va rămâne pentru veșnicie un nume mereu viu, un erou-martir a cărui făptură luminoasă colindă toate pământurile românești, chiar dacă în pământul acesta pentru care a trăit, a luptat și s-a jertfit, nu și-a aflat locul pentru odihna cea veșnică, în fața căruia, noi
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
întrecându-se cu greierii și cu brotăceii luncilor. Și cu întreaga natură a Cârțișoarei cântă rapsozii, cântă poeții satului care nu-s puțini și care cu multă măestrie știu să prindă în viers, vers sau proză clipele frumoase, trecătoare ale veșniciei satului nostru. Mulți ori fi fost aceea care și-au făcut singuri cîntecele cu care să-și aline dorul și aleanul, dar numai câțiva au îndrăznit săși încredințeze efuziunile lor sufletești hârtiei și să mai și arate și altora câte ceva
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
veac după trecerea în neant a eroului, a patriotului, care ca nimeni altul, a luptat pentru poporul nostru, pentru ardeleni. Satul din care s-a ridicat se mândrește cu personalitatea lui rămasă în istoria neamului, oamenii satului îi păstrează pentru veșnicie, pioasă amintire. Din tradiția orală a celor ce l-au cunoscut, am mai reținut câteva din ale sale, cărora le facem loc aci în spațiul de care mai dispunem. Cică atunci cînd aștepta să fie primit în audiență la împăratul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de a aduna iar la un loc pe toți cei ce din lutul acesta au fost modelați, pe toți cei ce au respirat în copilăria lor aerul pur al satului din Gura golului alpin Bâlea, pentru a confirma încă odată veșnicia satului nostru și pentru a se adeveri predicția marelui filozof român Petrețuțea care a spus cândva că : numai atunci când va pieri ultimul țăran va pieri de fapt omenirea. Iar în marea horă ce se va încinge acolo în luncă, corurile
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]