66,018 matches
-
eram cu Birgitta și alți prieteni, dar și necunoscuți- vizitam o grotă plină de tablouri și puțină lumină. Apoi s-a întâmplat ceva. Ce? Sper să-mi amintesc restul în timpul zilei. A apărut în România romanul meu Lupii urcă în cer, la Editura Fundației Culturale Române. E plină de greșeli. Redactorul de carte m-a sabotat. Pentru mulți sunt o „trădătoare” etc. Tracasată la telefon de cineva. Un frustrat, bineînțeles. M-am plimbat puțin și l-am întâlnit pe poetul Peter
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la ieșirea dintr-un tunel. Ministrul Alf Svensson (care e și poet) a scris despre cartea mea de poeme, pe care a citit-o în avion și apoi de câte ori vrea să aibă o senzație de alinare în anumite imagini, precum cerul dinaintea apariției unui nor. Vizita Birgittei (Trotzig), care a slăbit și șchioapătă ca lordul Byron, sprijinindu-se de un baston de la strămoși cu „măr” de argint și cu monezi misterioase incrustate pe lemnul de stejar. Stăm până la miezul nopții, la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
s-au strecurat prin tavan, furând două tablouri de Picasso și un Braque! 9 noiembrie. L-am visat pe Pierre (Zekeli) după atâta timp! Îmi făcea semn cu mâna. Era numai în vizită în Suedia! Vedeam un nor alb pe cer, Pierre se pregătea să plece în Elveția, să urce pe muntele Rigi! Vizita criticului Jan Olov Ullén, spre a face un interviu pentru radio. Un stil sobru, m-am simțit cenzurată de celebritatea lui, dar până la urmă totul a fost
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
moartea lui Emanuel Swedenborg și miroase atât de frumos la mine în casă, ca și cum spiritul lui îi vizitează și pe cei care s-au străduit să-i citească textele, și chiar să le transpună în limba lor maternă; ca mine! Cerul coborât în infernul actual, amestecându-se și fermentându-se reciproc, dând o lume în care există TOT! Frumos cuvânt, care se poate citi perfect și invers! De la dreapta la stânga, ca în ebraică! Mai Totul a început să se întunece de când
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să mă tulbure atât, sfinții, eremiții o chemau în exercițiile lor: sfârșitul cărnii și a tot ce compune corpul de care ne ocupăm atât nu poate să fie altul. În cazul în care nu se dă pradă focului sau păsărilor cerului. Este cu adevărat luna descompunerii - peste tot văd disoluția formelor naturii, și totuși versul lui Arghezi „N iciodată toamna nu fu mai frumoasă, sufletului nostru bucuros de moarte” îmi sună luminos în inimă și minte. Poate că toamna și primăvara
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să te gândești la moarte. E aici o atmosferă depresivă - tristețe - un întuneric care face ca, în ciuda faptului că nu ești credincios sau religios, să sărbătorești totuși ziua morților: ea e peste tot - la radio, la TV, în natură, în cer și pe străzi! Diseară mă voi duce la cinema să văd un film oarecare. Mă voi instala într-un fotoliu confortabil, de unde voi urmări câteva ore o istorie banală. Diseară nu voi avea nici o pretenție și voi alege chiar un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ale unei limbi care e un teren virgin pentru mine. Am sentimentul că sunt un explorator care a găsit un pământ al lui și speră să facă să crească pe el o grădină, întâi în gând, apoi treptat să privesc cerul pe care un corb își încrucișează zborul cu o barză, semn bun din baladele vechi, semn că sunt demnă de a „lucra” pământul subtil al limbii și a semăna cu iubire „sămânța mea lingvistică”, cât de stranie ar părea. O
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o canadiană galbenă, de un galben strălucitor. Totul era purificat în acel loc în care ne aflam. Ce vis! În realitate, am fost cu Ileana la Uppsala, invitați de Marianne (Sandels); am vizitat grădina lui Linné. Deodată a căzut din cer o ploaie torențială, și noi ne-am refugiat în vechile clădiri ale orașului, privind fascinate ploaia care făcea „concertul” ei, cu sunete preclasice și bubuituri și fulgerări moderne. Am trăit amândouă, poate, momentul cel mai intim: ploaia ca sacrificiu suprem
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
numai ce e drept și bine. De a repeta, exersa mereu, căci toată viața e numai repetiție, până la gala finală - Sfârșitul. A început să bată un vânt rece, polar. A nins, se simte în aer ceva curat, o scrisoare din cer, zăpada, elementul meu natal, cea care a vrut să fiu, împiedicând-o pe mama să mă avorteze. Am primit de la ea „șansa” de a fi într-o aventură infinită. Nu încetez să iubesc - obișnuința de a iubi e tot ce
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unde se desfășoară viața adevărată. Nu putea să-mi spună mai mult, dar mă asigura că nici un efort de a iubi nu este zadarnic. Grija pentru sfințenie trebuie să predomine zilele mele. Moartea trebuie să-i găsească pe oameni căutând cerul mai degrabă decât scotocind prin gunoaiele și banalitățile lumii. M-am trezit brusc, aveam impresia că fusese chiar în cameră, în patul meu mare plin de cărți, așezat modest pe margine și privindu-mă ca ascuns în ceață. La marea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
madrigale au ca titlu Prima rugaciune indiană și A doua rugaciune indiană. Vă voi citi acum traducerea românească a textelor, și veți observa cu siguranță profunzimea acestei spiritualități atât de puțin cunoscută la noi : O, Mare Spirit, care trăiești în ceruri, condu-ne pe calea păcii și înțelegerii ; Fă ca să trăim ca frați și surori ; viețile noastre sunt așa de scurte aici, mergând pe suprafața mamei noastre Terra ; deschide-ne ochii pentru a vedea binecuvântările pe care ni le-ai dăruit
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
când în urma telefonului dat a venit părintele Popescu, socrul, de l-a dus la Buda în sanie plină cu blănuri. Nu știu dacă din răceala asta sau nu, oricum a murit de tânăr. Cred că acum ne privește din ceruri și are bucuria de a ști că fiul său, medicul Liviu Matran ne-a fost prieten, copie omenească de rară valoare a tatălui său. Aș fi dorit să ajung medic, după exemplul doctorului Ion Jalbă de la Nicorești. Nu s-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
subțire sau mai mare. Între case se circula mai mult cu barca fiindcă podețele de trecut de ici colo nu prea erau. Toamna zecile de gutui de pe maluri luminau a galben până seara târziu, mirosul de frumos pus la grinda Cerului cobora cu liniște și balsam pe suflet. Noroc de unchiul Ion Istrati, nenea Jan, care nici nu călcasem bine pe pontonul Vâlcovului coborând din vapor, că a și găsit un prieten: învățătorul Cezar Dumbravă, director la una dintre școlile orașului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
În expoziție, la loc de cinste, se afla lucrul de mână semnat cu litere mari, Chiosea Melania. și asta fără ca părinții să fi aflat o clipă de calitățile și munca micuței. Nu mai știu nimic de ei. Poate zâmbesc în cer iar micuța Melania de atunci leagănă pe brațe nepoți sau strănepoți. La sfârșitul anului școlar, pe peronul gării știam că nu voi prinde și al doilea an la Filești. Dau să urc scările vagonului cam înalte pentru o învățătoare micuță
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ți dorea suflețelul dacă te ținea portofelul. Aici veneam de obște sâmbăta. și iată că-l văd la o masă pe Petrică Tănase împreună cu Onofrenco Vasile. Onofrenco, după o baie bună mânca de speriat. Mi se face semn, mă duc. Cer de mâncare la poftirea lui Petrică, el era plătitorul, decontul făcându-l mereu fetele domnului Abrumcic. Mâncam dar ceva nu era în regulă. Petrică tot ieșea și se uita în noapte spre răsărit. Cădea un cuțit, el întreba: Ce-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am revenit la Marineanca, am făcut schimb de instrumente diplomatice cu soția. Eu i-am predat un foarte frumos costum național de Rucăr iar ea mi-a arătat livada proaspăt înființată. Totul bine și frumos dar școala stătea agățată de cer și cele patru puncte cardinale, golașă, adică lipsită de gard. Când era noroi, ca să fie mai bine, sătenii treceau direct prin fața geamurilor, spre bucuria copiilor plictisiți de învățătură. și iată-ne la sfat desigur cu aceeași minunați delegați comunali, un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cutremur a desghiocat toate alcătuirile lumii colțarul s-a prăbușit peste patul unde de obicei dormeau băieții, acoperindu-l și fărâmițându-l sub zecile de kilograme de cărămidă și mortar. Înger sub palma lui Dumnezeu, Cezărica, cu plecarea ei în Cer și-a salvat frățiorii.. Poate că și acuma și pentru totdeauna îi privește din ceruri, acolo unde este, și le ocrotește existența. * Nașii Vernescu ne-au chemat la Ploiești și ne-au dat aparatul lor de radio cu 2500 de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dormeau băieții, acoperindu-l și fărâmițându-l sub zecile de kilograme de cărămidă și mortar. Înger sub palma lui Dumnezeu, Cezărica, cu plecarea ei în Cer și-a salvat frățiorii.. Poate că și acuma și pentru totdeauna îi privește din ceruri, acolo unde este, și le ocrotește existența. * Nașii Vernescu ne-au chemat la Ploiești și ne-au dat aparatul lor de radio cu 2500 de lei. Era tot un “Herald” ca și cel rămas în Basarabia. Directorul școlii de la Coasta
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
plecat la Moscova”. Am aflat și de ce soția nu mai scrisese celor de la Nicorești. 40 de zile a stat în spital la Ismail cu băiatul al doilea, Cornel, aflat la un pas de moarte. Gânduri de bine și mulțumire spre cer, acolo unde se află acum doctorul Andrei și oficiantul sanitar Busuioc. La școala din Câșlița veniseră cadre noi: Dănăilă Ion, învățător, Elena Brânzescu, educatoare. Învățătorul Moraru Afanase fusese deportat cu toată familia. Dobru revenise la direcția școlii. Umbla îmbrăcat militar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și brusc se rupe așezându-se metanie în colbul drumului. - Te sărut, Basarabie regăsită. * și iată-mă, după ani de aplecare peste caiete scrise, fotografii, acte cu literele dezlânate, gata să dau tiparului această Carte a părinților. Tata vorbește în Cer cu fratele, Constantin sin Constantin, și trec săptămânile și nu știu ce să așez pe copertă. Poate coroana de spini a lui Cristos, cu un mugure de speranță și o lacrimă de roșu... Vocea mamei mereu singură în crisalida casei pe care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la drum. Nu simțeam frigul. Eram decisă să înfrunt viscolul. La fel de bine îmbrăcat era și bunul nenea Turuianu. Cu mare greutate am ajuns la ieșirea din comună. Mai erau cinci km până la șoseaua națională. Viscolea. Nu se vedea nici în cer, nici în pământ. Armăsarul, speriindu-se de ceva doar de el văzut, s-a ridicat în două picioare și mai, mai să ne răstoarne, a întors sania spre sat refuzând să meargă mai departe. Haideți, să ne întoarcem, că e
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
știută. Gândul ex-primarului proaspăt instructor județean mersese cu mult mai departe de pretinsa cafea sau de film. Pe figura gălbejită din cauza tutunului flutura un zâmbet antipatic. Între timp, aproape toate căruțele plecaseră de pe deal. Aerul era de nerespirat, fulgere brăzdau cerul, iar nori negri veneau dinspre pădure. În câteva momente avea să înceapă furtuna. Te urci în mașină, tovarășa Țâru? întrebă activistul, fost primar de oraș, suflându-mi fumul în față. Nu mă urc, i-am răspuns, uitându-mă la cei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am pus necăjită în geantă fără a-l citi atunci. Când am citit mai târziu, am constatat că era doar o amendă de circulație. Nu scria nimic despre miei. Tăcuți, am continuat drumul spre destinație. Abia atunci am observat că cerul era acoperit cu nori cenușii. Atmosfera era apăsătoare, fără însă a fi rece. De ce ne-au luat milițienii carnea?, a întrebat Mișu revoltat. Nu e voie să tai miei și nici să-i duci în alt județ, i-a răspuns
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îmi alina dorul de copilul meu, lângă care nu aveam aproape deloc timp să stau. Noaptea o luam la mine la bloc, unde îi dădeam să mănânce și dormea cu mine. Fusese o zi fierbinte de august. Odată cu venirea serii, cerul s-a acoperit de nori negri și a început o furtună cu tunete și fulgere, cum nu mai văzusem niciodată. Am stat până după ora unsprezece noaptea lângă pictorul care își făcea treaba. Când copilul a spus că îi este
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care își făcea treaba. Când copilul a spus că îi este somn, am plecat spre casă. Tuna, 79 fulgera și era întuneric. Cu fetița de mână am alergat spre blocul unde locuiam. Curentul era întrerupt, și numai fulgerele brăzdau amenințător cerul. Pe întuneric, am urcat scările și am ajuns în cameră. Nu am apucat să aprindem o lumânare când pământul a început să se clatine, iar peretele lângă care era patul s-a prăvălit peste acesta. Prin golul lăsat de peretele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]