95,170 matches
-
-o din nou. Și a doua și a treia și în fiecare zi și am început să vorbim și să râdem împreună, să ne prostim imitând profesorii și să râdem din nou. Și am învățat să mă topesc la o privire galeșă, să mă înfior îngrozit la o încruntare a ei, să aflu cât de diferite pot fi zâmbetele și privirile și tăcerile. Aș fi vrut să nu se schimbe nimic, să dureze o veșnicie așa cum era și totuși voiam să
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
râdem împreună, să ne prostim imitând profesorii și să râdem din nou. Și am învățat să mă topesc la o privire galeșă, să mă înfior îngrozit la o încruntare a ei, să aflu cât de diferite pot fi zâmbetele și privirile și tăcerile. Aș fi vrut să nu se schimbe nimic, să dureze o veșnicie așa cum era și totuși voiam să se schimbe, voiam mai mult, voiam să am curajul s-o țin de mână, să-i învăț mirosul, să-i
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
lăsat-o în mâna mea un timp, o altă secundă prea mult ca să nu însemne nimic, s-a uitat serioasă în ochii mei cu ochii ei mari și calzi și n-a spus nimic. N-am știut ce înseamnă această privire, am crezut o clipă că însemnă ceva rău dar nu, am știut apoi imediat că privirea aia era pentru mine, numai pentru mine, oricâte milioane ar fi fost în jurul nostru. M-am rugat la toți sfinții ca să nu ridice nimeni
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
s-a uitat serioasă în ochii mei cu ochii ei mari și calzi și n-a spus nimic. N-am știut ce înseamnă această privire, am crezut o clipă că însemnă ceva rău dar nu, am știut apoi imediat că privirea aia era pentru mine, numai pentru mine, oricâte milioane ar fi fost în jurul nostru. M-am rugat la toți sfinții ca să nu ridice nimeni chestia aia din drum și a rămas acolo vreo săptămână. Am ajutat-o o săptămână întreagă
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
atât cât să-l facă pe cititor atent la ceea ce se află dincolo de aparență, fără a face trecerea - nepermisă din punct de vedere exegetic - de la interpretare la utilizare a textului analizat, în termenii lui Umberto Eco. Se observă dintr-o privire experiența bogată a Magdei Grigore (doctor în filologie) pe terenul eseisticii, pentru care dovedește predilecție, având instrumentele necesare, permanent șlefuite. Sunt articole de reflecție și problematizare, unde este evidentă aplecarea spre filosofare. Acest gen de scriitură e susținut de lecturi
LUMEA CA O IMENSĂ BIBLIOTECĂ ŞI BIBLIOTECILE CĂLĂTOARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376586_a_377915]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PRIVIRE DIN MARGINEA TIMPULUI Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului plecare a plecărilor până în adâncul cel mai adânc Însuși Domnul prinde mâna primului om Însuși Domnul prinde-n mâna sa mâinile tuturor
PRIVIRE DIN MARGINEA TIMPULUI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376595_a_377924]
-
aveau să fie îți închipui așteptarea de dincolo de timp gustul morții și prăpastia înălțată până la orice punct de lumină dar bătrânul acesta cu nume de lut o dată doar a mușcat eu mereu și mereu din otrava vechiului copac. Referință Bibliografică: Privire din marginea timpului / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2288, Anul VII, 06 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PRIVIRE DIN MARGINEA TIMPULUI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376595_a_377924]
-
parcă nu erau ca cele din satul ei natal. Uneori, în drum spre serviciu, oprea mașina pe malul fluviului de lângă orașul X, trimițând celor de acasă bezele în vârful degetelor. Alteori, zburdalnică intra cu picioarele în apă, neluând în seamă privirile iscoditoare ale orașenilor. Dorul de casă o copleșea însă cel mai mult la sărbători. Astfel, își făurise un fel de trai numai de ea știut. Cu sufletul era acasă, iar fizic, era prezentă aici, printre oameni dragi. Adora acele frumuseți
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
în ritmul muzicii. În felul acesta s-a perindat melodie după melodie, cei doi, absorbiți de muzică, s-au desprins parcă de realitate, până când epuizați, au izbucnit cu respirația întretăiată într-un râs năvalnic. Aplauze? De unde veneau? Andreea aruncă o privire în jur. La o masa erau așezați vreo doi, trei pacienți care, chiar dacă îi priveau, din cauza diagnosticului, nu înțelegeau ce se întâmplă. De pe culoar însă, două asistente și medicul de secție, urmăreau încântați „spectacolul”. Bravo! Bravo ! Andreea și domnul Rothe
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
la serviciu îmbrăcată ca de obicei, dar când ajunse acolo, colegele o întâmpinară costumate. Odată pe an, tuturor angajaților li se dădea voie să vină la serviciu îmbrăcați cât mai caraghios. Era permis, dar de ce Andreea, pentru întâia oară simțea privirile curioase îndreptate spre ea, stânjenind-o? Se uită la Bianca și zâmbi. „Hm, ce școlăriță drăguță!” Apoi, Elena cea în costum de iepuraș. Jutta, Bernandine cea îmbrăcată în clown cu nasul mare și roșu. Iar cealaltă, era costumată în vrăjitoare
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
tocmai în momentul când aparatul de fotografiat făcu: „clic”. - Va fi o poză de pomină care va aduce mult noroc, spuse fotograful. - Andreea, ne vedem jos, în sala de festivități, spuseră colegele în cor. - Oh, Doamne. Cum să scap? Simțea privirea galeșă a medicului nou venit al cărui nume nu se strădui să îl rețină. Avea timp să învețe un nume nou, spunea ea, când i-a fost prezentat. Dar, cum să scape de privirile lui care simțea că-i ardeau
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
Oh, Doamne. Cum să scap? Simțea privirea galeșă a medicului nou venit al cărui nume nu se strădui să îl rețină. Avea timp să învețe un nume nou, spunea ea, când i-a fost prezentat. Dar, cum să scape de privirile lui care simțea că-i ardeau ceafa? La ora cinsprezece și un sfert, a dezbrăcat halatul alb, rămânând într-o bluză bleumarin și o pereche de blugi. Și-a potrivit pălăria de carnaval pe cap, coborând în grabă scările care
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
tâlcul. Bunicul Marin, avea 65 de ani, dar era un bătrân verde și vârtos, frumos și drept la stat ca un tufan secular; cu fața măslinie și senină, cu mustața argintie; păr des și nins de ani, ochii căprui aveau privirea blândă, iar când zâmbea i se vedeau dinții sănătoși, frumos ordonați. La vârsta aceea încă avea toți dinții în gură; chip luminos și plin de blândețe; brațe vânjoase și mâini puternice, străbătute de vene groase precum corzile viței-de-vie...Pădurea era
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
altar barbar ce-mi aruncă pocalul în haos, se sparge de cer un corn de lună când râzi tu și noaptea devine poveste care-și întinde clipele pe lințolii bucolice sub țârâitul gingașilor greieri. cu genele tale lungi strângi cu privirea seninul cerului albastru și mi-l faci cadou într-un poem de dragoste. . duminică, 16 august 2015 Referință Bibliografică: poem de dragoste / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi de Autor
POEM DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375828_a_377157]
-
amintesc ce lucruri minunate I-au bucurat în lunile de vară Și odihniți, de-acum, din zori în seară, Un an să-nvețe cât mai mult din toate. În mâini duc un buchet de flori de toamnă Copiii, și-au privirea luminoasă, Fiindcă-n școală-n fiecare clasă Sunt așteptați de-o preafrumoasă doamnă! Referință Bibliografică: SPRE ȘCOALĂ, ÎN PRIMA ZI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe
SPRE ŞCOALĂ, ÎN PRIMA ZI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375831_a_377160]
-
25 iunie 2016 Toate Articolele Autorului VISE CĂLĂTOARE Ești cerul meu senin, albastru Ce-mi mângâie în zori de zi. Zilele mele ! ... Ca un astru ! Și vorba spusă ! ... Ar dori ! Din vise, tu, mi te tot scuturi Picând doar în privirea ta. Și-aș ”înhăma”acuma fluturi La timpul tău ! ... De s-ar putea ! Iar multe vise călătoare Acuma le-aș amaneta. Ca să nu fii chiar trecătoare Tu, lacrimă pe geana mea. Te voi iubi pe veșnicie Chiar de nu îți
VISE CĂLĂTOARE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375823_a_377152]
-
-ne ! ... Noi să îi punem ! Vieții anoste un capac. Împovărează-mă cu gânduri Ce-adesea ele-ți zac ”clocite”. Că voi ”citi” eu printre rânduri ! Și nu le las neocrotite. Din vise, tu, mi te tot scuturi Picând doar în privirea ta. Și-aș ”înhăma”acuma fluturi La timpul tău ! ... De s-ar putea ! Iar multe vise călătoare Acuma le-aș amaneta. Ca să nu fii chiar trecătoare Tu, lacrimă pe geana mea. Brăila, iunie 2016 Referință Bibliografică: VISE CĂLĂTOARE / Florin Cezar
VISE CĂLĂTOARE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375823_a_377152]
-
era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte perdeaua delicată, care ii dezvălui privirii grădina magnifică, dezmierdată de soarele matinal ce se reflecta în picăturile de rouă risipite printre firele de iarbă și florile ce zâmbeau cerului, în culorile curcubeului Dincolo de tufele cu trandafiri se zărea silueta lui Carlos, care vorbea însuflețit la telefon
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de rouă risipite printre firele de iarbă și florile ce zâmbeau cerului, în culorile curcubeului Dincolo de tufele cu trandafiri se zărea silueta lui Carlos, care vorbea însuflețit la telefon, agitându-se în sus și în jos, gesticulând nervos și aruncând priviri precaute către ferestrele vilei cufundate în somn. Intenția lui de a nu fi auzit era ... Citește mai mult Într-o dimineață, când Lea se trezi, descoperi cu surpriză și neliniște locul de lângă ea, gol. Se ridică într-un cot, ascultând
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte perdeaua delicată, care ii dezvălui privirii grădina magnifică, dezmierdată de soarele matinal ce se reflecta în picăturile de rouă risipite printre firele de iarbă și florile ce zâmbeau cerului, în culorile curcubeului Dincolo de tufele cu trandafiri se zărea silueta lui Carlos, care vorbea însuflețit la telefon
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de rouă risipite printre firele de iarbă și florile ce zâmbeau cerului, în culorile curcubeului Dincolo de tufele cu trandafiri se zărea silueta lui Carlos, care vorbea însuflețit la telefon, agitându-se în sus și în jos, gesticulând nervos și aruncând priviri precaute către ferestrele vilei cufundate în somn. Intenția lui de a nu fi auzit era ... III. COPILĂRIE MUTILATĂ, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2308 din 26 aprilie 2017. Îngrozit și tremurând amarnic, cu inima bătând să-i spargă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
prima vedere inspiră în cei ce nu au cunoscut-o încă, o pornire impetuoasă de protecție, de încredere și bunătate. M-am împotmolit în urzelile ei iscusite, asemeni unei păsări mari și naive, atrasă ireversibil de strălucirea iluzorie a unei priviri îngerești, care m-a împiedicat să-i disting rânjetul diabolic sub un surâs timid și inocent, pe care și-l poate confecționa cu viteză cameleonică. Un creier atât de mic, dosit într-un cap ciudat, deformat din naștere, dar împodobit
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
prima vedere inspiră în cei ce nu au cunoscut-o încă, o pornire impetuoasă de protecție, de încredere și bunătate. M-am împotmolit în urzelile ei iscusite, asemeni unei păsări mari și naive, atrasă ireversibil de strălucirea iluzorie a unei priviri îngerești, care m-a împiedicat să-i disting rânjetul diabolic sub un surâs timid și inocent, pe care și-l poate confecționa cu viteză cameleonică. Un creier atât de mic, dosit într-un cap ciudat, deformat din naștere, dar împodobit
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...” - Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile? Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria ... Citește mai mult Pe măsură ce volubilitatea Leei creștea, însuflețindu-și interlocutorii cu entuziasmul ei surprinzător, Cristian cădea într-o muțenie ciudată, făcându-se una cu
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...”- Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile?Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria ... XIII. DAR DE ZIUA MAMEI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Pe cerul vieții mele norii se înghesuie
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]