64,222 matches
-
un surplus de energie. În anii ulteriori Penrose a propus metoda twistor-ilor pentru descrierea câmpurilor gravitaționale și a diferitor interacții cu aceste câmpuri, rezultatele cărora sunt expuse într-o monografie în colaborare cu W. Rindler. Alte lucrări se referă la teoria simetriilor și a cuasicristalelor, la inteligența artificială (cu care intră în conflict), la cosmologie (în colaborare cu Stephen Hawking) pe care o prezintă pe limbajul twistor-ilor. Cărțile lui au fost traduse în mai multe limbi străine, inclusiv în limba română
Roger Penrose () [Corola-website/Science/310471_a_311800]
-
În algebra abstractă, un corp finit sau corp Galois (numit în onoarea lui Évariste Galois) este un corp care conține un număr finit de elemente. Corpurile finite sunt importante în teoria numerelor, geometria algebrică, teoria Galois, criptografie și teoria codurilor. Corpurile finite sunt complet cunoscute. Dat fiind un număr prim p și un număr pozitiv n, există un singur (până la izomorfism) corp finit de ordin p. Un grup G exact dublu
Corp finit () [Corola-website/Science/310435_a_311764]
-
În algebra abstractă, un corp finit sau corp Galois (numit în onoarea lui Évariste Galois) este un corp care conține un număr finit de elemente. Corpurile finite sunt importante în teoria numerelor, geometria algebrică, teoria Galois, criptografie și teoria codurilor. Corpurile finite sunt complet cunoscute. Dat fiind un număr prim p și un număr pozitiv n, există un singur (până la izomorfism) corp finit de ordin p. Un grup G exact dublu tranzitiv de grad r
Corp finit () [Corola-website/Science/310435_a_311764]
-
În algebra abstractă, un corp finit sau corp Galois (numit în onoarea lui Évariste Galois) este un corp care conține un număr finit de elemente. Corpurile finite sunt importante în teoria numerelor, geometria algebrică, teoria Galois, criptografie și teoria codurilor. Corpurile finite sunt complet cunoscute. Dat fiind un număr prim p și un număr pozitiv n, există un singur (până la izomorfism) corp finit de ordin p. Un grup G exact dublu tranzitiv de grad r (care permută cei r
Corp finit () [Corola-website/Science/310435_a_311764]
-
este rapidă (prin exponențiere binară, care are complexitatea formula 1), dar nu se cunoaște o metodă rapidă de calculare a logaritmului discret, astfel de corpuri sunt deseori folosite în criptografie, ca în protocolul Diffie-Hellman. Corpurile finite sunt de asemenea folosite în teoria codurilor: multe coduri sunt construite ca subspații ale unor spații vectoriale peste corpuri finite. CG, corpul Galois cu 2 elemente : CG ~ Z : CG ~ Z[x]/(x+x+1), corpul claselor de echivalență ale polinoamelor cu coeficienți în Z modulo x
Corp finit () [Corola-website/Science/310435_a_311764]
-
Paul Binder este de părere, în continuare, că mănăstirea a fost preluată de către ordinul cistercian în intervalul 1280 - 1290. Totuși, alți cercetători sunt de părere că mănăstirea a aparținut dintru început cistercienilor fiind construită între anii 1202 și 1228. Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării de Lidia Gross de la Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj, care a comparat informațiile oferite cu cele din bibliografia indicată. Paul Binder socotește că mănăstirea era așezământul unor călugărițe beghine: "„Patroana beghinelor, de sub
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
a fost un dirijor austriac. Tatăl său era avocat, motiv pentru care și a studiat întâi dreptul, pe care l-a absolvit cu succes în 1919. Cu toate acestea, a abandonat această profesie și a început să studieze pianul și teoria muzicii la Graz, apoi la Conservatorul de la Viena, cu Eusebius Mandyczewski, care făcea parte din cercul de prieteni ai lui Johannes Brahms, și cu Guido Adler. În 1917 a fost angajat repetitor la opera din orașul său natal, pentru ca în
Karl Böhm () [Corola-website/Science/304960_a_306289]
-
că localitatea Aquae este amintită de Ptolemeu (*ca.87d.Hr. probabil în Ptolemais Hermii - a ca.165 d.Hr. în Alexandria) a fost un astronom, matematician și geograf grec din epoca helenistica tardivă în timpul stăpânirii romane a Egiptului, ale cărui teorii au dominat știința până în secolul al XVI-lea Epoca bronzului (perioada mijlocie 1600 -1300 i.e.n.) este reliefată prin obiectele găsite aici din care se remarcă: topor, secure, brățara etc. În perioada Daciei romane (106-271) s-au format pe teritoriul orașului
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
2009, după o lungă și grea suferință. Generalul Gheorghe Ion a publicat mai multe articole și studii cu tematică militară în ziare și reviste de specialitate. Este de menționat, de asemenea, contribuția sa la elaborarea unor lucrări de istorie și teorie militară, cum ar fi: Pentru meritele sale în domeniul militar, a fost decorat cu ordine și medalii românești și străine, după cum urmează:
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
Frenologia (din limba greacă: φρην, "phren" = minte, suflet; și λόγος, "logos" = cunoaștere, studiu) este o teorie în antropologia fizică enunțată la începutul secolului al XIX-lea de Franz Joseph Gall (1758-1828), după care studierea variațiilor morfologice exterioare ale cutiei craniene ar furniza informații asupra respectivelor regiuni ale creierului și funcțiilor sale. Chiar dacă frenologia enunța unele ipoteze
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
și psihiatriei moderne, fapt ce rezultă din lucrările psihiatrilor francezi Esquirol (1772-1840) și François Broussais (1772-1838). Impresionanta sa colecție craniologică, achiziționată în 1831 de "Muséum de Paris", a dat un impuls cercetărilor antropologice ale lui André Serres și - mai ales - teoriilor localizatoare ale limbajului în creier enunțate de Paul Broca (1824-1880) în Franța și Carl Wernicke (1848-1905) în Germania. Perioada de dezvoltare maximă a frenologiei a durat până către anul 1860, după care a fost pentru un timp abandonată ca temă
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
În publicul larg s-a bucurat mai departe de popularitate, scrierile inspirate din doctrina frenologică fiind printre cele mai citite publicații din acea epocă. La începutul secolului al XX-lea, frenologia a fost readusă în actualitate, în special pe baza teoriilor evoluționiste și în domeniul antropologiei criminalistice. O deosebită atenție au atras lucrările psihiatrului englez Bernard Hollander (1864-1934), "The Mental Function of the Brain" ("Funcția psihică a creierului", 1901) și "Scientific Phrenology" (" științifică", 1902), în care întreprinde o reevaluare a doctrinei
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
au atras lucrările psihiatrului englez Bernard Hollander (1864-1934), "The Mental Function of the Brain" ("Funcția psihică a creierului", 1901) și "Scientific Phrenology" (" științifică", 1902), în care întreprinde o reevaluare a doctrinei lui Franz Gall. În Belgia, Paul Bouts (1900-1999) reunește teoria frenologică cu datele de tipologie și grafologie, dezvoltând o disciplină nouă, pe care o denumește ""Psihognomie"", cu aplicabilitate în domeniul pedagogiei. El vedea în frenologie un mijloc de îmbunătățire al procesului de învățare din școli, prin adaptarea lui la caracteristicile
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
însuți" ("gnóthi seautón", Socrate). Creierele unor personalități celebre, ca Einstein sau Lenin sunt conservate și studiate, pentru a se putea descoperi eventual trăsăturile organice caracteristice genialității. Ideologia nazistă a manipulat datele craniometriei pentru a da o aparență de fundament științific teoriilor rasiste, care au dus în cele din urmă la crimele de genocid. Fără îndoială, în ansamblul ei frenologia a fost eronată, localizând în creier și trăsături abstracte cum ar fi sinceritatea sau răutatea, dar contribuția lui Franz Gall la dezvoltarea
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
cum ar fi sinceritatea sau răutatea, dar contribuția lui Franz Gall la dezvoltarea fiziologiei creierului a fost de prim rang. Aceasta ilustrează realitatea științei, care tatonează cu diverse ipoteze, ce pot fi într-un anumit moment confirmate sau infirmate, conform "teoriei falsității" a lui Karl Popper.
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
îmbinării celor două elemente ale coroanei. Regele Béla elimină definitiv influența bizantină în Ungaria. În general, se consideră că la curtea lui a fost scrisă de către un cronicar anonim "Gesta Hungarorum". Însă, privitor la autorul cronicii "Gesta Hungarorum", o nouă teorie a emis-o "Paul Lazăr Tonciulescu", autorul celei mai recente traduceri în limba română a "Cronicii Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor". În "Prefața" traducerii sale, Paul Lazăr Tonciulescu susține că autorul "Cronicii" ar fi notarul regelui "Béla I al Ungariei" (1061
Béla al III-lea () [Corola-website/Science/305021_a_306350]
-
de Aur"". Este cunoscut ca mongolii nu aveau palate, dat fiind modul viața nomad, Altan Orda putându-se referi și la cortul auriu al hanului. Deși a fost foarte vehiculată în lucrările științifice ale secolului al XIX-lea, această ultimă teorie este considerată mai puțin demnă de încredere. Nu există înregistrări în documentele istorice anterioare secolului al XVII-lea (după dispariția statului mongol), care să ateste numele Hoarda de Aur pentru acest stat. Documentele mai vechi fac referire la Ulus Gioci
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
în 1932, începe să reflecteze asupra rupturii dintre limbile vorbite și cele scrise, destul de evidentă în limba greacă modernă, si pe atunci incipientă în limba franceză. Își va fixă aceste idei într-un articol despre « néo-français », si va reveni asupra teoriei în românele sale, cum sunt pasajele despre faimosul « doukipudonktan » cu care începe românul "Zazie". Acum termină primul său roman, " Le Chiendent", care va fi publicat în 1933. (Cu această ocazie a fost creat premiul literar Prix des Deux-Magots). A trait
Raymond Queneau () [Corola-website/Science/305043_a_306372]
-
și "Pietrificări", nefiind clar diferențiat acest termen de "minerale" "artefakte" considerate frecvent "concrețiuni de minerale" fără a face legătura cu originea lor biologică.Primul face această diferențiere și arată originea biologică (viețuitoare) a fosilelor este călugărul Nicolaus Steno și combate "teoria de jocuri ale naturii". Știința care se ocupă cu studiul fosilelor este paleontologia.Unele forme de Amonit din grupa nautiloidelor sunt considerate ca "forme aberante" în încercarea de clasificare a fosilelor în: Disciplina care se ocupă cu recunoașterea și cu
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
Amonit din grupa nautiloidelor sunt considerate ca "forme aberante" în încercarea de clasificare a fosilelor în: Disciplina care se ocupă cu recunoașterea și cu modul și fazele de formare a fosilelor se numește Tafonomie. Existența fosilelor a folosit la documentarea teoriei evoluționiste din biologie, ajutând în studiul ca: trilobiții, amoniții, feriga uriașă (cu semințe), sau dinozaurii, care mult timp au fost considerați ca "jocuri ale naturii".
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
vieții materiale, cât și la cele spirituale, în totalitatea lor, studiind: așezările, locuințele, uneltele, armele, ceramica, podoabele, riturile funerare, ritualurile religioase, manifestările artistice. Scriitorul antic Dio Chrysostom spunea: "geții sunt mai înțelepți decât aproape toți barbarii și mai, asemenea romanilor. Teoria cea mai plauzibilă asupra etimologiei numelui de „daci” este aceea prin care „daci” este pus în legătură cu cuvântul "dáos" din frigiană (limbă înrudită cu limba tracilor), care se traduce cu „lup”. După mărturiile anticilor dacii înșiși își spuneau "dáoi". Acest lucru
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
dată triburilor de limbă tracică dintre Marea Egee și Dunăre; triburile din nordul Dunării, vorbind aceeași limbă tracică, purtau nume de daci sau de geți, sau nume tribale specifice (carpi, costoboci, etc.). Vasile Pârvan, bazându-se pe diverse descoperiri arheologice, emite teoria conform căreia: "... tot masivul Carpatic, până spre Morava, Vistula, Nistrul nordic și teritoriul la est de acest fluviu, era locuit de tracii nordici, cunoscuți mai târziu sub numele de daci și geți." Muzica, religia, medicina populară empirică, artele meșteșugărești dezvoltate
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
fost descoperită o "trusă medicală", care conținea printre altele și o "tabletă" medicamentoasă din cenușă de la vulcanii mediteraneeni, cenușă folosită ca absorbant pentru răni. La Poiana s-a găsit un craniu dac cu urme de trepanații. Hadrian Daicoviciu pe baza teoriilor lui Constantin Daicoviciu presupune că la Sarmizegetusa, pe lângă construcții religioase există și un "templu-calendar". Demonstrația lui se bazează pe faptul că marele sanctuar circular din incinta sacră de la Sarmizegetusa cuprinde trei cercuri concentrice (un cerc din blocuri de andezit, unul
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
reprezentant important al comediei clasice este de menționat Denis Ivanovici Fonvizin, inspirat din piesele lui Molière adaptate la societatea rusă, ca în piesa "Brigadierul" (1786). Poetul liric G.R. Derșavin creează în genul odei. Sub influența ideilor iluministe, Mihail Lomonosov elaborează "teoria celor trei stiluri" cu caracter normativ pentru limba literară rusă. După Marea Revoluție Franceză, Ecaterina a II-a îngrădește libertatea producțiilor literare. N.I. Novicov, redactor al unei reviste satirice, este arestat, scriitorul A.N. Radiscev este deportat în Siberia. Către
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
tendințe din această perioadă sunt romantismul și realismul. Operele lui Aleksandr Pușkin marchează începutul literaturii ruse moderne. Scriitori contemporani cu Pușkin: - Ivan Andreevici Krîlov, autor de fabule. - Aleksandr Griboiedov, autor dramatic. - Vladimir Odoievski, autor de nuvele ("Nopți ruse"). În domeniul teoriei și criticii literare: - Vissarion Belinski - Nikolai Dobroliubov Scriitori contemporani cu Gogol, în special autori de schițe, nuvele și romane: - Nicolai Nekrasov - Mihail Saltîkov-Șcedrin, autor satiric ("Cronică de familie", 1846-1856). - Ivan Goncearov, autorul romanului "Oblomov" (1857), în care creează tipul personajului
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]