65,481 matches
-
al minorității, cum că medicii evrei infectează copii negri cu virusul AIDS (SIDA) sau că va considera, În cadrul multiculturalismului global de azi, egalitate culturală pentru Africa atunci când va citi un Proust african. Primise amenințări, se pare, nu se mai simțea acasă În orașul a cărui glorie literară fusese vreme de decenii. Chiar dacă ceea ce invocase drept motive ale separării (moartea prea multor prieteni din Chicago, fantomele tot mai insuportabile ale trecutului) erau reale, chiar dacă neplăcerile din ultima perioadă nu atinseseră tensiuni extreme
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
numai literar, față de nuvela Lipova. Cita un pasaj pe care Îl invoca drept premisă a relației noastre. Era vorba de secvența când pionierul Întors din tabăra internațională În care descoperise ipocrizia Utopiei cu seceră și ciocan arunca, În clipa Întoarcerii acasă, obiectele de cult religios, strecurate de mama sa În valiză, la plecare. Renunțase, adică, atât la steaua În cinci, cât și la cea În șase colțuri. „S-a trezit la gară. I-a văzut prin fereastră, agitați, nerăbdători, așteptându-l
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a reveni În America, așa că am expediat plicul pe adresa mea din New York, urmând să-l citesc la Întoarcere. Scrisoarea care preceda și explica Dosarul „Țiganiadei” am găsit-o nu doar În plic, ci și ca mesaj-fax În telefonul de acasă. „Dragă Norman, mă ajuți? Te implor! Știu că n-ai timp să iei acest munte În mână. Mizând pe respectul și reputația de care te bucuri, vreau să transmiți, Însă, documentele privind problema internațional-refulată a țiganilor.” Dosarul conținea un eseu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
său. Când domnul John, la care fusese trimis cu o scrisoare de recomandare, Îi explică regulile societății locale, unde cine nu valorează măcar un milion rămâne un „Schuft” (mișel), Schlemihl se grăbește, brusc iluminat, să Încuviințeze, de parcă experiența sa de „acasă” l-ar fi condus deja la aceeași cinică concluzie. Tocmai pentru a nu fi, din nou, un „Schuft”, pare el grăbit să accepte târgul pe care anonimul În manta cenușie, Der Graue, Îl propune. Schlemihl primește, În schimbul inutilei sale „umbre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am discutat adesea În Întâlnirile noastre newyorkeze, În care am regăsit, de fiecare dată, atenția luminoasă cu care onorează tot ce este viu, inedit, stimulant. Întâlniri râvnite și memorabile, calendarul zâmbea, brusc, Încurajator. În Noul Babylon, musafirul se simțea totdeauna acasă, fără nici una dintre crampele antiamericane ale atâtor intelectuali europeni. Dacă la Paris descoperisem vivacitatea sa latină, la New York poetul Îmi părea o variantă europeană a americanului stenic și eficient, a cărui prezență Însenina, instantaneu, ambianța. * Recent, pisica fără vârstă și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
East Hampton, unde Își avea casa de vară. Reînvia, iată, fosta imagine premonitorie a omului care s-a pierdut pe sine În mulțime... Într-o caricatură publicată În 1936, În Italia, În Bertoldo, artistul Înfățișează pietonul cu mustață care, revenit acasă, nu se mai recunoaște În oglindă: „Accidenti, questo non sono io. Con tutta quella gente che era per la strada mi sono perso” - „La naiba, ăsta nu sunt eu. M-am pierdut pe mine În atâta amar de lume pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deosebi a național-țărăniștilor era o lipsă de scrupule. Noi care veneam în numele unei credințe așa de mari și de frumoase nu puteam proceda în modul de comportare al adversarilor, pe care trebuia să-i combatem. Am lăsat poporul să plece acasă ca să prânzească, rugând să vină după masă la școală. Când ne ducem la școală, acolo poarta și ușile încuiate. Învățătorul Sofonea, fost coleg de școală cu noi, luase cheile și plecase de acasă. Se înscrisese la național-țărăniști și deși ne
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-i combatem. Am lăsat poporul să plece acasă ca să prânzească, rugând să vină după masă la școală. Când ne ducem la școală, acolo poarta și ușile încuiate. Învățătorul Sofonea, fost coleg de școală cu noi, luase cheile și plecase de acasă. Se înscrisese la național-țărăniști și deși ne promisese sala, a plecat cu cheile, amenințând și pe oameni prin agenți electorali ca să nu se prezinte la adunare, fiindcă suntem trimiși de liberali pentru propagandă. Am oprit camionul în fața școlii, am cântat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
conflict, cu multă durere, renunțăm și la activitatea comercială. întregul comerț legionar se lichidează. Șefii de întreprinderi vor anunța personalul din timp pentru a se putea plasa în altă parte. Cei 70 de copii întreținuți de noi, vor fi trimiși acasă, nemaiputând suporta cheltuiala întreținerii lor. în timpul liber care ni se deschide, îndemn pe toți tinerii, să studieze cât mai profund în direcția meseriei lor. Dealtfel și eu, profitând de acest timp, voi pleca peste o lună la Roma, pentru a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
crime” tipărită la tipografia „Libertatea” din Orăștie și apărută la Iași în 1936. 7. Broșura „Portul Național” de Ion Banea apărută la Iași la editura „Trecerea Munților Carpați” în 1928. 8. Două fotografii cu semnele electorale legionare. Nicolae Petrașcu nefiind acasă, răspunde în fața comisiei soția Livia Petrașcu. Dânsa, semnează procesul-verbal de percheziție și confiscare a obiectelor arătate mai sus, iar a doua zi, pe 5 Septembrie 1938 i se ia o declarație pe care o redăm în xerocopie. Această declarație formează
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Mărturia d-lui Sever Dan; Mărturia d-lui Prof. Carol Becker; Mărturia d-lui Henri Ghica; Mărturia d-lui Dr. I, Cantacuzino; Martorul acuzării Ion Hagiu; Ultimul cuvânt al Căpitanului; Pledoaria Domnișoarei Lizeta Gheorghiu; Originea Căpitanului; Pentru cei ce pleacă acasă - Circulară; Către Șefii de Regiuni - Circulară; Concluzii; Pledoaria d-lui C. Hentzescu; Pledoaria d-lui Horia Cosmovici; Motivele de recurs la Casație; Incidentul formulat în fața Tribunalului Militar; Prima obiecțiune; A doua obiecțiune; Motivarea Tribunalului și viciile; Motivul nr. 2; Motivul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
peste frumusețea ei gingașă se pusese un văl subțire de tristețe, prevestind nu lucruri bune, pentru toți și pentru el. Copilul însă surâdea drăgălaș și pe fruntea lui, în marginea bretonului tăiat scurt, o rază din soarele toamnelor noastre de-acasă, era imortalizată în fotografie. Și-a întors privirea la celălalt perete de unde îl priveau Căpitanul, Moța, Vasile Marin, generalul Cantacuzino și Vasile Cristescu, figuri de cremene, care trăiseră și trăiau în acel moment în el, de-asupra lumii noastre sensibile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trupele române la înfrângerea revoluționarului comunist Bela Kun și rămăsese pe obraz cu o serie de cicatrice ca urmare a rănilor căpătate. El era trup și suflet pentru oamenii legiunii, care luptau pentru o Românie curată, alături de Germania. Nu era acasă, însă Doamna, conform tradiției familiei, i-a găzduit bine, ca pe toți legionarii, care poposeau la ei. Nu a zăbovit mult și a plecat, împreună cu Smultea, spre gară pentru a lua trenul până la Graz, unde de fapt lucra acum Ștefan
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
afară, fără bagaj. Ieșit din gară ia o mașină ca să-și piardă urma și îi cere șoferului să-l ducă în strada Visokistevana unde știa că va găsi cârciuma lui Ilie Barbu. Ajuns ușor la restaurantul lui Barbu, acesta nefiind acasă, discută cu fiul lui, care nu poate să-l lămurească și are o teamă, care-și avea originea în niște percheziții și controale anterioare ale poliției. După un timp apare și stăpânul localului, care este foarte categoric, nevoind să se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
oaspetele nedorit” până la drumul de peste Dunăre și să-i arate drumul de peste pod, care duce la Ofcea unde spera să-l găsească pe Tomici, pe al cărui băiat îl avusese elev la Școala Normală din Sibiu. în timp ce Barbu se întorcea acasă, fără măcar să dea mâna cu Nicolae Petrașcu, acesta își făcea calculul cum să treacă podul. Un șir de care cu marfă intrase pe pod și cum începuse, ca din senin, o vijelie, care a băgat santinelele în gheretă, s-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era foarte deștept și știa multe. Se simțea aici ca și cum ajunsese la Sibiu în familie. În sfârșit, noaptea târziu s-a culcat și dimineața înainte de a se da jos din pat, primește vizita lui Ion Tomici, care seara nu fusese acasă. Tomici își arată toată bucuria că îl întâlnește și își arată în cuvinte scurte recunoștința, care i-o purta pentru felul în care fusese primit de Nicolae Petrașcu când venise la Sibiu, cu băiatul la școală. Iese din cameră pentru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe jumătate făcute. Unde mai găsim așa o casă? Eu eram liniștit, deși îmi dădeam seama că am abuzat de acest loc. La Ofcea venise de mai multe ori Vârlan în cursul iernii, apoi Borobaru, trăgea aici ca la el acasă, fiind aproape de Belgrad, apoi venise Petrașcu, apoi Boian cu Dumitriu, apoi eu... Noi nu ne am mișcat din casă. Dar Vârlan și Borobaru erau mereu pe drumuri. O circulație neobișnuită de domni necunoscuți la crâșma lui Tomici. Nu se poate
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
spus că Borobaru și Vârlan, după ancheta de la Primărie, au fost escortați la Belgrad, legați unul de altul cu mâinile la spate. Din faptul cum i-a tratat acuma, se părea că jandarmii îi descoperiseră a fi legionari. La ei acasă nu ne puteam întoarce, dar vom dormi peste noapte în casa omului care a venit cu el, iar dimineața vom vedea ce este de făcut. Ne-am întors în sat tăind holdele, iar când am ajuns la marginea lui, ne-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nici în târg. Atunci și-a adus aminte de numele unui om al lui Neagu, anume Coșcofag din Jamul mic. întrebând de el află că nici acesta nu venise la târg, fiindcă fusese concentrat și de puține zile se întorsese acasă. Țăranul bătrân care îi dăduse informația inspira multă încredere și atunci îi adresă rugămintea: „Fii bun și avizează pe Coșcofag să vină până la cârciuma lui Țăranu, unde îl așteaptă niște domni din România, trimiși de Neagu din Lățunaș, prietenul lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să plece imediat ca pe înserat să poată ajunge la Jamul Mic. Deci au plătit lui Țăranu datoria cu prisosință și au plecat cu finul lui Cojocaru. în România, la Lățunaș înainte de a ieși din Vârșeț călăuza i-a dus acasă la el. Aici o mizerie înfiorătoare, care i-a impresionat, îngrijorându-i pe ce mâini își dăduseră soarta. Cojocaru le spusese că prietenul lui, Petre Boroancă, vine să-i întâlnească, la marginea satului. Au ajuns la punctul hotărât și Boroancă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nădejde. El era șeful garnizoanei legionare din comuna Lățunaș și avusese și el ceva necazuri cu autoritățile române, în Decembrie 1939, în legătură cu valul de arestări, care se abătuse atunci asupra Timișoarei. Boroancă a ajuns cu chiu cu vai la Neagu acasă, căruia i-a spus parola pe care o stabilisem „Ciocârlie”, de anul trecut și acesta s-a pus în mișcare. L-a trimis pe feciorul său împreună cu contrabandistul să îi întâlnească și să îi aducă acasă la el. Astfel au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu vai la Neagu acasă, căruia i-a spus parola pe care o stabilisem „Ciocârlie”, de anul trecut și acesta s-a pus în mișcare. L-a trimis pe feciorul său împreună cu contrabandistul să îi întâlnească și să îi aducă acasă la el. Astfel au plecat toți cinci spre casa lui Neagu: feciorul lui înainte și ceilalți pe rând după el. La un moment dat pe o culme se constată că sunt numai patru. Boroancă lipsea dintre ei. Scânteia bănuielii li
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trenul care aduce muncitori la muncă, să plece spre Timișoara. Totul era foarte bine chibzuit, dar a intervenit imponderabilul negativ, de la călăuzele noastre: Boroancă și Cojocarul. Aceștia după ce au luat plata pentru ce făcuseră, în loc să se întoarcă în aceeași noapte acasă, s-au oprit la Jamul Mare într-o cârciumă. Au atras atenția, că erau murdari și s-au așezat la masă comandând mâncare și băutură din plin și prin faptul că amețindu se vorbeau schimbând păreri despre ce făcuseră, în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
postul de jandarmi. La întrebările care li s-au pus, s-au încurcat unul pe altul în declarații și a ieșit exact ce făcuseră, că au ajutat doi domni să treacă frontiera și i-au condus la Lățunaș, la Neagu acasă. S-a dat alarma telefonică, dar pentru că în Lățunaș nu era post de jandarmi, a trebuit să vină alții dintr-un sat vecin, așa că au ajuns în sat spre seară. Când au intrat pe ulițe, o femeie, în fugă a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Lățunaș nu era post de jandarmi, a trebuit să vină alții dintr-un sat vecin, așa că au ajuns în sat spre seară. Când au intrat pe ulițe, o femeie, în fugă a sosit la casa lui Neagu, care nu era acasă, să dea de știre. Soția lui și-a anunțat musafirii că au intrat jandarmii în sat. N-a trecut mult și s-a auzit în curte pas bărbătesc și o voce poruncitoare întrebând: „Unde sunt oamenii, care au venit astă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]