61,599 matches
-
formă indirectă de a fi a minciunii, avînd în vedere că el operează întotdeauna cu substitutele lucrurilor, cu copiile lor mai mult sau mai puțin fidele, iar nu cu lucrurile însele [Eco, 1982:18]. Modalitățile prin care minciuna se poate activa prin mijlocirea mai multor forme, începînd de la rostirea clară a unui neadevăr pînă la deturnarea totală a lui (precum în dialogul celor doi ciobani: [Ciobanul 1: "Ai auzit că rușii-s pe lună?"]; [Ciobanul 2: "Toți, măi, toți?"]), de la formularea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
germene de adevăr; măsura în care acest efort nu se justifică, devine o măsură a "înșelăciunii" lui). • Nivelul timpului ciclic se măsoară în evenimente petrecute la scara anilor sau a anului, pe parcursul cărora/căruia apar evenimente în care minciuna se activează periodic: cu prilejul ciclurilor ("circurilor") electorale, cu prilejul sărbătorilor de iarnă (apariția lui Moș Crăciun), al diferitelor carnavale sau a obiceiurilor locale (vezi ziua de 1 aprilie, ca sărbătoare națională a minciunii, la români) etc.; • Nivelul timpului imediat se desfășoară
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
asumă un canal specific prin care minciunile sînt transmise către beneficiar. La întrebarea PE CE CALE pot fi emise și receptate mesajele mincinoase ar trebui să răspundem în termeni semiotici: pe calea diferitelor categorii de semne pe care omul le activează în procesele de comunicare. În esență, aceste canale sînt specifice celor două categorii de limbaje majore: limbajul natural (verbal și nonverbal), pe de o parte, limbajul artificial (logico-matematic, tehnico-științific, cibernetico-computațional etc.). În funcție de aceste limbaje/canale, deosebim: minciuni "naturale", spuse sau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Victima individuală este definită de persoana supusă unei înșelăciuni mai mult sau mai puțin întîmplătoare, înșelată fără voia sau cunoștința sa, care ignoră faptul de a fi (fost) mințită, care află ulterior acest lucru sau nu-l află niciodată. Se activează, în acest caz, un tip de minciună comună, banală, spusă pentru a ieși dintr-o situație sau alta și care nu se mai repetă de obicei, în termeni identici, pentru a nu fi recunoscută ca atare. De pildă, nu putem
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și ca joc); efectele actului mincinos la nivel individual sau/și social; modalitățile de descoperire a minciunii. Cercetarea teoretico-empirică a tuturor elementelor structurale ale semiozei mai sus menționate, pe de o parte, descrierea relațiilor funcționale pe care aceste elemente le activează (construind pentru fiecare ansamblu de elemente cîte o "matrice generativ-relațională"), pe de altă parte, definește cadrul conceptual pe care o teorie complexă a minciunii devine posibil de construit. 4.3. INTENȚIILE UNEI ÎNȘELĂTOARE INTRODUCERI Definirea unui atare cadru permite formularea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai interesante elemente de conținut ale textului, eventual le rezumă, comentîndu-le, aducînd completări critice cu privire la autor etc. Trebuie să mărturisim că, nerespectînd aceste canoane, "introducerea" noastră este într-un anume sens înșelătoare. Dar, încercînd o scuză (cu riscul de a activa o dată mai mult butada: "cine se justifică se învinovățește"), putem formula întrebarea: ce posibilități există de a prezenta un autor a cărui personalitate și operă îi este cunoscută prezentatorului doar prin lectura uneia dintre cărțile sale de referință? Cea mai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Inițierea unor programe parteneriale în cadrul cărora membrii comunității să fie informați asupra pericolelor consumului de droguri și implicați în activități practice de prevenire Termen de evaluare: anual d) Dezvoltarea parteneriatului social, extinderea parteneriatului cu instituții guvernamentale și organizații nonguvernamentale care activează în acest domeniu d.1) Atragerea și implicarea unui număr tot mai mare de organizații nonguvernamentale în activitățile de prevenire a consumului de droguri Termen de evaluare: anual d.2) Dezvoltarea și diversificarea cooperării dintre instituțiile care au ca obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
adapteze la distresul emoțional determinat de boală (Institute of Medicine, 2001). Nevoile de prevenire a îmbolnăvirilor, de tratare a acestora, precum și cele de recuperare după îmbolnăvire, nevoi medicale și psihosociale deopotrivă, stau la baza programelor, măsurilor și activităților profesioniștilor ce activează în domeniul îngrijirii sănătății. Problemele de sănătate agravate pot sta la baza instalării dependenței persoanei bolnave de cei din jur, de cele mai multe ori de membrii familiei. Îngrijirea persoanelor dependente poate fi realizată atât la nivel informal, de familie și vecinătate
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
copil o poezie.) vs. verbe intranzitive (a pleca, a veni, a merge etc.); Clasa semantico-gramaticală a verbului se raportează la categorii gramaticale specifice (diateza, modul și timpul) și la categorii gramaticale comune cu alte clase semantico-gramaticale (persoana și numărul): * diateza: activă (trăiește) vs. pasivă (este apreciat) vs. reflexivă 109 (se cuvine); * modul modurile personale, predicative (indicativ vii, conjunctiv să vii, condițional-optativ aș veni, imperativ vino!110); modurile nepersonale, nepredicative (infinitiv a veni, gerunziu venind, participiu venit, supin de venit); * timpul, asociat
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
A. T. Laurian” din Botoșani (1968-1972), a urmat studii de arte plastice, abandonate, și cursuri de biblioteconomie. Între 1983 și 1990, este redactor la revista „Caiete botoșănene”, iar din 1990, redactor-șef al revistei „Hyperion. Caiete botoșănene”. Începând din 1990, activează ca referent de specialitate la Centrul Creației Populare din Botoșani, iar din 1995, este redactor-șef la Editura Axa din același oraș. În 1993, își schimbă numele Gheorghe Borfotină, adoptând oficial pseudonimul Gellu Dorian. Debutează cu poeme, sub pseudonimul George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
securitate, volumul de față Își propune să inițieze această dezbatere, oferind puncte de referință tuturor celor interesați. Lucrarea este produsul unei noi generații, socializată cognitiv Într-un mediu academic competitiv. Autorii capitolelor sunt, În principal, cercetători și profesori români care activează În România și/sau sunt afiliați unor prestigioase centre de cercetare din străinătate, precum Universitatea din Oxford și Institutul de Înalte Studii Internaționale de la Geneva, dar și de experți, care, pe lângă educația occidentală, se bucură de reputație profesională În mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
precum rețelele teroriste internaționale Complexitatea lumii postbelice a indus necesitatea diversificării cadrului teoretic al domeniului relațiilor internaționale, prin consolidarea paradigmelor liberală și postmodernistă cu precădere. Noile conceptualizări ale securității, datorate Școlii de la Copenhaga sau, mai general, grupului de cercetători care activează În jurul lui Barry Buzan de mai bine de două decenii, au reușit două lucruri fundamentale. Mai Întâi, prin discutarea unor problematici precum cea a sectoarelor de securitate, a securizării și, În cele din urmă, a schimbării nivelului de analiză a
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
principal supraviețuirea statului În sensul cel mai strict al cuvântului: supraviețuirea statului român ca entitate politică și teritorială independentă, adică În calitate de actor internațional recunoscut și cu drepturi depline. Acest comportament trebuie Înțeles În perspectiva mai largă a subsistemului În care activa România: pe de o parte, căutând o relație strategică privilegiată cu marile puteri - Îndeosebi cu Puterile Centrale -, iar pe de altă parte, urmărind să se afirme ca o putere regională sau, mai exact, ca un echilibrator al balanței regionale de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
românească, Începând de la mijlocul anilor ’90 și până În prezent, suferă de un handicap major: respectiv, ea este profund dezechilibrată, punând un accent disproporționat asupra relevanței strategice a statutului de stat membru NATO al României În raport cu alte organizatii În care aceasta activează - UE, UEO, OSCE, ONU etc. Accentul cade pe garanțiile de securitate oferite de statutul de stat membru NATO și sunt adeseori ignorate obligațiile, riscurile de securitate și noile amenințări pe care acest statut le atrage asupra României. Acțiunile În plan
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
principală, și anume asigurarea securității și păcii internaționale, fiind paralizată de exercitarea dreptului de veto pe care Îl aveau cele două superputeri. Din acest motiv, mecanismul de securitate colectivă prevăzut de capitolul VII al Cartei Națiunilor Unite a putut fi activat doar de trei ori - În cazul Coreei, Rhodesiei și al Africii de Sud. În alte trei cazuri - Palestinaxe "Palestina" (1984), Insulele Falkland (1982) și tensiunile dintre Iranxe "Iran" și Irakxe "Irak" (1987) -, Consiliul de Securitate a admis existența unei amenințări la adresa păcii
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
23.VI.1996), poet. Este fiul Eleonorei (n. Groșeanu) și al lui Dumitru Chirescu, ofițer. A urmat școala primară în comuna Trișcu și liceul la Craiova și București. Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1934), activează ca profesor de limba și literatura română la mai multe licee din capitală. Devine membru al Societății Scriitorilor Români în 1944. A fost, un timp, inspector în Direcția Artelor și în Direcția Generală a Teatrelor de pe lângă Ministerul Culturii Naționale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
C) prezintă un aspect al cromatinei interfazice oarecum similar celulei B active, spre deosebire de celula T inactivă, în care heterocromatina este dispusă în sfera nucleului într- o configurație de rețea fibroasă grosieră, așa cum se prezintă în imaginea din A. Celula T activă are un reticul endoplasmic rugos relativ redus, dar este plină cu ribozomi neasociați. Cele trei tipuri de celule sunt prezentate la aceeași mărire (după Dorothy Bucker,Flanklin ( A), Carlo Gross (B) și Stefanello de Petris (C), din Albertis și colab
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
activate rezultă două celule: una se diferențiază în celula plasmatică producătoare de anticorpi, iar cealaltă rămâne nediferențiată, ca o celulă de memorie pentru antigenul stimulator. Celulele de memorie rămân în repaus (quiescent) până la contactul următor cu antigenul corespunzător, când se activează rapid, devenind producătoare de anticorpi specifici față de antigenul a cărui memorare au păstrat-o. În condiții normale, sistemul imunitar nu răspunde la constituenții normali ai propriului organism. Această proprietate poartă numele de AUTOTOLERANȚĂ. Toleranța față de self se instalează în timpul dezvoltării
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
între sânge și limfă. Procesul de dispersie asigură ca un antigen care este legat la anticorp sau la un receptor al celulei T să înceapă expansiunea clonală și cu ea desfășurarea răspunsului imun. După ingestia unui microorganism, în neutrofil se activează sistemele moleculare care omoară celula ingerată. În polimorfonuclearele neutrofile funcționează două sisteme bactericide: unul independent de O2 și altul dependent de O 2. Sistemul bactericid independent de O2 cuprinde o gamă largă de activități enzimatice; hidrolaze acide, proteaze neutre. 1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o moleculă semnalizatoare de tip interleukină, cum ar fi interleukina 1 (IL-1) sau de o proteină legată la membrană, ca de exemplu B7 de pe suprafața celulei, precum și de o interacțiune de contact celulă-celulă. Semnalul 1 fără semnalul 2 nu poate activa limfocitul T helper. În realizarea procesului intervin și alte elemente - proteine accesorii. În figura 1.13 este redată diferența dintre semnalele necesare spre a activa o celulă T helper și o celulă B. Limfocitele sunt celule care, în cursul elaborării
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulei, precum și de o interacțiune de contact celulă-celulă. Semnalul 1 fără semnalul 2 nu poate activa limfocitul T helper. În realizarea procesului intervin și alte elemente - proteine accesorii. În figura 1.13 este redată diferența dintre semnalele necesare spre a activa o celulă T helper și o celulă B. Limfocitele sunt celule care, în cursul elaborării răspunsului imun, recunosc specific Ag și de aceea se mai numesc imunocite . De aici derivă denumirea de sistem imunocitar, echivalentă celei de sistem limfoid. Toate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
următoarele efecte: stimulează reacția de citotoxicitate și inflamatorie asociată cu reacțiile de hipersensibilitate întârziată. In esență, limfocitele Th-1 au rol în edificarea unui răspuns imun mediar celular (RIMC). Calea de diferențiere spre Th1 este stimulată de microorganismele ce infectează sau activează macrofagele. Microorganismele cu localizare intracelulară stimulează sinteza IL-12, care este inductorul major al diferențierii celulelor Th1. Celulele Th-2 (Th-b) secretă citokine de tip 2: IL-4, IL- 5, IL- 6 și IL -10 (dar nu secretă IL-2) și stimulează activitatea limfocitelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
produce în circuitul secundar. Limfocitele imunocompetente trec în circuitul sanguin și de aici migrează în țesuturile limfoide secundare, de unde, pe cale limfatică, se reîntorc în sânge. În circuitul secundar, limfocitele au șansa întâlnirii cu antigenul specific receptorului lor, după care se activează, proliferează și se diferențiază spre stadiile de celule efectoare și celule cu memorie. 1.2.1.5. Maturarea limfocitelor T în timus Celulele pre-T se diferențiază în ficatul fetal și în măduva osoasă. În timus, proliferarea lor rapidă este asociată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
EBV, deficiente în molecule CMH I, dar nu au mai lizat aceste ținte după transfecția cu genele HLA-B sau HLA-C. Mecanismul recunoașterii celulelor purtătoare de molecule nonself nu este cunoscut. Se admite că celulele NK recunosc moleculele CMH și se activează când receptorii lor nu întâlnesc moleculele CMH pe suprafața celulelor țintă sau când moleculele CMH au o densitate mai mică decât cea normală. Efectul acestei interacțiuni este liza celulei-țintă. Acțiunea definitorie a celulelor NK este citotoxicitatea. Ele lizează fără restricție
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
leagă LPS. Acronimul LBP derivă de la LPS binding protein. Complexul LPS-LPB este recunoscut de receptorul opsonic al suprafeței macrofagului - CD14. CD14 se asociază cu suprafața celulei printr-o legătură glicolipidică. Complexul ternar format din LPS-LBP-CD14 nu transmite semnalul activator, dar activează o catenă proteinică transmembranară. Caracterizarea complexelor LPS -proteine plasmatice a fost esențială pentru înțelegerea interacțiunii LPS-macrofag. Concluzia este că macrofagul leagă LPS nativ cu o eficiență foarte scăzută, dar leagă foarte eficient complexele LPS-proteine plasmatice, pe calea receptorilor specifici. Proteinele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]