6,587 matches
-
său Józef, mai întâi în toate orașele mari ale Imperiului Rus, apoi în multe țări europene, stârnind pretutindeni un entuziasm de nedescris. Colaborarea cu fratele său s-a încheiat in 1855. După multe alte succese, preia în 1860 locul de vioară întâi la curtea țarilor și, totodată, pe cel de solist la Societatea Muzicală Rusă. în același timp predă vioară la așa numitele „cursuri de muzică ale Societății”, transformate în 1862 în conservator. Aici, activitatea sa pedagogică fructuoasa, care a durat
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
entuziasm de nedescris. Colaborarea cu fratele său s-a încheiat in 1855. După multe alte succese, preia în 1860 locul de vioară întâi la curtea țarilor și, totodată, pe cel de solist la Societatea Muzicală Rusă. în același timp predă vioară la așa numitele „cursuri de muzică ale Societății”, transformate în 1862 în conservator. Aici, activitatea sa pedagogică fructuoasa, care a durat câțiva ani, a pus bazele școlii de vioara din Petersburg. Aceasta a fost dezvoltată de Leopold Auer într-o
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
cel de solist la Societatea Muzicală Rusă. în același timp predă vioară la așa numitele „cursuri de muzică ale Societății”, transformate în 1862 în conservator. Aici, activitatea sa pedagogică fructuoasa, care a durat câțiva ani, a pus bazele școlii de vioara din Petersburg. Aceasta a fost dezvoltată de Leopold Auer într-o excelentă școală de vioară rusească. În fiecare an, timp de 3-4 luni, Wieniawski a concertat în diferite țări europene, în special în stațiuni faimoase. Doisprezece ani mai târziu, în
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
cursuri de muzică ale Societății”, transformate în 1862 în conservator. Aici, activitatea sa pedagogică fructuoasa, care a durat câțiva ani, a pus bazele școlii de vioara din Petersburg. Aceasta a fost dezvoltată de Leopold Auer într-o excelentă școală de vioară rusească. În fiecare an, timp de 3-4 luni, Wieniawski a concertat în diferite țări europene, în special în stațiuni faimoase. Doisprezece ani mai târziu, în 1872, părăsește Rusia și pleacă împreună cu Anton Rubinstein într-un mare turneu de concerte în
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
de viață a concertat stând jos. A murit în Moscova și a fost îngropat în Varșovia. La ceremonia funerară au participat patruzeci de mii de persoane. Din 1935, o dată la 5 ani (exceptând perioada ocupației), se desfășoară „Concursul Internațional de Vioară Henry Wieniawski”, destinat violoniștilor cu o vârstă mai mică de 30 de ani. Primul concurs a avut loc în Varșovia la inițiativa faimosului violonist Adam Wieniawski, nepotul compozitorului. Al doilea concurs a avut loc abia în 1952 la Poznań, unde
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
avut loc abia în 1952 la Poznań, unde încă se mai desfășoară ediții ale acestuia. Wieniawski nu a fost apreciat doar ca violonist ce dispunea de o tehnică fenomenală, ci și ca mare interpret, fiind deseori descris ca „poet al viorii”. A fost ultimul violonist virtuos care a intrat în istoria muzicii și în calitate de compozitor. Lucrările sale sunt scrise atât în caracter tehnic, cât și liric. A început să compună de la o vârstă fragedă, fiind un „copil minune”. Mulțumită lui Wieniawski
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
intrat în istoria muzicii și în calitate de compozitor. Lucrările sale sunt scrise atât în caracter tehnic, cât și liric. A început să compună de la o vârstă fragedă, fiind un „copil minune”. Mulțumită lui Wieniawski, poloneza a pătruns în repertoriul european pentru vioară. Dintre polonezele pe care le-a compus, două au un loc constant în repertoriile universale: „Poloneza în Re major op.4” și „Poloneza în La major op.21.” Wieniawski a prelucrat de asemenea mazurci, dintre care două au devenit populare
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
fidel cvintele caracteristice cimpoiului. Multe miniaturi, compuse în special la începutul anilor cincizeci, au fost însă doar lucrări tipice, cu un caracter sentimental sau spectaculos, deseori folosind ritmuri de dans popular. De cea mai mare popularitate a beneficiat „Concertul de vioară în re minor op. 22”. Exceptând concertele lui Paganini, acesta este cel mai des înregistrat și interpretat concert de vioara compus de un violonist virtuos până în prezent. A găsit inspirația pentru a compune „Concertul în re minor” în iarna anului
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
un caracter sentimental sau spectaculos, deseori folosind ritmuri de dans popular. De cea mai mare popularitate a beneficiat „Concertul de vioară în re minor op. 22”. Exceptând concertele lui Paganini, acesta este cel mai des înregistrat și interpretat concert de vioara compus de un violonist virtuos până în prezent. A găsit inspirația pentru a compune „Concertul în re minor” în iarna anului 1855, însă a pus-o în practică abia după 7 ani. „Concertul de vioară în fa diez minor”, pe care
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
des înregistrat și interpretat concert de vioara compus de un violonist virtuos până în prezent. A găsit inspirația pentru a compune „Concertul în re minor” în iarna anului 1855, însă a pus-o în practică abia după 7 ani. „Concertul de vioară în fa diez minor”, pe care l-a compus la vârsta de 18 de ani, este mai puțin popular. Concertul în fa diez minor stârnea entuziasmul ascultătorului pe moment, pe când Concertul în re minor necesita un timp mai îndelungat pentru
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
Faust (cum ar fi Vieuxtemps, Alard, Saraste), însă acestea se găsesc în primul rând în lucrările lui Wieniawski. Lirismul creației lui Wieniawski este bine redat în „Legenda”, lucrare interpretată mai des în versiunea pentru pian decât în versiunea originală pentru vioară și orchestră, compusă ca dovadă a dragostei pentru Izabela Hampton, care ulterior îi va deveni soție.
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
Hulick a colaborat cu Mansell la coloana sonoră a jocului. În piesele lor se observă clar diferențe de stil. Stilul abordat de către Mansell este de obicei unul clasic. Mansell folosește în piesele sale instrumente ce se folosesc în cadrul simfoniilor precum vioară,pian,talere și mai puțin instrumente moderne precum sintetizatorul. În cazul lui Hulick lucrurile se schimbă. Hulick preferă mai mult adăugarea de sintetizatoare în muzica sa sau nenaturale. Mansell adaugă o perspectivă nouă muzicală asupra seriei. Diferențele de stil dintre
Mass Effect 3 () [Corola-website/Science/328161_a_329490]
-
care eliberează Varșovia, înainte ca acestea să realizeze că este polonez. În altă parte, foști deținuți ai lagărului nazist agresează verbal prizonierii de război luați de sovietici din rândul soldaților germani. Un fost deținut strigă că tot ce avea era vioara, iar Hosenfeld, acum și el prizonier, îl întreabă pe violonist dacă îl cunoaște pe Szpilman, violonistul confirmă astfel că-l întreabă dacă Szpilman îi poate întoarce favoarea. Violonist se întoarce cu Szpilman, dar nu mai găsesc decât câmpul plin de
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
inclusiv clădirile fostei abații (în afară de biserică). Aripa de nord a fost folosită ca primărie. În aripa de sud se află acum Muzeul orașului Füssen, cu prezentarea istoriei mănăstirii și a orașului și în special a manufacturilor tradiționale de chituri și viori din Füssen. Se pot vizita de asemenea camerele de primire în stil baroc ale abației. Până în 919 nu a existat nicio evidență documentară a stareților din această abație. Potrivit tradiției, Sfântul Magnus este considerat a fi abatele fondator, iar succesorul
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
sîmbata seară și duminica după masă pînă seara târziu. Din lipsă de bani copiii până la 15 ani jucau după melodii populare interpretate la fluier chiar de către aceștia, în schimb celelalte categorii aveau tocmite pe tot anul muzicanți din sat, cu vioară, acordeon, contrabas etc. Bătăile la aceste "serate culturale "erau frecvente și nu de puține ori erau antrenate familii întregi pentru neântelegeri minore între tineri. În perioada de iarnă, după sărbătorile religioase din decembrie, în mod frecvent erau organizate așa numitele
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
la origine "Obiect de distrus", alta fiind "Violon d'Ingres", reprezentând-o pe Kiki de Montparnasse, cu o boneta orientala în postura unor femei pictate de Ingres, și având spatele nud, decorat prin tehnică supraimprimării, cu două aperturi acustice de vioară. La Paris a continuat să creeze un șir întreg de obiecte și instalații dadaiste, unele în colaborare cu alți artiști Împrietenit cu Marie-Laure de Noailles și cu Charles, viconte de Noailles, a turnat în 1928 în vila acestora la Hyères
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
sculptorului Grigore Bradea semnate de pictori și sculptori care l-au cunoscut. Între aceștia se numără Vasile Mureșan Murivale, Radu Hangan, Marius Șușcă, Elena Nacu, Georgiana Vrânceanu Cotuțiu, Alexandru Șerban, George Mircea, Arpad Racz, Pavel Bucur, Elena Gheorghe, Aurel Marian, Vioara Dinu, Mihai Istudor, Mihai Buculei, Maxim Dumitraș, Marcel Lupșe, Ioan Cadar, Adina Mocanu, Aurel Contras, Mariana Moldovan, Mircea Mocanu, Vasile Tolan, Miron Duca, Nicolae Fleissig, Ionel Tănase, Marius Ghenescu și Geo Goidaci - foști elevi, colegi sau prieteni - care, în schițe
Grigore Bradea () [Corola-website/Science/328404_a_329733]
-
(n. 23 septembrie 1981, Elbasan) este un tenor albanez. A învățat să cânte la vioară înainte să se mute la Bozen, în Italia, unde Vito Brunetti i-a descoperit vocea de tenor. Pirgu a câștigat premiul pentru cel mai bun tânăr solist în 2001 la Concursul Umberto Sacchetti la Bologna și apoi premiul întâi la
Saimir Pirgu () [Corola-website/Science/327526_a_328855]
-
Pianistul a obținut la finalul cursului calificativul maxim - „10 Magna cum laude“. În aprilie 1972, Albert Guttman a fost numit asistent oficial pentru muzică de cameră la Academia Santa Cecilia. Colaborarea sa a fost solicitată pentru cursurile de perfecționare de vioară susținute de Pina Carmirelli (cu care a și colaborat ca pianist), și violoncel, cu Amedeo Baldovino. Din 1973 a activat în cadrul catedrei de muzică de cameră a conservatorului bucureștean, la clasa de acompaniament. Albert Guttman a activat în funcția de
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
Academiei de vară de la Gstaad (Elveția) a avut loc în urma obținerii „Premiului internațional Hephzibah Menuhin pentru pian“ (Paris, 1981). În data de 10 august 1982, Guttman a susținut un master-class alături de Yehudi Menuhin (program: Sonata nr.3 op.108 pentru vioară și pian de Brahms), iar în ziua următoare cântă alături de același Menuhin și Edward Niall Brown (Trio în do major op.87 de Brahms). Din 1983, Guttman devine profesor de pian la școala de muzică Saanenland-Obersimmental din localitatea Saanen, situată
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
(n. 10 august, 1933, Târgu Cărbunești, Gorj - d. 2 mai, 2010, Târgu Cărbunești, Gorj) a fost un lăutar și violonist cunoscut din Gorj. S-a născut la 10 august, în anul 1933 în Târgu Cărbunești. Începe să cânte la vioară de la vârsta de 8 ani, împreună cu tatălui său, Dumitru Pițigoi. Tatăl său cânta cu vioara și mama sa cu chitara. Astfel, a început să cânte în taraful părinților săi cu basul pe la nunți și la botezuri. La 13 ani începe
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
a fost un lăutar și violonist cunoscut din Gorj. S-a născut la 10 august, în anul 1933 în Târgu Cărbunești. Începe să cânte la vioară de la vârsta de 8 ani, împreună cu tatălui său, Dumitru Pițigoi. Tatăl său cânta cu vioara și mama sa cu chitara. Astfel, a început să cânte în taraful părinților săi cu basul pe la nunți și la botezuri. La 13 ani începe să cânte singur, având alături pe tatăl său, care era la contrabas (se întorsese astfel
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
cu banda sa. Datorită lui Grigore Leșe, pe 30 aprilie 2008 apare pe scena Institutului Cultural Român la cea de-a patra întâlnire a proiectului inițiat de Leșe, „Ultimii rapsozi”. Banda lui Alită Pițigoi era alcătuită din: (nea Alită) la vioară, Dumitru (Bebe) Pițigoi la vioară, Gheorghe (Gogă) Pițigoi la braci, Gheorghe (Gioni) Pițigoi la vioară, Eugen Pițigoi la acordeon, Dumitru Pițigoi Jr. la bas și Laurențiu Lătărețu la chitară. Grigore Leșe îl i-a cu el la toate festivalurile si
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
Grigore Leșe, pe 30 aprilie 2008 apare pe scena Institutului Cultural Român la cea de-a patra întâlnire a proiectului inițiat de Leșe, „Ultimii rapsozi”. Banda lui Alită Pițigoi era alcătuită din: (nea Alită) la vioară, Dumitru (Bebe) Pițigoi la vioară, Gheorghe (Gogă) Pițigoi la braci, Gheorghe (Gioni) Pițigoi la vioară, Eugen Pițigoi la acordeon, Dumitru Pițigoi Jr. la bas și Laurențiu Lătărețu la chitară. Grigore Leșe îl i-a cu el la toate festivalurile si spectacolele ce vor avea loc.
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
Cultural Român la cea de-a patra întâlnire a proiectului inițiat de Leșe, „Ultimii rapsozi”. Banda lui Alită Pițigoi era alcătuită din: (nea Alită) la vioară, Dumitru (Bebe) Pițigoi la vioară, Gheorghe (Gogă) Pițigoi la braci, Gheorghe (Gioni) Pițigoi la vioară, Eugen Pițigoi la acordeon, Dumitru Pițigoi Jr. la bas și Laurențiu Lătărețu la chitară. Grigore Leșe îl i-a cu el la toate festivalurile si spectacolele ce vor avea loc. Muzica lăutarilor din banda lui Alită Pițigoi a fost imprimată
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]