95,170 matches
-
Declama cineva din off - tu te-ai născut din bolgii, si-n bolgii te intorci, pe inima-ti cresc solzii, pe Domnul îl invoci, credință ai ca lupul ce umbla pe la stâni, te chinuie și trupul și diavolii-s stăpâni, privire ai de fiară ce sangre a beut, te ved, a chita oară? Prin vorbe devii slut. Flashneta and pamfletul la indemana fiind, distrezi pe cine? Bietul de tine, tot mintzind. N-ai temeri, nu ai nume, inexistent mereu, nici subiect de
CONFLUENŢE LITERARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376491_a_377820]
-
niciodată. Nu mai avea scăpare. Dar încercă să-și salveze puișorii ce crescuseră, dar nu atât cât să se descurce singuri. Vânătorii o găsiră după îndelungi căutări. Omul își ținti trofeul și trase cu dibăcie. Ursoaica căzu întinsă la pământ. Privirea sa se îndreptă disperată spre pui. Ochii acesteia le spunea să fugă. Și aceștia au înțeles mesajul părintesc și l-au urmat sârguincioși. Pe cel mic, însă, pe Năzdrăvanul, care alerga mai încet, bărbatul îl ajunse din urmă. Nu era
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
Poeme > Pitoresc > NORII TUNĂ Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Zburam pe aripi de lumină; În marea dulcelor speranțe, Și pic cu pic și orice vină, Avea și tonuri și nuanțe. Privirea mi-o țineam aprinsă ; O scurgere printre priviri) Că mă rugam cu mâna -ntinsă... De colțul prins de amăgiri. Sărate lacrimi de iubire... Amestecate cu furtună, Au tot cules dezamăgire, Cu trăsnete și norii tună. Doamne ale scrisului românesc de
NORII TUNĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376508_a_377837]
-
în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Zburam pe aripi de lumină; În marea dulcelor speranțe, Și pic cu pic și orice vină, Avea și tonuri și nuanțe. Privirea mi-o țineam aprinsă ; O scurgere printre priviri) Că mă rugam cu mâna -ntinsă... De colțul prins de amăgiri. Sărate lacrimi de iubire... Amestecate cu furtună, Au tot cules dezamăgire, Cu trăsnete și norii tună. Doamne ale scrisului românesc de început de secol XXI Referință Bibliografică: Norii tună
NORII TUNĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376508_a_377837]
-
în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului Văd în oglindă tâmplele albite, ce poate nu mai sunt așa geloase, doar visele rămase ne-mplinite, le unduiesc în gând pe-a tale coapse. Îmi adun mereu trecutul din priviri, așa te mângâi din zâmbete-n cuget, de teamă am să mai șterg din amintiri, să nu-mi rupă iarăși bucăți din suflet. Acum te privesc cu ochii durerii, ce astăzi, nu mai sunt atât de senini, fură mereu din
FĂRĂ SFÂRȘIT ȘI FĂRĂ ÎNCEPUT… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376524_a_377853]
-
pe la Lucica, așa, conducând-o de la școală. Două din păpușile ei erau active. Una la bucătărie, cealaltă la lecții. Păpușa ce mai mare era în pat. -Bolnăvioară? -Pe roșu! M-am uitat lung la Lucica și ea mi-a suportat privirea înțelegând întrebarea mută. -Da. Acum câteva zile. Am plâns în brațele mamei care m-a îmbărbătat; „Ești de acum femeie capabilă să genereze viață.” -Femeie? Tu? -Da! ... netotule, femeia ta! -Adică pot să sfredelesc gaura în tine și să te
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
urmare, căutară și chiar găsiră adresa vestitelor laboratoare Löeb Industries unde se prezentară într-o dimineață cerând să vorbească, neapărat cu domnul Löeb. Tipul la care ajunseseră avea ținuta elegantă, un zâmbet care tăia mai ceva decât gerul siberian și privirea unei răpitoare din jungla amazoniană, însă maniere impecabile. Întrebă, așaa, ca și cum de răspunsul lor depindea întreaga lui viață:- Ce să-i spun domnului Löeb când se va întoarce din America? Cine l-a căutat, în ce problemă...- Suntem doi tineri
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
legendară chiar printre acești oșteni lipsiți de orice fel de sentiment. Era considerat, după împărat firește, de întreaga lor civilizație, reptila perfectă. Amiralul se așeză pe tronul din capul mesei și privi la cei adunați. Unii dintre ei ghiciră, după priviri, că dacă ar fi avut buze ar fi zâmbit. Era bine dispus deci atmosfera se relaxă vizibil. - Camarazi! Mâine este ziua iubitului nostru împărat, fie în veci numele său lăudat și m-am gândit că este frumos ca din partea noastră
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
ce ne-a chemat, despărțindu-ne, mai curați decât cerul primăverii? Copil plutind în lacrima timpului, țipând după mireasma gândului tău! Oare ce-naltă iubire ne-a pedepsit cu uitarea? Te văd alergând lângă mine cu surâs de mărgele, cu privirea ta caldă, întinzând mâna să-mi prindă suflarea, să-mi alunge întristarea... Oare vom mai fi NOI? *** Oare visele, trăirile avute, pot fi visate de două ori, precum scăldatul în același fluviu de două ori sau va trebui să renunți
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
timp, chiar înainte de gerul ăl mare. Ca niciodată, parcă! Iar, în primăvară, soarele măsurat se înfrățise cu ploile, ridicând verdele grâului vânjos, crescându-l repejor ca peria de țesală, împuternicit să facă din floare spic bogat... Și omul mângâie cu privirea greutatea spicelor. Pe măsură ce înainta cu secera, îl învăluia un miros de pâine proaspătă, tocmai scoasă din cuptor. Își zâmbi în sine și se certă puțin că visează, mai întâi secerișul... mai era mult până să-și afunde mâinile în grămada
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
secerișul... mai era mult până să-și afunde mâinile în grămada de boabe aurii... și, mai mult, până să frământe nevastă-sa aluatul din pulberea dalbă... Se ridică a odihnă întâi, ștergându-și nădușeala frunții cu dosul mâinii, cătând cu privirea spre capătul ogorului, acolo unde străjuia ca potera un salcâm tinerel, ivit de vreo doi-trei ani. La început, era o biată joardă la care omul privise încântat cum se lupta să supraviețuiască în câmpul deschis, hotar trimis de Dumnezeu între
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
vuiet și colb, lăsând în urmă-le zvoana amenințării ,,...să pleci până la apus!”. Veni și vremea prânzului. Omul era negru la față și-n suflet. Mâncă. Mulțumi Domnului. Udă copăcelul, părându-i-se că aude bombăneala femeii sale, își plimbă privirea peste grâul ce rămăsese de secerat, de parcă ar fi vrut să-l zugrăvească în minte, nu alta. Apoi, cu un oftat din rărunchi, se apucă iar de muncă. Spicele cădeau grele, amestecate cu picăturile de sudoare. Timpul se scursese pe
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SIMFONIA OCHIULUI NEVINDECAT Autor: Marin Moscu Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului Sub privirea încețoșată Crâcnesc secundele Rezervorului cuvintelor Cu sânge otrăvit. Casa oaselor Sprijină coama vântului Care-aduce pe pământ Măduva florilor speriate De umbra creștetului purității Spălat În lacrimi de cârpe. Ingenios pământul Deschide poarta cartierului Unde tăcerile Se suprapun În sfere Netezite
SIMFONIA OCHIULUI NEVINDECAT de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376546_a_377875]
-
Aceasta admirație, așa zis profesională, sincer era un om educat care trecea ușor din economie în filozofie, literatura, muzica și pictură cu un mental atletic precum propria să statura și cu o privire seducătoare pe care ulterior am mai întâlnit-o de câteva ori în viața mea, m-a determinat să încep încă din octombrie să învăț încă o dată toată istoria României de la daci și români până la apoteoticul comunism. O mai făcusem odată
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE X de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376539_a_377868]
-
a atins-o intenționat pe mâna mi-am dat seama și eu și cred că și ea, că acea discuție este mai mult decat joviala. Nu voi uita niciodată pălăria ei roșie cu boruri enorme în care își ascundea uneori privirea că mai apoi să pornească din nou jocul seducției. Realitatea este că domnul era ca și executat, eu una nu îi mai dădeam șanse să își revină din acea relație, din acel duel al privirilor din acea senzuala gură de
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE X de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376539_a_377868]
-
în care își ascundea uneori privirea că mai apoi să pornească din nou jocul seducției. Realitatea este că domnul era ca și executat, eu una nu îi mai dădeam șanse să își revină din acea relație, din acel duel al privirilor din acea senzuala gură de vin roșu pe care o sorbeau din timp în timp. Repede însă m-au trezit ai mei la realitate, „Vodka, davai Vodka”. Au comandat 24 de limonade în care au turnat 2 litri de votca
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE X de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376539_a_377868]
-
a fi așa cum sunt acum și au continuat sinuos, când mai aproape, când mai departe până când au devenit calea asta ferată pe care o urmăm acum, fiecare pe șina lui. Nu vom deraia niciodată de pe șina noastră dar putem arunca privirile mintii din când în când către șina celuilalt ca să vedem cum îi merge și dacă în miile de kilometri pe care îi străbatem, printr-o fericită întâmplare și un joc al simultaneității vom privi în același moment unul către celălat
AȘ VREA SĂ FIE PACE ÎNTRE NOI de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376559_a_377888]
-
Dacă spre ceruri gândul mi se va-nălța aș vrea să-ți admire strălucirea sufletului. Dacă uneori inima mi-e tristă, aș dori să mă înveți noblețea suferinței. Dacă voi simți apăsarea vieții aș vrea să-ți simt mângâiere. Dacă privirea-mi scrutează bolta, înseamnă că mi-e dor de tine. Dacă sufletele noastre sunt pereche atunci ne-am născut pentru-a iubi și suferi. Dacă o să-mpărtășim aceleași dulci suspine aș vrea să plâng cu tine... Dacă vom zbura spre
SPINI (VERSURI) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/376558_a_377887]
-
să duduie în sobă, toate îndoielile pieiseră și oaspeții mei începură să se descalțe și să se dezbrace de hainele lor groase și ude, înșirându-le prin preajma sobei, la uscat. În ușa încăperii apăru moș Bursuc, liniștit, întrebându-mă cu privirea: Ce să fac? M-am dus la el și i-am explicat ce anume le trebuia băieților. Totul era în regulă. Doar că mai trebuia să aduc câteva brațe de lemne, dintre cele uscate, ca să ajungă pentru la noapte. Înainte de
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
ce idee minunată! săriră vesele fetele. Ce zici, Marian, ne atăți Observatorul? - Cum să nu! Doar că trebuie să mai așteptăm, să se însereze de-a binelea... Știți ce? Nu vă e foame? Printre membrii faimosului grup începură să circule priviri întrebătoare, consultări și înțepături cu coatele. Până la urmă s-a subînțeles că Andrei e reprezentantul lor de drept, cel care mi-a și zis: - Ai dreptate, Marian! Ne e foame și te alegem pe tine șef de proiect!... În timpul acestei
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
ușurința cu care puteam da naștere mănunchiului de versuri prin sentimentele și trăirile noastre. Muzica îndemna inimile să valseze cântecul iubirii, iar gândurile se jucau, intersectându-se și făcând schimb de cuvinte care zburau de la o inima la alta. Coborâsem privirea în jos pentru o secundă, ca să nu-mi observi roșeața obrajilor, spunând cu o veselie falsă. „Dacă ești tu... pedeapsa se va dubla”. Îmi vei rebobina oscilatoarele data viitoare și voi avea grijă să se adune cât mai multe. M-
ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376568_a_377897]
-
ca să închidă Dumnezeu încă o dată gura fiarelor? Dacă doriți să ” protestați” într-un mod cu totul aparte de cel al oamenilor din stradă, lasați mascarada ieșirii în piețe și îndreptați-vă, ca Daniel, cel puțin de trei ori pe zi, privirea spre Noul Ierusalim. Intră în odăița ta” și protestază în post și rugăciune, pentru că strada nu e un loc prielnic pentru copiii lui Dumnezeu. Rugați-vă pentru “toți care sunt în înalte dregătorii“, sunt cuvintele Mântuitorului, nu protestele din stradă
DESPRE PROTESTELE CREŞTINE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376579_a_377908]
-
făcut de rușine, cu tuleiele rare din bărbie, cu mâinile crescute prea repede și prea lungi decât alte părți ale corpului meu? Putea fi orice, putea fi nimic, putea fi doar o întâmplare fără importanță dacă n-ar fi fost privirea și zâmbetul și ironia din ochii ei. Am văzut-o în pauzele următoare, în zilele următoare, în săptămânile următoare pe coridoarele școlii, am văzut-o mai des, mult mai des acum decât o văzusem în pauzele, în zilele sau săptămânile
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
știam, îi știam numele, îi știam prietenii și totuși îmi era mai necunoscută decât oricând, decât orice. Timiditate, frică de penibil, nici eu nu știu de ce am ocolit-o de fiecare dată când o vedeam, deși o căutam mereu cu privirea, pândindu-i apariția, gata să las ochii în jos dacă ar fi să fi apărut din greșeală față în față cu mine. Și totuși gândurile mele se învârteau în jurul ei aproape permanent, acasă, la ore, un fel de chinuială fără
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
înapoi. Apoi am citit fiecare din cartea lui, n-am mai înțeles nimic din toți anii și toate luptele, mă uitam cu coada ochiului către ea urmărind-o curios și temător că ar putea să mă surprindă, să-mi surprindă privirea, să citească ce e în mine. Fără nici un semn se întoarse brusc către mine și mă întreba: - La ce înveți ? - La istorie. Tu? - Tot la istorie. - Cum te cheamă? Am îndrăznit eu să întreb, întrebându-mă singur de unde mi-a
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]